Simulaţia unui act juridic unilateral (declaraţie autentificată) în sensul de a se constata că reprezintă un antecontract de vânzare-cumpărare. neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul CONSTANŢA Decizie nr. 26 din data de 13.01.2016

Reclamanții nu au indicat cărei forme îi corespunde pretinsa simulație din cauză, însă tribunalul reține că aceasta nu se încadrează în niciuna dintre formele analizate de doctrină, așa cum se va arăta în continuare.

În speță, se reține că reclamanții, pretinzând că actul public - declarația autentificată sub nr.XXX - este simulat, nu au indicat care este actul secret. Este real faptul că între reclamant și pârâtă se încheiase anterior antecontractul de vânzare-cumpărare din 30.06.2014, la care însă reclamanții nu fac niciun fel de referire în motivarea cererii de chemare în judecată, însă acesta, deși este un act sub semnătură privată, nu poate fi considerat un act ocult, el fiind încheiat la sediul agenției imobiliare care a intermediat vânzarea, având aplicată ștampila societății și fiind semnat și de administratorul acestei firme. Se constată că actul public intitulat "declarație"; nu disimulează în nici un fel realitatea și nu se poate vorbi de un acord între autorul actului, reclamantul B.R. și pârâtă. Nu exista niciun motiv pentru a ascunde convenția reală a părților, de altfel concretizată în antecontractul de vânzare-cumpărare din 30.06.2014.

Simulația, ca excepție de la principiul opozabilității față de terți a contractului, ca act secret, nu este cauză de nulitate. Ea poate fi totuși sancționată cu nulitatea atunci când este ilicită, adică în cazul în care se urmărește fraudarea legii și uneori chiar fraudarea drepturilor altor persoane.

În ceea ce privește conținutul alin.3 din "declarație";: "În situația în care nu voi respecta obligațiile asumate până la data stabilită, respectiv 30.01.2015, sunt de acord să achit doamnei L.M. dublul sumei încasate în avans din prețul apartamentului, respectiv suma de 48.000 (patruzeci și opt mii) EUR și sunt de acord să fiu executat silit …";, nu se poate reține fraudarea legii ori caracterul său ilicit, chestiune total distinctă de caracterul executoriu al înscrisului care conține înscrisă o astfel de obligație. Această obligație, de a restitui dublul avansului, nu a fost introdusă pentru prima dată în acest act unilateral, pentru a pretinde că este ilicită deoarece este specifică actelor sinalagmatice. Obligația nu reprezintă ceva nou, ci doar concretizează suma, obligația fiind reluată în esența sa din antecontractul de vânzare-cumpărare din 30.06.2014 ("nerespectarea datei stabilite … va duce … la plata sumei duble a acontului în cazul vânzătorilor";).

În consecință, tribunalul reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru simulație, actul notarial intitulat "declarație"; constituind în realitate un angajament al reclamantului de a-și îndeplini niște obligații, pentru a întări convingerea pârâtei în acest sens, ca urmare a unei împrejurări necunoscute de pârâtă (boala soției reclamantului) la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

Prin cererea înregistrată sub nr.4320/118/2015 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții B R și B L au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta L M, să se constate caracterul simulat al declarației autentificate sub nr.XXX la BNP N C, de pretins act unilateral și, în schimb, constatarea caracterului său real de act bilateral (sinalagmatic), respectiv de promisiune de vânzare-cumpărare a apartamentului din XXX, având drept consecință anularea/constatarea nulității absolute a actului notarial menționat, pentru:

- absența consimțământului și/sau a consimțământului valabil al reclamantei B L (coproprietară a apartamentului bun comun), ca urmare a incidenței prev. art.1202 alin.1 C.civ.;

- asumarea promisiunii de vânzare-cumpărare sub o condiție imposibilă, nulă absolut, constituind ea însăși cauza contractului (art.1042 C.civ.);

- încălcarea prevederilor art.1246-1248 C.civ., raportate inclusiv la prevederile art.1325 C.civ.

