Acţiune în pretenţii. Daune-interese moratorii sub forma dobânzii. Irelevanţa eşalonării debitului prin act normativ.
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 509 din data de 01.10.2016
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 12.06.2015 sub nr. …, reclamanții A.C.M., D.F., T.M., G.M., ș.a. au chemat în judecată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr. 2233/18.12.2007 și nr. 2235/18.12.2007 pronunțate de Tribunalul Teleorman, începând cu data de 18.12.2007 și până la data plății efective.
Motivând în fapt acțiunea ,reclamanții susțin că prin hotărârile judecătorești sus menționate, pârâta a fost obligată să le plătească drepturi salariale cu actualizare la data plății, executarea acestor sentințe intrând sub incidența O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare.
Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, dispune 1101 C. civ. aplicabil în materie.
Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată.
În ceea ce privește data plății, reclamanții susțin că aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență. Așa cum rezultă din hotărârile atașate, creanța este certă și exigibilă.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1530 din Codul civil, creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării obligației.
Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
In privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite reclamanții susțin că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii.
Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală.
Potrivit dispozițiilor art. 1535 Cod civil, "în cazul în care o suma de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadența până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii lega!e, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului."
Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fără echivoc că, în speță, dreptul creditorului la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial; o astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât a legală.
Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței, se cuvin ca daune moratorii, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Arată reclamanții că, chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, aceasta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție. De altfel, în condițiile în care, debitorul nu a avut acordul creditorilor la eșalonarea plății, această plată nu se putea efectua eșalonat prin ordonanțe succesive.
In același timp ,titlurile executorii sunt din anul 2007 ceea ce ar însemna că plata să se facă efectiv la peste 9 ani de la data emiterii lor. În plus, pentru mulți alți creditori sumele cuvenite s-au achitat integral deși titlurile lor - care intrau sub incidența aceleiași ordonanțe - erau mult mai recente.
În concluzie, reclamanții arată că prin amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, le este afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la plata dobânzilor pentru sumele datorate, de la data emiterii titlurilor executorii menționate în preambulul prezentei acțiuni până în prezent, și pentru viitor până la achitarea integrală a datoriei, aceasta reprezentând o reparare integrală a prejudiciului în sensul dispozițiilor conform celor arătate mai sus.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 1535 și 1536 din Noul Cod Civil, art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, decizia nr. 2 în dosarul 21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus înscrisurile de la filele 6-31.
Prin întâmpinarea formulată la data de 14.07.2015 ( f. 36) pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, susținând în esență că drepturile salariale menționate în hotărârile judecătorești indicate de reclamanți au fost acordate eșalonat conf. OUG nr. 71/2009 .
Solicită pârâta ca instanța să constate că pretențiile reclamanților sunt prescrise, putând fi acordate numai pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii prezentei acțiuni.
Este vorba de pretenții distincte pentru care termenul de prescripție se raportează la data introducerii acțiunii în instanță.
Prin răspunsul la întâmpinare ,reclamanții au arătat că susținerile pârâtei privind prescripția dreptului material la acțiune sunt neîntemeiate întrucât creanțele recunoscute în favoarea lor fiind certe, lichide si exigibile, plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
De reținut că prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata și completată nu s-a negat existenta și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora in executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonata a obligațiilor de plată conținute în aceste titluri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate de reclamanți și de dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 278 alin. 1 din Codul muncii, "Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile";.
În legislația muncii nu există o prevedere cu caracter de principiu care să reglementeze regimul juridic al evaluării despăgubirilor create prin întârzierea în executarea obligației sau neexecutarea acesteia,astfel că dispozițiile Codului civil sunt pe deplin aplicabile. Acestea nu sunt incompatibile cu natura relațiilor de muncă și nu sunt înlăturate prin nicio prevedere legală.
Art. 166 alin. 4 din Codul muncii prevede doar că "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului";, însă nu stabilește modul de evaluare a daunelor-interese, devenind, prin urmare, aplicabile dispozițiile legislației de drept comun, care este dreptul civil.
Dobânda legală penalizatoare, reprezintă câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat . În acest sens a fost pronunțată Decizia ICCJ nr. 2/2014 potrivit căruia "In aplicarea dispozițiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drept uri salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 si 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.";
Și în jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului s-a statuat ca unei persoane care a obținut o hotărâre judecătoreasca executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării unui litigiu in favoarea sa nu i se poate cere sa recurgă la proceduri de executare, pentru a obține executarea, reclamanților, in calitate de creditori, fiindu-le cauzat un prejudiciu material constând in imposibilitatea de a se folosi de banii lor, deci o pierdere de profit cauzata de imposibilitatea punerii in executare, intr-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești pronunțate in favoarea sa.
De asemenea, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Nu se poate reține nici că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Față de aceste considerente, Tribunalul, constatând existența faptei ilicite culpabile a pârâtei debitoare, precum și existența unui prejudiciu suferit de reclamanții creditori, ca efect al executării eșalonate a titlului executoriu, apreciază că se impune repararea integrală a acestui prejudiciu, în sensul acoperirii inclusiv a beneficiului nerealizat (lucrum cessans), prin acordarea daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Însă ,nu trebuie omis faptul că acțiunea de față este o acțiune în pretenții, ce tinde la obținerea unei noi hotărâri judecătorești care să recunoască dreptul reclamanților la acordarea dobânzii legale de la data pronunțării titlului executoriu și până la data plății efective a diferențelor salariale.
Fiind o acțiune cu caracter patrimonial este supusă condiției de fond a prescripției dreptului material la acțiune în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aplicabil în cauză în raport cu dispozițiile art. 6 alin. 4 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009 și ale art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Consecința practică este aceea că dreptul reclamanților de a obține prin intermediul instanței de judecată daune interese nu poate fi făcut decât în cadrul termenului general de prescripție,prin raportare la data introducerii acțiunii,respectiv 12.06.2015.
Acest aspect este confirmat prin decizia nr. 7/27.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care s-a stabilit că plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
În speță, Tribunalul reține că dobânda legală se cuvine reclamanților de la data de 12.06.2012 ,fiind prescris dreptul la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 18.12.2007-12.06.2012. Se va admite astfel excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâtă.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul constată că acțiunea reclamanților este fondată în parte în sensul că, va obliga pârâta să plătească reclamanților, dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentințelor civile nr. 2233/18.12.2007 și nr. 2235/18.12.2007 pronunțate de Tribunalul Teleorman, începând cu data de 12.06.2012 și până la data plății efective.
| ← Pretenţii. Contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului | CERERE DE VALOARE REDUSA. Jurisprudență Contracte → |
|---|
