anularea în întregime a procesului verbal pentru netemeinicie, ca viciu care atrage nulitatea actului atacat
| Comentarii |
|
Judecătoria LIPOVA Sentinţă civilă nr. 506 din data de 18.08.2015
Constată că prin plângerea înregistrată la data de 13.03.2015 petentul ZG în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Arad a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție seria CP nr.7713548 din data de 03.03.2015, atât în ceea ce privește sancțiunea aplicată cât și măsura complementară a dreptului de a conduce.
În motivare se arată că la data de 03.03.2015, în jurul orelor 16,00-16,30 petentul se afla în mers, la volanul auto XXXX, conducând în coloană, din direcția Arad către Deva. La acea oră și pe acel sector de drum traficul era aglomerat, rareori existând posibilitatea efectuării unor manevre de depășire în condiții de siguranță. În fața petentului circula încă din Arad, o autoutilitară a cărei marcă petentul nu o reține, dar care avea numărul XXXX, și în urma căreia petentul se ghida deoarece șoferul acesteia părea foarte experimentat și cunoscător al acestui drum.
La un moment dat, autoutilitara s-a îndepărtat, iar petentul a observat o autospecială de poliție care circula din sens opus, și care, la un moment dat, brusc a virat stânga și a oprit pe partea dreaptă a sensului în care circula petentul. Din aceasta a ieșit grăbit un polițist care i-a făcut sem de oprire, lucru pe care petentul l-a făcut chiar lângă mașina din care coborâse.
Petentului i s-a adus la cunoștință faptul că a fost surprins de aparatul radar din acea mașină cu viteza de 103 km/h, și, pentru că se afla in interiorul unei localități, se va ridica și permisul de conducere.
Petentul i-a explicat acestuia că a circulat în coloană, în spatele unei alte mașini care accelera( datorită distantei care se mărea vizibil), și că în mod normal ar fi trebuit ca acesta să fi depășit viteza legală, nu petentul.
După ce petentul a prezentat documentele a fost rugat să aștepte în mașină, iar după câteva minute i s-a cerut să semneze un proces-verbal. În momentul lecturării celor scrise procesul-verbal, petentul a observat câteva aspecte importante care nu au fost consemnate și mai mult, polițistul a refuzat să completeze procesul-verbal sau să le menționeze la rubrica "alte mențiuni", astfel:
- s-a prezetat un PV completat cu mențiunea scrisa "Recunosc fapta";
- nu s-a menționat faptul că mașina de politie, cu aparatul radar, se afla în mers din direcția opusa sensului meu de mers;
- în mașina de politie se aflau doi agenți, iar procesul-verbal a fost scris de cel care se afla la volan, si nu de operatorul radar;
-nu s-au prezentat ambii polițiști la cererea expresa a petentului, cel din locul pasagerului refuzând să se prezinte;
-s-a refuzat prezentarea documentelor care atestă capacitatea și legalitatea funcționării radarului mobil;
-nu s-a dorit să se consemneze locul exact unde petentul fost oprit, dacă acesta se afla sau nu pe un sector de drum unde restricția de viteză este de 50 km/h;
Polițistul i-a comunicat că nu mai face alte mențiuni și că dacă nu dorește să semneze procesul - verbal este alegerea sa, dar atunci nu va mai avea posibilitatea să prelungească dovada de circulație, pentru că aceasta va expira în 15 zile, iar procesul-verbal o să-l primească prin poștă după cel puțin 30 zile.
Față de această situație, petentul a fost nevoit să semneze procesul-verbal în ideea că va avea posibilitatea să acționeze legal pentru stabilirea exactă a situației de fapt și de drept.
După ce a semnat procesul-verbal, polițistul a completat o dovadă pentru permisul de conducere al petentului, ocazie cu care i-a fost înmânată cu aceasta și o copie a procesului-verbal, petentul observând că pe procesul-verbal a apărut o completare la rubrica "alte mențiuni"; și anume "Nu recunosc...", mențiune care nu era scrisă în momentul semnării inițiale a procesului-verbal.
Petentul apreciază că nu a circulat cu viteza menționată în procesul-verbal, că nu se afla pe un sector de drum cu limita max. de viteză de 50 km/h și mai ales, datorită ezitărilor agenților constatatori, petentul nu știe care a fost operatorul radar, că mijloacele sau modul de înregistrare a vitezei cu care se deplasa nu a fost cel reglementat prin lege.