De asemenea, s-a solicitat numirea unui curator pentru reclamanta B L, în persoana fiului reclamanților, B S și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt, s-a arătat că, de câțiva ani, B L s-a îmbolnăvit de XXX, boală care i-a afectat toate capacitățile motrice și intelectuale și care o lipsește de discernământ. Aceasta nu se poate hrăni singură, nu poate ține un stilou în mână, cu atât mai puțin să semneze. În condițiile în care nu își mai recunoaște membrii familiei, ar înțelege cu atât mai puțin semnificația semnăturii sale, admițând că ar mai ști să o reproducă.

Cum vânzarea apartamentului și restrângerea locativă a soților se impunea, reclamantul a decis să ofere apartamentul la vânzare. Astfel, a găsit în persoana pârâtei un potențial cumpărător și de bună credință fiind, reclamantul B R a fost de acord să primească din partea pârâtei întregul preț al apartamentului (convenit la 24.000 euro) și să îi permită acesteia, în schimb, să se mute în apartament.

Perfectarea vânzării cumpărării urma să se realizeze ulterior, după ce reclamantul ar fi obținut hotărârea judecătorească de instituire a curatelei pentru soția sa, B L. A arătat că între soții B avusese loc o înțelegere privitoare la înstrăinarea apartamentului lor bun comun, însă pentru că la data promisiunii de vânzare-cumpărare nu deținea o hotărâre judecătorească de numire a unui curator pentru soția sa, actul s-a intitulat "Declarație"; și nu "Antecontract de vânzare-cumpărare";. În rest, toate celelalte condiții ale unei promisiuni de vânzare-cumpărare au fost îndeplinite.

Au arătat reclamanții că natura bilaterală a actului notarial, în sensul promisiunii de vânzare-cumpărare, reiese din:

- interpretarea actului notarial în condițiile art.1266-1269 C.civ.

- împrejurarea că în cuprinsul actului se vorbește despre "preț";, noțiune specifică vânzării-cumpărării și/sau antecontractului (promisiunii) de vânzare-cumpărare.

- împrejurarea că în cuprinsul documentului se vorbește despre prețul acelui apartament, în plus desemnat ca fiind bun comun al soților.

- împrejurarea că documentul indică boala soției ca fiind motivul esențial (și real) al imposibilității perfectării unei vânzări-cumpărări autentice a apartamentului.

- împrejurarea că actul prevede o clauză penală, constând în restituirea dublului prețului primit de către B R, în ipoteza neperfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Or, așa cum reiese și din prevederile art.1538-1540 C.civ., clauza penală este o instituție specifică raporturilor sinalagmatice dintre un creditor și un debitor, născute în baza unei "convenții"; (act juridic bilateral).

- împrejurarea că pârâta locuiește în prezent în acel apartament (situație ce va fi corectată printr-o acțiune în evacuare a pârâtei, deoarece nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra apartamentului).

- împrejurarea că, la solicitarea pârâtei, executorul judecătoresc a pornit executarea silită asupra tuturor bunurilor sale mobile și imobile, mai puțin asupra apartamentului în discuție.

În cadrul actului notarial intitulat "Declarație";, a fost inserată clauza penală constând în restituirea dublului prețului primit de către reclamantul B R, în ipoteza neperfectării contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului în formă autentică. O asemenea clauză penală, cumulată cu executarea în natură (înțeleasă de pârâtă prin ocuparea apartamentului de către aceasta), este lovită de nulitate absolută, față de prevederile art.1539 C.civ.

Deși a încercat, reclamantul B R nu a reușit să obțină o hotărâre judecătorească de instituire a unui curator special pentru soția sa, în vederea vânzării apartamentului în formă autentică în favoarea pârâtei, până la data scadenței, astfel că pârâta a pus în executare "Declarația";, utilizând prevederile art.100 din Legea nr.36/1995. A susținut că și-a asumat o obligație imposibilă, deoarece curatela trebuia să fie deja instituită și să existe la momentul legalei asumări a obligației de către el și în numele soției sale, lipsite de discernământ. Momentan, pârâta încearcă executarea bunurilor comune ale soților, deși pentru o pretinsă datorie a reclamantului B R, ceea ce este de natură a-i justifica interesul în promovarea prezentei acțiuni.

