Sechestru asigurator asupra bunurilor imobile proprietate comună
| Comentarii |
|
Tribunalul SIBIU Decizie nr. 930 din data de 26.11.2015
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. …. pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de contestatorul A.A. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Sibiu - Direcția Fiscală Locală Sibiu.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că împotriva contestatorului, în calitate de debitor, s-au demarat formalitățile de executare silită, în temeiul mai multor titluri executorii: nr. 1/2010, nr. 2/2010, nr. 3/2011, nr. 4/2011, nr. 5/2012, nr. 6/2014, emise de Direcția Fiscală Sibiu, în vederea recuperării de creanțe fiscale, constând în impozit auto - … lei, amenzi - … lei, și cheltuieli de executare - ... lei.
În vederea realizării executării silite, s-au emis de către intimat somațiile: nr. A/2010, B/2010, nr. C/2010, nr. D/2011, nr. E/2011, nr. F/2012, nr. G/2012, nr. H/2014.
Contestatorul debitor nu a înțeles să-și onoreze obligațiile de plată și nici nu a contestat titlurile executorii menționate mai sus.
La data de 25.11.2014, intimatul a emis procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. I. , prin care s-a instituit sechestru asupra imobilului situat administrativ în Sibiu, str. … nr. …, înscris în CF nr. 1 Sibiu nr. top. 1/III și procesul-verbal de numire a administratorului sechestrului nr. II. , prin care s-a numit administrator sechestru pe contestatorul A.A.(f. 9).
Aceste două procese verbale sunt supuse analizei prin contestația la executare dedusă judecății, conform dispozițiilor art. 172-173 Cod procedură fiscală.
Analizând legalitatea celor două procese verbale, instanța de fond a constatat că acestea au fost întocmite de executorul fiscal în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
Astfel, potrivit art. 154 alin (1) din Codul de procedură fiscală, sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
Executorul fiscal a respectat dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 1531 din același act normativ, la instituirea sechestrului încheind un proces-verbal de sechestru și de numire administrator sechestru, cele două cuprinzând toate elementele de valabilitate, inclusiv motivarea luării măsurii de instituire a sechestrului.
Motivul invocat de contestator în susținerea contestației la executare și a anume că autoturismul pentru care s-a calculat de către intimat impozit a fost indisponibilizat/sechestrat de organele de urmărire penală, nu are relevanță juridică, dat fiind faptul că obiectul contestației îl reprezintă procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile și nu titlurile de creanță care au stat la baza emiterii titlurilor executorii puse în executare de către intimat, împotriva cărora contestatorul avea deschisă cale de contestare.
Astfel, față de aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia celor două procese verbale analizate, instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 172 și urm. Cod procedură fiscală coroborate cu cele ale art. 711 Noul Cod de Procedură Civilă, a dispus respingerea contestației la executare, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel debitorul A.A., solicitând admiterea căii de atac, și, rejudecând cauza, să se schimbe în totalitate sentința instanței de fond si, în consecință, în baza art.719 alin. 1 C. pr. civ. admiterea contestației la executare formulate și în consecință: să se dispună anularea Procesului-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. I/25.11.2014 și a Procesului-verbal de numire a administratorului sechestrului nr. II./25.11.2014 ca fiind nelegale și netemeinice; în baza art.45, alin. 1, lit. f) din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru să se dispună restituirea taxei judiciare de timbru achitate; în baza art.453 din codul de procedură civilă să fie obligată intimata la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Apelantul consideră Sentința civile nr…. pronunțata de Judecătoria Sibiu, ca fiind nelegală și netemeinică, sens în care a învederat următoarele:
Contestatorul a formulat mai multe apărări față de actele contestate, printre care se enumeră și argumentul legat de confiscarea autovehiculului încă din anul 2005 - autovehicul pentru care s-a calculat impozitul executat silit.
Dintre toate argumentele de fond invocate, instanța s-a oprit asupra unuia singur, cel enunțat mai sus și a concluzionat faptul că acest argument "nu are relevanță juridică", "dat fiind faptul că obiectul contestației îl reprezintă procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile și nu titlurile de creanță care au stat la baza emiterii titlurilor executorii puse în executare de către intimat".
per a contrario, apelantul contestator susține faptul că atât timp cât titlul pus în executare NU este o sentință judecătorească, în cadrul contestației la executare se pot invoca și argumente de fond!
