Dacă la data la care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate petentul nu avea cetăţenia română în privinţa sa dispoziţiile legii fondului funciar cu privire la dobândirea dreptului de proprietate nu-i pot fi aplicate.
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 363 din data de 16.04.2014
Fond funciar. Dacă la data la care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate petentul nu avea cetățenia română, în mod corect s-a reținut că în privința sa dispozițiile legii fondului funciar cu privire la dobândirea dreptului de proprietate nu-i pot fi aplicate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 18/1991 numai calitatea de cetățean român îi dădea dreptul fostului proprietar și moștenitorului de a solicita reconstituirea dreptului său de proprietate.
Autorul trebuia să îndeplinească condițiile legale impuse de Legea nr. 18/1991 la momentul soluționării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Se poate realiza validarea unui act juridic amenințat de o nulitate absolută sau relativă, fie prin îndeplinirea cerinței de validitate inițial omise, fie prin dispariția condiției care îi oprea încheierea, ca rezultat al schimbării unor circumstanțe de fapt. Însă, se reține în același timp că numai în cazurile expres prevăzute de lege nulitatea poate fi acoperită prin complinirea ulterioară a condiției nerespectate la încheierea actului juridic.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică Galați a solicitat în contradictoriu cu pârâții SCM, Comisia Județeană Galați și Comisia Locală Buciumeni, ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate nulitatea absolută a hotărârii nr. 25/06.06.2000 pentru suprafața de 10 ha, să se dispună anularea procesului verbal de punere în posesie nr. 46/19.07.2002, precum și a titlului de proprietate nr. 17-0520/11.09.2002.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin cererea nr. 476/25.03.1998 ce a fost adresată Comisiei Locale Buciumeni de către SPȘ a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 30 ha pădure, iar prin HCJ nr. 25/06.06.2000 s-a validat propunerea Comisiei Locale Buciumeni.
Apoi, s-a emis titlul de proprietate nr. 17-0519/11.09.2002 pentru suprafața de 10 ha pădure pe numele pârâtului SPȘ, acesta fiind pus în posesie conform procesului verbal nr. 46/19.07.2002.
Însă, potrivit art. 48 din Legea nr. 18/1991 "cetățenii români cu domiciliul în străinătate, precum și foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu destinație forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparținut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, și nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinație forestieră, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. 3 - 9.
Așadar, rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere se face pe baza de cerere numai persoanelor care au cetățenia română, iar paratul SPȘ nu a anexat la cererea de reconstituire niciun document din care sa facă dovada cetățeniei române.
Mai arată reclamanta că din mandatele pe care SPȘ le-a dat diferitelor persoane a rezultat faptul că era doar cetățean german.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 48 din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, Lega nr. 247/2005, Legea nr. 46/2008, HG nr. 229/2009, HG nr. 890/2005, Legea nr. 21/1991, Decizia Curții Constituționale nr. 630/2007.
Reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice motivat de faptul că suprafața de 10 ha teren forestier ce se afla pe raza comunei Buciumeni face parte din domeniul public al statului, fiind în administrarea reclamantei.
Se mai arată că în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului titularul dreptului de administrare este obligat să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, iar conform art. 12 alin 5 din Legea nr. 213/1998 în aceste litigii statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 57 C.pr.civ.
Intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii principale motivat de faptul că HCJ nr. 25/2000, titlul de proprietate nr. 17-0520/11.09.2002 și procesul verbal de punere în posesie nr. 46/2002 au fost întocmite cu nerespectarea vădită a prevederilor legale, adică emitenții nu au verificat în primul rând calitatea de cetățean român, calitate care condiționează exercitarea dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 18/1991.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Pârâtul SCM a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru că la data reconstituirii dreptului de proprietate autorul său era cetățean german, dar la momentul deposedării terenului era cetățean român.
Apoi, după reconstituirea dreptului de proprietate autorul său a devenit cetățean român la data de 30.03.2010, astfel că a fost validată cauza de nulitate prin îndeplinirea ulterioară a cerinței legale, și această împrejurare a avut loc înainte de introducerea pe rolul instanței a prezentei acțiuni.
Prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Tecuci, instanța a admis cererea modificată, a constatat nulitatea absolută a HCJ nr. 25/2000, a titlului de proprietate nr.17-0520/04.11.2002 emis pe numele pârâtului SPȘ cu privire la suprafața de 10 ha - teren cu vegetație forestieră situată pe teritoriul comunei Buciumeni județul Galați, precum și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 46/2002.
Prin încheierea de ședință din data de 18.07.2013 s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale în temeiul art. 281 alin. 1 C.pr.civ., în sensul că s-a admis și cererea de chemare în judecată a altor persoane.
Împotriva sentinței civile, a încheierilor de ședință din data de 08.05.2013 și de 18.07.2013 a declarat recurs pârâtul SCM, arătând că sunt nelegale și netemeinice.