În drept, a invocat disp. art.1166, 1289, 1182 și urm., 1205, 1246-1248, 1266-1269, 1289-1294, 1325, 1402, 1538 și urm. C.civ.

În susținerea cererii, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: declarație autentificată sub nrXXX, adresa de înființare a popririi emisă la data de 25.05.2015 de BEJ M I în dosarul nr.25/2015, contract de vânzare-cumpărare nr.XXX, extras de carte funciară pentru informare, acte de stare civilă, acte medicale, anchetă socială, adeverință de asigurat, încheierea nr.4813/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr.5704/212/2015, încheierea nr.9431/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr.15716/212/2015, încheierea nr.20340/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Co în dosarul nr.28700/212/2014, notificările înregistrate la BEJ S C sub nr.XXX, încheierea din 24.09.2015 și din 30.09.2015 pronunțate de Tribunalul C în dosarul nr.2557/212/2015, plângerea penală formulată de reclamanți împotriva pârâtei și a altor persoane la data de 7.10.2015, sentința civilă nr.7015/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr.2557/212/2015, încheierea din 18.08.2015 pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr.19428/212/2015, sentința civilă nr.10944/2.10.2015 pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr.17941/212/2015, invitație la mediere, certificat de informare și proces-verbal din data de 24.11.2015, sentința civilă nr.12828/3.11.2015 pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr.15523/212/2015.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat că la data de 30.06.2014 a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu B R, prin intermediul SC D I SRL, având ca obiect cumpărarea unui imobil compus din 2 camere plus dependințe, situat în XXX, achitând totodată un avans de 500 lei. Ulterior, pe data de 2.07.2014, la sediul agenției imobiliare intermediare, în prezența reprezentantei societății, O M și a agentului imobiliar L, a achitat lui B R prețul integral al imobilului, respectiv suma de 23.886,4 euro, urmând ca pe data de 15.08.2014 părțile să semneze actul de vânzare-cumpărare la BNP BDD din C. Vânzătorul B R s-a obligat ca până la data de 15.08.2014 să obțină toate documentele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare (cadastru și întabulare), însă acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Între timp, agenția imobiliară a invitat-o pe ea și pe vânzător la BNP N C, pentru ca vânzătorul să dea o declarație notarială prin care se angaja ca până la data de 30.01.2015 să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică. Nici după împlinirea acestui termen, B R nu a încheiat contractul, motivând că nu au fost finalizate actele și că soția sa are probleme de sănătate, cu toate că declarase că nu este căsătorit.

Reclamantul încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, susținând că s-ar fi obligat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare doar cu condiția obținerii curatelei pentru soția sa. A susținut pârâta că aceste aspecte nu i-au fost comunicate cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, vânzătorul obligând-se doar să obțină cadastrul și întabularea, necesare finalizării tranzacției.

Reclamantul încearcă să deturneze valoarea juridică atât a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat, cât și a declarației notariale, solicitând constatarea caracterului simulat al acesteia din urmă, declarația nefiind în realitate decât un angajament scris al reclamantului de a-și îndeplini niște obligații, strict în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Declarația notarială în esență nu ascunde nicio altă operațiune juridică fictivă, ci doar a întărit convingerea pârâtei că toate obligațiile vânzătorului vor fi îndeplinite până la data stabilită, aceea de 30.01.2015.

În drept, s-au invocat disp. art.205 C.pr.civ.

La întâmpinare, pârâta a atașat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30.06.2014 între B R și L M, plângerea penală formulată de pârâtă împotriva reclamantului la data de 9.07.2015.

