Pretenţii. Contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului
| Comentarii |
|
Tribunalul SIBIU Sentinţă civilă nr. 2031 din data de 12.11.2015
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sibiu, ulterior, prin declinare, pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul P. H., a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. G. și G. A., obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului proprietatea reclamantului situat în mun. Sibiu, pentru perioada 11.08.2011 - 03.07.2013. Cu cheltuieli de judecată.
A estimat reclamantul, provizoriu, contravaloarea lipsei de folosință la suma de 119.826 euro.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 11.08.2011 a devenit proprietar asupra întregului imobil situat administrativ in Sibiu, proprietatea familiei G. A. si G. G. Imobilul este înscris in CF 10 Sibiu.
A învederat că a devenit proprietar asupra imobilului prin adjudecare la licitație intr-un dosar execuțional unde reclamantul a avut calitatea de creditor, iar familia G. calitatea de debitor. Ulterior momentului adjudecării, familia G. a refuzat sa îi lase in deplina proprietate si posesie imobilul mai sus amintit, astfel ca a fost obligat sa solicite intervenția instanței si a executorului judecătoresc in vederea evacuării pârâților din imobil. In acest sens s-au încheiat actele de executare silita.
La data de 03.07.2013 s-a reușit evacuarea totala a pârâților din imobil, acesta fiind si momentul pana la care solicită reclamantul contravaloarea folosului de tras pentru imobilul din cauza .
A mai arătat reclamantul că parații au ocupat in toata acesta perioada (ulterior adjudecării) imobilul fără a-i achita vreo chirie pentru folosință. Imobilul a fost folosit in toata perioada existentei lui ca si spațiu destinat activităților comerciale, iar calcularea folosului de tras s-a făcut pe baza chiriilor practicate in acea zona semi-industrială.
Familia G., cu totală rea credință, a folosit imobilul ce face obiectul acțiunii, a refuzat eliberarea lui, chiar daca in urma contestației la executare din aul 2011 instanța a stabilit in mod irevocabil ca reclamantul este proprietar asupra imobilului din Sibiu.
În drept, reclamantul a invocat dispoz. art. 555,1357 Noul Cod Civil.
În probațiune a solicitat administrarea de înscrisuri (anexate), expertiza tehnica construcții si expertiza contabila pentru stabilirea contravalorii folosului de tras, proba testimonială cu martorii P. N. și C. G.
Atașat cererii de chemare în judecată a înaintat reclamantul la dosar calcul reprezentând folosul de tras (f.5-6), contractul de garanție imobiliară (f.7-8), contractul de împrumut (f.9-10), actul de adjudecare (f.11), schița bunului imobil (f.12), dovadă comunicări (f.13), proces verbal de evacuare (f.14), extras carte funciară 10., proces verbal de constatare din data de 03.07.2013 (f.18), xerocopie carte identitate (f.24), proces verbal mediere (f.25).
Reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.937,25 lei (f.24).
Pârâții G. G. și G. A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii civile formulate de reclamant; cu cheltuieli de judecată.
Au arătat că în cauză nu există nici un element al răspunderii delictuale, nu există fapta delictuală prejudiciantă pentru reclamant. De folosința imobilului în litigiu nu s-au bucurat pârâții, pentru a se putea invoca și o altă răspundere.
Au mai învederat pârâții că, invocând o înțelegere cu ei, reclamantul a adjudecat imobilul în litigiu, urmând ca ulterior adjudecării, pârâții să-i restituie sumele de bani, precum și o dobândă consistentă, pentru a retransmite dreptul de proprietate către pârâți. Reclamantul nu a respectat această înțelegere, iar după un anumit timp de la adjudecare, a încercat să intre în posesia imobilului.
În aceste condiții a realizat evacuarea silită a pârâților, însă evacuarea în fapt s-a realizat ulterior, ca urmare a contestației formulate de pârâți, s-a dispus anularea formelor de executare, reținându-se perimarea executării silite.
Reclamantul a intrat în stăpânirea imobilului adjudecat, dar și asupra unei alte construcții, care nu a format obiectul executării silite, pe care de asemenea, reclamantul s-a înstăpânit.
La acest moment s-a solicitat întoarcerea executării, fiind formulate și plângeri penale împotriva reclamantului pentru furtul bunurilor care nu au format obiectul adjudecării.