Mai departe, a arătat faptul că imobilul asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător se află în COPROPRIETATEA mai multor persoane printre care se regăsește și contestatorul apelant! Or, pentru valorificarea unei creanțe fiscale sunt supuse executării silite bunurile proprietatea debitorului, iar în situația în care acesta se află în coproprietate cu alte persoane, executarea silită va avea ca obiect bunurile atribuite în urma partajului inclusiv sulta, potrivit art. 154 alin. 1 Cod procedură fiscală.
S-a mai arătat de către apelant că regimul juridic al coproprietății asupra unor bunuri care pot face obiectul executării silite presupune în mod obligatoriu încetarea acestei stări de indiviziune, prin partaj ci numai în urma acestei operații poate să fie urmărit bunul atribuit debitorului, respectiv sulta.
De asemenea, până la încetarea stării de indiviziune asupra bunurilor aflate în coproprietatea debitorului si a altei persoane NU pot fi dispuse măsuri asigurătorii.
Potrivit art.129 alin. 5 din Codul de procedură fiscală, "decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată (...)". Aceste dispoziții legale sunt în deplin acord cu prevederile art.31 alin. l și alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual. Astfel, motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica în mod neechivoc elementele de fapt si de drept care au stat Ia baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar si în funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului.
Doar obligația motivării tuturor actelor administrative poate funcționa ca o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești. Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și în Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17 pct. 2), respectiv în Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată în mod expres în Codul European al Bunei Conduite Administrative: "fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei".
În speță, organul fiscal NU a apreciat DACĂ există pericolul ca subsemnatul contestator să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanței.
Văzând dispozițiile art.46 din Codul de procedură fiscală, urmează că aceste aspecte sunt de natură a atrage nulitatea relativă și virtuală a actelor administrative fiscale. Or, în speță, vătămarea impusă de dispozițiile Codului de procedură civilă este evidentă, contestatorului nefiindu-i respectat dreptul la apărare, iar pe de altă parte, în lipsa motivării corespunzătoare, contribuabilul nu este în măsură să stabilească conduita fiscală sancționată, iar instanța nu poate să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei deciziei emise.
S-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 468 + 40 lei aferentă apelului.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și raportat la dispozițiile art. 476 și următoarele C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin contestația la executare, contestatorul A.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Municipiul Sibiu - Direcția Fiscală Locală Sibiu, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. I./25.11.2014 și a procesului-verbal de numire a administratorului sechestrului nr. II./25.11.2014.
În consecință, în mod corect instanța de fond a avut în vedere doar aceste măsuri asigurătorii, atâta vreme cât împotriva debitorului nu au fost efectuate acte de executare silită propriu zisă, și, în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că executorul fiscal a respectat dispozițiile legale la instituirea sechestrului.
Împrejurarea că bunul asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător, se află în coproprietatea mai multor persoane, printre care se regăsește și apelantul contestator, poate determina aplicabilitatea dispozițiilor art. 650 C. pr. civ., în situația în care, după declanșarea executării silite, există persoane vătămate prin actul de executare silită, putând cere desființarea acestuia sau după caz, încetarea executării silite înseși, pe calea contestației la executare, dacă prin lege nu se prevede altfel.
De asemenea, art. 712 alin. 4 C. pr. civ. prevede că împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.
Pe de altă parte, măsura sechestrului asigurător nu determină încetarea dreptului de proprietate, ci doar încetarea posesiei, bunul fiind indisponibilizat, la dispoziția creditorului, până la achitarea datoriei. Impozitul pe autoturism se datorează de proprietar, neavând nici o importanță faptul că asupra acestuia a fost instituit sechestru asigurător de către organele penale.
Apoi, critica apelantului cu privire la împrejurarea că organul fiscal nu a apreciat dacă există pericolul ca apelantul contestator să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanței, nu poate fi reținută, în condițiile în care datoriile menționate de organul fiscal nu au fost achitate, deși debitorului i s-au comunicat titlurile executorii și somațiile, începând cu anul 2010 până în anul 2014. Contestatorul, în prezentul litigiu, nu a contestat nici decizia de impunere anuală, nici titlurile executorii și somațiile emise de organul fiscal - acte ce au stat la baza demersurilor efectuate de creditor pentru recuperarea creanței.
În consecință, față de cele ce preced, tribunalul va respinge apelul declarat de contestatorul A.A. împotriva sentinței civile nr. … pronunțată de Judecătoria Sibiu pe care o va păstra, ca fiind temeinică și legală.
| ← Condiţii de admisibilitate. Efectuarea unor lucrări de... | Contractul de vânzare-cumpărare a unui bun mobil, contract... → |
|---|