Prin răspuns la întâmpinare, reluând susținerile din cererea de chemare în judecată, reclamanții le completează arătând că, deși se opune cererii în declararea simulației, pârâta invocă toate argumentele care confirmă validitatea solicitării și temeiul de fapt al acțiunii introductive. Astfel, pârâta recunoaște că între părți a fost încheiat un act sinalagmatic, respectiv o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, în realitate achiesând la pretenția reclamanților. Prin urmare, în temeiul art.464 C.pr.civ. se impune a se lua act de achiesarea pârâtei la acțiunea reclamanților în declararea simulației. Similar, incidente devin prevederile art.436 C.pr.civ. Deși admite succesiunea faptelor, pârâta nu admite consecințele juridice ale acestora, opunându-se la admiterea acțiunii. Așadar, pârâta recunoaște că B R nu s-a obligat unilateral față de aceasta să îi facă , pur și simplu (și fără motiv), o donație a unei sume de 48.000 euro, ci recunoaște că acesta s-a obligat față de pârâtă în cadrul unei promisiuni de vânzare-cumpărare.

În drept, s-au invocat disp. art.201 alin.2 C.pr.civ.

Prin încheierea din 11.09.2015, tribunalul a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanți, în sensul că a dispus reducerea taxei judiciare de timbru de 5.377 lei cu 50% și eșalonarea taxei rezultate de 2.688,5 lei în 10 tranșe lunare consecutive, a câte 268,85 lei fiecare, începând cu luna septembrie 2015.

La termenul de judecată din 28.10.2015, apărătorul reclamanților aducând la cunoștința instanței faptul că în dosarul nr.2557/212/2015, având ca obiect punere sub interdicție, a fost desemnată în calitate de curator special d-na B O-S, tribunalul a apreciat că, pentru o bună administrare a intereselor reclamantei B L, nu se impune desemnarea unui alt curator care să o reprezinte în cauza de față.

De asemenea, prin încheierea de ședință din 28.10.2015 tribunalul a respins cererea de suspendare a judecății formulată de pârâta L M, ca urmare a formulării unei plângeri penale de către aceasta împotriva reclamantului B R, apreciind că, deși există legătură între cele două cauze, soluția pronunțată în cauza penală nu este hotărâtoare în soluționarea cauzei de față, potrivit disp. art.413 alin.1 pct.2 C.pr.civ.

La cererea părților, s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială cu martorii V L și O Dl L.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Prealabil analizării oricăror altor chestiuni, se impune a se stabili obiectul cererii de chemare în judecată și, implicit, limitele investirii.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat "constatarea caracterului simulat al declarației notariale autentificată sub nr.XXX la BNP N C, de pretins act unilateral și, în schimb, constatarea caracterului său real de act bilateral (sinalagmatic), respectiv de promisiune de vânzare-cumpărare a apartamentului …, având drept consecință anularea/constatarea nulității absolute a actului notarial …";.

În cadrul procedurii de regularizare, solicitându-li-se să depună înscrisurile doveditoare, reclamanții au formulat note scrise arătând că au formulat "acțiune în declararea simulației a declarației notariale autentificată sub nr.XXX la BNP N C"; (fila 16 dosar, vol.I).

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au precizat faptul că "am formulat acțiune introductivă în declararea simulației";, iar "ca urmare a admiterii acțiunii în declararea simulației și constatării încheierii între părți a unui antecontract de vânzare-cumpărare (contract bilateral), am solicitat să se constate, totodată, nulitatea absolută/să se dispună anularea promisiunii bilaterale (s.n.), pe motiv al absenței consimțământului lui B L (coproprietar devălmaș) și al tuturor consecințelor care decurg de aici"; (fila 122 dosar, vol.I).

De asemenea, prin concluziile scrise, reclamanții au reiterat că "odată determinată natura bilaterală a "Declarației";, de antecontract de vânzare-cumpărare, se pune în discuție validitatea sa …";.

Prin urmare, rezultă cu certitudine că reclamanții au solicitat să se constate caracterul simulat al declarației notariale, în sensul că nu este act unilateral, ci act bilateral, și, pe cale de consecință, să se constate nulitatea sau să se dispună anularea actului bilateral astfel încheiat în realitate, pentru motivele expuse în motivarea în fapt (absența consimțământului coproprietarului devălmaș, nelegalitatea condiției sub care a fost asumată obligația, sub sancțiunea clauzei penale, obiectul obligației ș.a.). Așadar, nulitatea sau anularea a fost solicitată ca efect al admiterii acțiunii în simulație, ca un accesoriu al capătului principal vizând simulația, cu atât mai mult cu cât nulitatea s-a raportat la actul juridic bilateral, acesta din urmă constituind tocmai actul unilateral simulat.