Strict prin prisma acțiunii formulate, nu există nici un fapt prejudiciant săvârșit împotriva reclamantului. Acesta, ulterior adjudecării, a stat în pasivitate privind preluarea posesiei imobilului. Pasivitatea a fost determinată și de înțelegerea cu pârâții privind răscumpărarea, înțelegere nerespectată de reclamant. Când reclamantul a solicitat predarea posesiei de către executorul judecătoresc, s-a realizat fără nici o contribuție a pârâților, actele de executare dovedindu-se nelegale.
În ceea ce privește ocuparea unei părți din teren de către o hală de producție, au arătat pârâții că situația imobilului preexistă actelor de executare silită, respectiv adjudecării imobilului, și în acest condiții reclamantul a adjudecat imobilul.
Hala de producție care nu a putut fi folosită, nu este proprietatea pârâților, pentru a se putea susține că au plasat această hală pe terenul reclamantului, ulterior adjudecării, prejudiciindu-l în acest mod.
S-a mai arătat că, având în vedere valoarea pretențiilor reclamantului, competența de soluționare a acțiunii aparține tribunalului, potrivit art. 94 pct. 1 C.pr.civ.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, arătând că și în prezent pârâții acționează cu rea-credință.
Este vorba de o răspundere delictuală, atâta timp cât imobilul adjudecat legal în contul creanței nu a fost eliberat de bună voie de către pârâți. A fost nevoit reclamantul să solicite intervenția unui executor judecătoresc, și indiferent dacă s-au anulat formele de executare (pentru perimare), reclamantul este îndreptățit să formuleze prezenta acțiune civilă.
Pârâții au folosit cu totală rea-credință imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni, a refuzat eliberarea lui, chiar dacă în urma contestației la executare din anul 2011 instanța a stabilit în mod irevocabil că reclamantul este proprietar asupra imobilului.
În ceea ce privește afirmația legală de plângerea penală împotriva reclamantului, acesta arată că pârâții încearcă prin toate mijloacele să reintre în posesia imobilului, dar adevăratul păgubit din toată această poveste este reclamantul care a fost tras pe sfoară de pârâtul G. G. să-l împrumute cu o mare sumă de bani pentru a-și achita datoriile bancare, garantându-i împrumutul cu un imobil aparținând S.C. A S.R.L., societate căreia i-a indus procedura falimentului tocmai pentru ca reclamantul să nu poată executa obligațiile Pârâtul încearcă ascunderea bunurilor pe care le deține, întocmind acte false și antedatate.
S-au invocat dispozițiile art. 555, art. 1357 C.civ.
Pe parcursul cercetării judecătorești:
La termenul de judecată din data de 28.11.2014 instanța a încuviințat pentru părți administrarea de probe - audiere de martori și efectuarea expertizei tehnice.
În cadrul ședinței de judecată din data de 05.03.2015 s-a procedat la audierea martorului C. G. (f.25). La termenul din data de 17.04.2015 s-a luat act de renunțarea la audierea martorului P. N. propus de reclamant.
La filele 36-66 s-a depus la dosar raportul de expertiză efectuat de către expert …, iar urmare a obiecțiunilor formulate de părți și pentru lămurirea instanței, s-au mai înaintat la dosar de către expert suplimentul nr. 1 de la filele 88-98, respectiv suplimentul nr. 2 de la filele 107-109.
Opinia expertului parte propus de reclamant a fost înaintată la dosar - filele 83-84.
La data de 09.10.2015, instanța s-a deplasat la imobilul ce face obiectul prezentei cauze, pentru efectuarea cercetării la fața locului - proces verbal f. 104 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de împrumut autentificat prin Încheierea nr. 2/08.10.2009, reclamantul - în calitate de creditor, a dat împrumut pârâților - debitori, suma de 140.000 euro, fără dobândă, această sumă urmând a se restitui până cel mai târziu la data de 31.03.2010, în moneda împrumutată, într-o singură tranșă, cu un termen de grație de maxim 5 zile (f.9-10).
Pentru garantarea contractului, s-a încheiat între reclamant - creditor, pârâții G. G. și G. A. - debitori garanți, și S.C. A S.R.L. (prin asociat unic pârât G. G.) - garantă, contractul de garanție imobiliară (f.7-8), prin care s-a instituit ipoteca de rangul I pentru suma de 140.000 euro (în favoarea reclamantului) asupra imobilului situat administrativ în mun. Sibiu, înscris în CF 10 .
Întrucât pârâții debitori nu au restituit suma împrumutată, conform obligației asumate prin convenție, reclamantul a procedat la executarea silită.
