Pretenţii în baza contractului multianual de furnizare a apei pentru irigaţii. Prescripţia dreptului de a cere penalităţi de întârziere calculate pentru întârzierea unui terţ în executarea obligaţiei sale de plată.
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 141/R din data de 16.04.2014
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Tecuci reclamanta A.N.Î.F. - Filiala Galați a chemat în judecată pe pârâta O.U.A.I. L., pentru obligarea acesteia la plata sumei de 73.977,58 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Prin hotărârea nr. 2595/20.11.2013 a Judecătoriei Tecuci a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 73.977,58 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada iulie 2008-septembrie 2009, pentru diferența de 90% ce nu a fost încasată la scadenta de la bugetul de stat sub forma de subvenție.
Recursul declarat de pârâtă este întemeiat, Tribunalul Galați reținând următoarele: potrivit contractului multianual nr. 07/01/121 încheiat între părți la data de 28.09.2007 -art. 8 al.1, beneficiarul are obligația de a plăti lunar prestatorului contravaloarea volumului de apă livrată pentru irigații, calculată pe baza tarifului de livrare publicat în Monitorul Oficial al României, iar potrivit art. 8 al.4 din același contract beneficiarul are obligația de a plăti în termen de 5 zile lucrătoare contravaloarea prestației efectuate de prestator (apa), conform facturii emise de acesta, astfel:
-10% contribuție proprie din tariful de livrare a apei de irigații și
-90% din subvenția acordată de la bugetul de stat, în limita plafonului maxim aprobat prin ordinul MADR. În caz contrar potrivit art. 10 din același contract beneficiarul are obligația de a achita penalități de întârziere (0,1% pe zi) începând cu a 30 zi de la scadență și până la plata facturii fiscale.
Potrivit cererilor de subvenții depuse de intimată la dosar, rezultă că sumele primite de la Statul Român cu această destinație erau livrate direct către furnizorul de energie electrică Muntenia Nord AFEE Galați.
Prin urmare, Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (prin Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare) furniza intimatei apă pentru irigații și tot Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (prin Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală) primea cererile de acordare a subvențiilor și acorda aceste subvenții, care se plăteau direct furnizorului de energie electrică Muntenia Nord AFEE.
Recurenta a făcut dovada că a achitat la timp contravaloarea tarifului de livrare a apei de irigații, reprezentând 10% din valoarea facturii. Restul de 90% - din factură ce reprezenta subvenții nici nu putea fi încasată de pârâtă, deoarece aceste sume erau direct plătite de stat furnizorul de energie electrică și nu pârâtei.
Potrivit art.10 din contract, pentru neplata la termen a facturilor, beneficiarul datorează penalități de întârziere calculate la valoarea neachitata, după 30 de zile calendaristice de la data scadenta. Acest articol din contract se interpretează corect doar în corelație cu cel care stabilește drepturile și obligațiile părților contractante. Rezulta că, în primul rând, recurenta ar datora penalități doar în privința obligației sale de plată, de 10% din tariful de utilizare. Nu exista nicio logica pentru care, având în vedere cele mai sus expuse, recurenta să datoreze penalități de întârziere pentru diferența de 90% ce constituie o obligație a unui terț, diferență care intra direct în contul reclamantei-intimate.
În al doilea rând, în continuarea aceluiași raționament dreptul de a calcula penalități se naște după 30 de zile de la achitarea de către recurenta a procentului ce îi revine, de 10%, iar nu de la data încasării de către intimată a subvenției de 90%, întrucât nicio prevedere contractuala nu este în acest sens. Concluzionând, instanța reține că pentru penalitățile calculate în baza facturilor nr.11102413/31.07.2008, 11102466/29.08.2008, 11102276/29.05.2009, 11102359/30.06.2009, 11102450/31.07.2009, 11102509/31.08.2009, termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-a prescris după 3 ani calculați de la data scadentei plus încă 30 de zile. Susținerile recurentei cu privire la prescripție sunt întemeiate, având în vedere că acțiunea a fost introdusă cu depășirea evidentă a acestui termen, la data de 13.11.2012.
Nu pot fi reținute apărările intimatei referitoare la întreruperea prescripției potrivit noului Cod civil, întrucât contractul este încheiat sub imperiul vechiului cod, iar art. 2663 din Noul Cod Civil, prevede că prescripția extinctivă a dreptului la acțiune este supusă legii care se aplica dreptului subiectiv însuși. Cum pentru însuși dreptul dedus judecății este aplicabilă reglementarea anterioară, în privința prescripției se aplică dispozițiile fostului cod civil și ale decretului nr.167/1958.
Celelalte pretenții ale reclamantei-intimate urmează a fi respinse ca nefondate. Astfel, din probele administrate în cauza rezultă că pârâta a achitat la timp contravaloarea tarifului de livrare a apei de irigații, reprezentând 10% din valoarea facturii, așa cum a reținut și instanța de fond, atât cât era menționat de recurenta în facturile fiscale de debit. Restul de 90% - din factură ce reprezenta subvenții nici nu putea fi încasată de pârâtă, deoarece aceste sume erau direct plătite de stat furnizorul de energie electrică și nu pârâtei.
Mai mult, prin prezenta acțiune practic Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale își invocă propria culpă contractuală, respectiv că nu a putut să plătească subvenția în termenul legal (în luna următoare depunerii documentației pentru acordarea subvenției), pentru a nu se produce întârzieri la plata energie electrică către Muntenia Nord AFEE. Din întregul material probator invocat de reclamantă nu s-a dovedit o culpă contractuală a pârâtei, deoarece potrivit prevederilor contractuale (art. 8 al.4) plata trebuia făcută de pârâtă din contribuție proprie doar în limita a 10 %, restul de 90% trebuia achitată de reclamantă sub forma subvenției.
Potrivit Ordinului Nr. 438/3 iulie 2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice privind alocarea și acordarea subvențiilor de la bugetul de stat pentru acoperirea unor categorii de cheltuieli necesare desfășurării activităților de îmbunătățiri funciare stabilește că beneficiarii subvenției trebuie să depună lunar documentația pentru subvenții, iar fondurile se alocă lunar, trimestrial sau anual funcție de categoria subvenției. Astfel, în cazul de față pârâta în calitate de organizație a utilizatorilor de apă primea lunar subvenții, astfel că după depunerea documentației necesare, în luna următoare depunerii actelor trebuiau livrați banii.
Nerespectarea termenelor de plată a subvențiilor duce la suportarea despăgubirilor de persoanele vinovate, în cazul de față de către Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 și 312 al.3 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul și în rejudecare va admite excepția prescripției pentru primele 6 facturi, urmând a respinge ca nefondate pretențiile reclamantei-intimate formulate în baza celei de-a șaptea facturi.
| ← Excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a II-a civilă. | Partaj succesoral. Daca în contractul de vânzare cumpărare... → |
|---|