La simulație, ca obiect al cererii de chemare în judecată, s-au raportat și apărările pârâtei din întâmpinare (filele 105-108 dosar, vol.I) și nu la o nulitate cerută pe cale principală.

Acesta fiind obiectul cererii de chemare în judecată, toate cererile fiind redactate de apărătorul reclamanților, la acest obiect raportându-se și timbrajul stabilit de instanță, nu se poate pretinde instanței să examineze nulitatea "declarației";, "din orice perspectivă ar fi privit actul: a.ca act unilateral (nul pentru motivele invocate mai sus); b.ca act bilateral, dar utilizării sale ca act unilateral, deși cu instrumentele actului bilateral (clauza penală)"; (a se vedea precizările scrise ale reclamanților din 11.01.2016). Aceasta ar conduce la examinarea nulității/anulării actului unilateral intitulat "Declarație"; ca și capăt principal de cerere, independent de soluția dată cererii în simulație, în condițiile în care nicicând o astfel de cerere nu a fost formulată pe parcursul judecății. Deși în principiu este corectă trimiterea la disp. art.22 alin.4 și 7 C.pr.civ. realizată de reclamanți, tribunalul reține că puterea de apreciere a judecătorului nu este absolută, ea nu poate înfrânge limitele investirii, la care fac trimitere în mod expres disp. alin.6 al art.22 C.pr.civ.

În ceea ce privește pretinsa achiesare a pârâtei, prin întâmpinare, față de cererea reclamanților, de declarare a actului unilateral ca fiind simulat și de constatare a caracterului bilateral al acesteia, de promisiune de vânzare-cumpărare, tribunalul constată că, în realitate, o astfel de achiesare nu a fost exprimată nicicând.

Reluând istoricul speței, în întâmpinare pârâta face referire la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30.06.2014 cu B R, prin intermediul agenției imobiliare SC D I SRL și la termenii acestui act: prețul convenit, avansul plătit, obligația asumată de B R, termenul convenit pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare. Apoi face referire la conținutul declarației notariale și la obligațiile asumate de B R, în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, arătând că această declarație nu ascunde nicio altă operațiune juridică fictivă și nu reprezintă decât un angajament scris al reclamantului de a-și îndeplini niște obligații.

În ceea ce privește condițiile cerute de lege pentru acțiunea în simulație, tribunalul reține următoarele:

Potrivit disp. art.1293 C.civ., "dispozițiile referitoare la simulație se aplică în mod corespunzător și actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintre autorul actului și destinatarul său";.

Din punct de vedere al structurii sale, simulația este alcătuită din două acte juridice sau contracte, care alcătuiesc o unitate: actul sau contractul public și actul sau contractul secret. Actul public este cel care creează aparența și este încheiat în acest scop, adică pentru a disimula realitatea, iar existența sa este esențială pentru existența simulației. Actul secret este cel care conține manifestarea de voință adevărată, menită să producă integral efectele juridice în vederea cărora a fost emisă. Cu alte cuvinte, el trebuie să contrazică actul public, să modifice ori să înlăture, total sau parțial, efectele pe care ar trebui să le producă cel din urmă. Fiind, înainte de toate, o operație juridică, actul secret trebuie să fie expresia unui consimțământ neviciat, să aibă un obiect și o cauză licită. De asemenea, pentru a ne afla în fața unei simulații, este necesar ca actul secret - contraînscrisul - să se fi încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent.

Tot în doctrină, s-a arătat că simulația poate îmbrăca trei forme: actul fictiv (actul public este încheiat numai de formă, fiind contrazis de actul secret), actul deghizat (în actul public se indică un anumit act juridic, iar în actul secret se arată adevăratul act juridic încheiat de părți - deghizare totală, respectiv adevăratele clauze convenite de părți - deghizare parțială), interpunerea de persoane (actul public se încheie între anumite persoane, iar în actul secret se menționează adevăratul beneficiar al actului juridic, altul decât cel care apare în actul public).