Prin actul de adjudecare din data de 11.08.2011 (f.11), reclamantul a devenit proprietar al imobilului înscris în CF 10. Sibiu.
Pârâții nu au înțeles să procedeze, de bună voie, la predarea imobilului adjudecat de reclamant, astfel că prin executare silită s-a procedat la evacuarea acestora - conform procesului verbal de evacuare întocmit de executorul judecătoresc la data de 17.05.2013 (f.14).
Prin prezenta acțiune civilă, reclamantul solicită obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului proprietatea sa, imobil astfel cum a fost menționat mai sus - adjudecat de către reclamant, pentru perioada 11.08.2011 - 03.07.2013.
În ceea ce privește perioada pentru care reclamantul solicită contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, instanța reține că într-adevăr, acesta a devenit proprietar al imobilului adjudecat, începând cu data de 11.08.2011, conform dispozițiilor art. 516 pct. 8, art. 518 C.pr.civ.1865 (în vigoare la acel moment).
Însă, instanța nu poate avea în vedere data de 03.07.2013 învederată de reclamant, în condițiile în care potrivit procesului verbal de evacuare (f.14), această operațiune exercitată împotriva pârâților a fost finalizată la data de 17.05.2013, nefăcându-se dovada că ulterior acestui moment, ar mai fi fost necesare acte de executare pentru evacuarea pârâților.
Este adevărat că reclamantul a depus la dosar procesul verbal de constatare întocmit la data de 03.07.2013 de către executorul judecătoresc, însă acest înscris, în opinia instanței, nu face decât să ateste o stare de fapt la un anumit moment, nicidecum să certifice împrejurarea că doar la acea dată s-ar fi făcut evacuarea unor ultime bunuri din imobilele respective, evacuare care ar fi putut fi efectuată oricând anterior datei la care s-a întocmit acel proces verbal de constatare.
Nici martorul C. G. propus de reclamant (f.25) nu lămurește cu exactitate starea de fapt, rezultând doar că o primă executare silită a avut loc în anul 2011, iar cea de a doua în 2013.
Reclamantul nu a administrat probe din care să rezulte că lipsa de folosință a imobilului adjudecat s-ar fi întins dincolo de data întocmirii procesului verbal de evacuare - 17.05.2013, sens în care perioada 11.08.2011 - 03.07.2013, solicitat a fi avută în vedere de reclamant, este neîntemeiată, instanța urmând a avea în vedere perioada 11.08.2011 - 17.05.2013.
Apoi, în ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință a imobilului respectiv, s-a efectuat în cauză raportul de expertiză efectuat de către expert T. A. (f.36-66), iar urmare a obiecțiunilor formulate de părți și pentru lămurirea instanței, s-au mai înaintat la dosar de către expert suplimentul nr. 1 de la filele 88-98, respectiv suplimentul nr. 2 de la filele 107-109.
Opinia expertului parte propus de reclamant a fost înaintată la dosar - filele 83-84.
Instanța reține, potrivit actelor dosarului, că imobilul dobândit de reclamant prin actul de adjudecare întocmit la data de 11.08.2011 de către executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 1/2010, pentru care se solicită folosul de tras, este compus din:
- teren - suprafață din acte 2.222 mp;
- cabină poartă (destinația este de anexă pentru cabină portar și spații de depozitare);
- sediu administrativ (destinația este de spațiu birouri).
În ce privește sediul administrativ birouri, inclusiv terenul aferent, precum și cabina poartă, inclusiv terenul aferent (suprafață totală teren 279 mp), pentru perioada 11.08.2011 - 17.05.2013, valoarea lipsei de folosință este apreciată ca fiind de 33.924 euro (31.909 euro + 2.015 euro anexa 4 revizuită - fila 96, poziția nr. 1 și nr. 2 din tabel). Expertul a avut în vedere, aspect apreciat ca fiind corect de către instanță, evoluția chiriei lunare pentru spații de birouri asemănătoare cu cel în cauză oferite spre închiriere pe perioada de timp 11.08.2011 - 17.05.2013, precum și taxele locale stabilite prin Hotărâri ale Consiliului Local al mun. Sibiu, pentru anii 2011 - 2013.
Însă, în ce privește terenul sus menționat, trebuie avut în vedere de către instanță că din suprafața de 2.222 mp, rămâne de luat în calcul, într-un prim pas, suprafața de 1943 mp, rămasă după scăderea suprafeței de 279 mp aferentă sediului administrativ birouri și cabina poartă - de care s-a ținut seama în calculul din paragraful anterior.