În motivarea cererii, a arătat în ceea ce privește încheierea de ședință din data de 18.07.2013 că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, iar aceasta nu este o omisiune care să poată fi îndreptată în condițiile art. 281 alin. 1 C.pr.civ., ci trebuia formulată o cerere de completare, în condițiile art. 2812 C.pr.civ., cerere care poate fi formulată doar de partea interesată și care se soluționează cu citarea părților.
În ceea ce privește încheierea de ședință din data de 08.05.2013 prin care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arată că reclamanta nu are personalitate juridică potrivit art. 2 alin. 1 din HG nr. 229/2009 și Anexei 2, astfel că doar Regia națională ROMSILVA este persoană juridică și poate sta în judecată.
În ceea ce privește sentința civilă, arată că la data reconstituirii pârâtul era într-adevăr cetățean român, dar la momentul deposedării terenului de către stat era cetățean român, astfel că această cauză de nulitate absolută a fost validată prin îndeplinirea ulterioară a cerinței legale, împrejurare ce a avut loc mai înainte de promovarea prezentei cereri.
Astfel, practic actul nul a fost validat prin îndeplinirea ulterioară a cerinței legale, prin redobândirea cetățeniei române la data de 30.03.2010, moment la care acțiunea de constatare nulitate absolută nu fusese intentată.
Mai mult, cererea de reconstituire în numele lui SPȘ a fost formulată de SMC, iar acesta era cetățean român și era îndreptățit la reconstituire după autorul său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 1 C.pr.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile și a încheierilor pronunțate de Judecătoria Tecuci prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în mod corect instanța de fond a respins-o, având în vedere dispozițiile din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor-ROMSILVA aprobat prin HG nr. 229/2009. Astfel, deși s-a stabilit că direcțiile silvice nu au personalitate juridică, prin dispozițiile art. 6 alin. 2 s-a stabilit că directorii și consilierii juridici ai acestor unități reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități. În aceste condiții, se reține că au capacitate procesuală și, implicit dreptul de a o reprezenta în justiție cu privire la dreptul de administrare asupra imobilelor aflate în raza lor teritorială de competență.
Mai mult, în cauză se reține că cererea a fost formulată de către Regiei Naționale a Pădurilor-ROMSILVA-Direcția Silvică Galați prin director, iar ulterior a fost emisă și o împuternicire pentru susținerea intereselor acesteia, astfel că față de calitatea sa de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului, față de faptul că directorii și consilierii juridici ai acestor unități reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități, în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că prin hotărârea nr. 25/2000 a Comisiei Județene Galați de aplicare a legilor fondului funciar a cărei nulitate s-a solicitat, petentului SPȘ i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha pădure pe raza comunei Buciumeni, județul Galați, în urma formulării cererii de reconstituire nr. 476/25.03.1998.
S-a constatat, de asemenea, că petentul SPȘ, fost cetățean român, avea cetățenie germană la acea dată, acesta redobândit cetățenia română abia la data de 30.03.2010, astfel că față de faptul că la data la care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate petentul nu avea cetățenia română, în mod corect s-a reținut că în privința sa dispozițiile legii fondului funciar cu privire la dobândirea dreptului de proprietate nu-i pot fi aplicate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 18/1991 numai calitatea de cetățean român îi dădea dreptul fostului proprietar și moștenitorului de a solicita reconstituirea dreptului său de proprietate.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul că, la momentul deposedării de teren de către statul român, autorul SPȘ era cetățean român, iar la data formulării cereri de constatare nulitate redobândise cetățenia română, astfel că a fost validată cauza de nulitate absolută prin îndeplinirea cerinței legale.
În acest sens, se reține pe de o parte că autorul trebuia să îndeplinească condițiile legale impuse de Legea nr. 18/1991 la momentul soluționării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Pe de altă parte, se reține că într-adevăr se poate realiza validarea unui act juridic amenințat de o nulitate absolută sau relativă, fie prin îndeplinirea cerinței de validitate inițial omise, fie prin dispariția condiției care îi oprea încheierea, ca rezultat al schimbării unor circumstanțe de fapt. Însă, se reține în același timp că numai în cazurile expres prevăzute de lege nulitatea poate fi acoperită prin complinirea ulterioară a condiției nerespectate la încheierea actului juridic, iar în cazul nostru nu s-a prevăzut o astfel de posibilitate.
Referitor la faptul că s-a dispus în mod greșit îndreptarea erorii materiale în sensul că s-a admis și cererea de chemare în judecată a altor persoane, în temeiul dispozițiilor art. 281 alin. 1 C.pr.civ., se reține că instanța de fond a procedat în mod corect atâta timp cât s-a menționat în dispozitivul hotărârii că a fost admisă acțiunea civilă formulată și în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanțe Publice, iar pe de altă parte admiterea cererii a fost motivată în cuprinsul considerentelor. În aceste condiții, nu se poate reține că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unei cereri, astfel că nu se sunt incidente dispozițiile art. 281 2 C.pr.civ. referitoare la completarea hotărârii.
În consecință, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
| ← Obligaţie de a face, ce îşi are izvorul în antecontractul de... | Pot fi cenzurate pe calea excepției de nelegalitate, actele... → |
|---|