În raport de considerentele teoretice expuse mai sus, se constată că actul public intitulat "declarație"; nu disimulează în nici un fel realitatea și nu se poate vorbi de un acord între autorul actului, B R și pârâta L M. Nu exista niciun motiv pentru a ascunde convenția reală a părților, de altfel concretizată în antecontractul de vânzare-cumpărare din 30.06.2014.

Din declarația martorei V L, agent imobiliar, rezultă că în soții B au venit la notar cu cadastrul, întabularea și celelalte acte necesare, ocazie cu care notarul a constatat că B L este bolnavă și nu poate semna actul. De asemenea, anterior acestei întâlniri, sesizând că imobilul este bun comun, agentul imobiliar a purtat discuții cu reclamantul referitoare la soția sa, aflând astfel că aceasta este bolnavă. La aceste discuții, ca și la cele din fața notarului, pârâta nu a asistat, ceea ce confirmă susținerea acesteia că nu a cunoscut despre boala reclamantei și că data fixată pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare a fost stabilită pentru obținerea cadastrului și a întabulării, împrejurare de altfel recunoscută de B R prin răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr.5).

Inițiativa încheierii actului unilateral a aparținut agentului imobiliar și notarului, întrucât prețul imobilului fusese achitat în totalitate de către pârâtă, iar actele nu puteau fi finalizate datorită stării de sănătate a soției promitentului vânzător, constatată ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare din 30.06.2014. De bună-credință fiind și dorind "să o liniștească pe pârâtă";, așa cum declară martorul, reclamantul a semnat "declarația";. Asumarea obligației de a asigura prezența unui curator pentru B L, ca și termenul de 30.01.2015 stabilit pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, nu sunt expresia vreunui acord al pârâtei. Pe de o parte, aceasta nu cunoștea situația de boală a soției reclamantului, iar pe de altă parte termenul de 30.01.2015 a fost sugerat de personalul din biroul notarial și acceptat de reclamant, pârâta fiind chemată la notar doar pentru a i se înmâna un exemplar al actului unilateral "declarație";, așa cum rezultă din depozițiile ambilor martori audiați în cauză.

În ceea ce privește conținutul alin.3 din "declarație";: "În situația în care nu voi respecta obligațiile asumate până la data stabilită, respectiv 30.01.2015, sunt de acord să achit doamnei L M dublul sumei încasate în avans din prețul apartamentului, respectiv suma de 48.000 (patruzeci și opt mii) EUR și sunt de acord să fiu executat silit …";, nu se poate reține fraudarea legii ori caracterul său ilicit, chestiune total distinctă de caracterul executoriu al înscrisului care conține înscrisă o astfel de obligație. Această obligație, de a restitui dublul avansului, nu a fost introdusă pentru prima dată în acest act unilateral, pentru a pretinde că este ilicită deoarece este specifică actelor sinalagmatice. Obligația nu reprezintă ceva nou, ci doar concretizează suma, obligația fiind reluată în esența sa din antecontractul de vânzare-cumpărare din 30.06.2014 ("nerespectarea datei stabilite … va duce … la plata sumei duble a acontului în cazul vânzătorilor";).

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul va respinge acțiunea ca nefondată, iar în temeiul disp. art.453 alin.1 C.pr.civ. reclamanții aflați în culpă procesuală vor fi obligați către pârâtă la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

În ceea ce privește taxa judiciară de timbru, având în vedere că reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma eșalonării, astfel că nu toate ratele au devenit scadente până în prezent, se va dispune comunicarea încheierii de ședință din 11.09.2015 către organul fiscal competent în vederea urmăririi creanței bugetare, reținându-se că până în prezent au fost achitate 5 tranșe de câte 268,85 lei fiecare, din cele 10 tranșe stabilite prin încheierea menționată.

← Prescripţia dreptului de a cere executarea silită; rezilierea...		Contestație la executare. efectuarea actelor de executare... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Simulaţia unui act juridic unilateral (declaraţie autentificată) în sensul de a se constata că reprezintă un antecontract de vânzare-cumpărare. neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.