Apoi, din suprafața de 1943 mp face parte și terenul aferent halei de fabricație (555,68 mp), halei (237,64 mp) și magaziei (45,81 mp) - construcții neadjudecate de către reclamant, precum și calea de acces (150,5 mp - f.108), aspecte rezultate din releveul imobilului de la fila 66 dosar.
În consecință, rămâne de luat în calcul o suprafață de 953,37 mp (2.222 mp - 279 mp = 1943 mp; 1943 mp - 555,64 mp - 237,64 mp - 45,81 mp = 953,37 mp), la o valoare de 0,77 euro/mp/lună (conform anexei 4 revizuită - fila 96), rezultând o contravaloare a lipsei de folosință de 15.562,81 euro pentru perioada 11.08.2011 - 17.05.2013.
În final, 33.924 euro (pentru sediul administrativ birouri, inclusiv terenul aferent, precum și cabina poartă, inclusiv terenul aferent) + 15.562,81 euro (pentru terenul rămas de 953,37 mp astfel cum este afectat de prezența halei de fabricație, halei, magaziei și căii de acces) = 49.486,81 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a bunurilor adjudecate din cadrul imobilului situat administrativ în mun. Sibiu, pentru perioada 11.08.2011 - 17.05.2013.
Instanța apreciază eronată aprecierea expertului, doar cu privire la faptul că lipsa de folosință a terenului de 2.222 mp este diminuată cu numai 586,63 mp reprezentând hala de fabricație, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, există pe terenul respectiv edificate încă o hală și o magazie și există și o cale de acces aferentă tuturor acestor construcții.
În drept, potrivit art. 555 alin. 1 C.civ. - Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege, iar conform art. 1357 alin. 1 C.civ. - Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor în discuție, astfel că pârâții erau obligați ca începând cu data de 11.08.2011 să respecte dreptul acestuia, prin lăsarea bunului dobândit prin adjudecare, în liniștită și netulburată posesie.
Încălcând această obligație (prin împiedicarea folosinței imobilului proprietatea reclamantului), în sarcina pârâților a izvorât obligația, prevăzută în art. 1357 alin. 1 C.civ., aceea de a repara prejudiciul produs.
Acestei obligații îi corespunde dreptul de creanță al proprietarului reclamant, de a obține despăgubiri care să compenseze prejudiciul produs în patrimoniul acestuia.
În ce privește întrunirea în cauză a elementelor răspunderii civile delictuale, se reține că pârâții nu au eliberat imobilul adjudecat de reclamant - proprietar începând cu data de 11.08.2011, împiedicând folosința acestuia, situație în care datorează despăgubiri pentru prejudiciul astfel creat.
Chiar dacă pârâții invocă împrejurarea că executarea silită demarată împotriva lor, s-a constatat, la un moment dat, că este (a fost) perimată, acest lucru nu face ca fapta ilicită să capete caracter licit, ocuparea imobilului pe nedrept și împiedicarea proprietarului de a-l folosi reprezentând un fapt ilicit.
Prejudiciul produs în patrimoniul reclamantului există, este cert astfel cum a fost calculat mai sus, raportul de cauzalitate și vinovăția pârâților fiind evidente.
Izvorul obligației de plată astfel stabilit de instanță în sarcina pârâților îl reprezintă, deci, faptul juridic, respectiv folosirea fără drept de către pârâți a imobilului pentru care reclamantul face dovada unui drept de proprietate.
În consecință, în litigiul de față ne aflăm în situația unei răspunderi civile delictuale în sarcina pârâților, dovedită, astfel că instanța urmează a dispune admiterea în parte a acțiunii civile formulată de reclamantul P. H. împotriva pârâților G. G. și G. A. și în consecință, vor fi obligați pârâții la plata, în solidar, în favoarea reclamantului, a sumei de 49.486,81 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a bunurilor adjudecate din cadrul imobilului situat administrativ în mun. Sibiu, pentru perioada 11.08.2011 - 17.05.2013.
În temeiul art. 453 alin. 2 C.pr.civ., vor fi obligați pârâții la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 12.760 lei, cu titlul de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând: onorariu expert - 3.400 lei (f. 20,74), onorariu avocat - 4.000 lei (f.110,111) și taxa judiciară de timbru parțial 5.360 lei - proporțional cu pretențiile admise.
| ← Anulare proces verbal de distribuţie a preţului.... | Acţiune în pretenţii. Daune-interese moratorii sub forma... → |
|---|