In drept: au fost încălcate disp. legale prev. de OG. 2/2001, art,16 alin. 7, cu privire la dreptul contravenientului de a face mențiuni proprii în procesul-verbal.
Lipsesc datele de identificare ale locului unde se consemnează că a fost săvârșită contravenția (mențiunea evazivă DN7 B, nu poate constitui locul exact unde se presupune că a fost depășită viteza legală, DN7 tranzitează pe cca. 2,5km lungime aceasta comuna unde limita de viteza este de 50 km/h și cca. 3,8 km cu limita max. de viteza de 90 km/h)
Lipsesc informațiile legate de direcția de deplasare ale contravenientului și mențiuni legate de deplasarea mașinii de poliție pe care se pare ca a fost montat un aparat radar.
Nu se poate stabili cu precizie ce aparat a efectuat înregistrarea vitezei și dacă acesta se afla în funcțiune sau nu, în procesul-verbal nefiind consemnate denumirea aparatului radar, seria acestuia, verificările funcționale ale acestuia, etc. Obligația de a se menționa toate datele referitoare la omologarea și verificarea aparatelor radar este dată de art. 109 din OUG nr. 195/2002 republicată "Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției";
Lipsa descrierii circumstanțelor și împrejurărilor exacte în care se susține că a fost săvârșită contravenția, așa cum prevede OG 2/2001, art.16, alin.l, precum și refuzul consemnării acestora la cererea îndreptățită și justificată, nu face decât să întărească convingerea că agentul constatator a fost într-o gravă eroare de fapt, sau că nu a respectat întocmai procedura legală de constatare a contravenției.
Arată că se pare că există modalități de setare a vitezei înregistrate de aparatul radar pentru a ușura activitatea agenților de politie, cea mai convenabilă viteză fiind aceea de 103KM/h.
Solicită a se avea în vedere, în concordanță cu jurisprudența instanței, speța 50 din 25.11.2011, în care este judecat un caz asemănător, cu aceeași viteză înregistrată și anume 103km/h într-o localitate apropiată, speță în care instanța a admis plângerea formulată de petent.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit.
În fapt, la data consemnată în procesul-verbal atacat, agentul constatator din cadrul IPJ Arad executându-și atribuțiile de serviciu pe raza loc, B, iud. Arad a depistat în traficul rutier autoturismul marca T cu nr. de înmatriculare XXXX, al cărui conducător auto, în persoana petentului, a încălcat normele rutiere prevăzute de legislația în vigoare, acesta circulând cu viteza cu viteza de 103 km/h (+53), unde limita de viteză este de 50 km/h.
Agentul a procedat la întocmirea procesului-verbal de sancționare contravențională pentru încălcarea prevederilor HG nr. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep), stabilind sancțiunile prevăzute de OUG 195/2002, actele normative fiind în vigoare la data constatării contravenției.
Din verificările efectuate reiese că procesul-verbal de constatare este temeinic si legal.
Învederează că, în speța dedusă judecății, nu se pune problema probatoriului administrat de petent, iar actele dosarului nu pot fi ignorate în raport de simpla negare a faptei de către petent, care apreciază aleatoriu că agentul de poliție nu putea observa săvârșirea contravenției.
Consideră că instanța urmează să pronunțe o hotărâre în acord cu practica judiciară internațională în materie (v. cauza Haiducu s.a. contra României).
În aceste cauze reunite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
În această situație, în lipsa probelor produse de reclamant și în raport de existența la dosarul cauzei a înregistrării video și a procesului-verbal de contravenție, consideră că singura soluție viabilă ce poate fi adoptată de prima instanță este respingerea plângerii în contextul existentei faptei contravenționale.
Prin urmare, în speța dată, instanța urmează să aprecieze în raport de concluziile Curții cuprinse în cauza Haiducu ș.a. contra României potrivit cărora prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, în materia legislației rutiere procesul verbal de contravenție bucurându-se de prezumția de legalitate până la proba contrară.
Cât privește fapta reclamantului, opinează că aceasta a existat și a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită, aspect ce denotă preocuparea agentului de a aplica prevederile legale raportat la particularitățile cazului și la conduita petentului, în cauză nefiind necesară intervenția judecătorului,
Învederează că situația de fapt reținută în procesul-verbal este rezultatul constatărilor personale ale unui organ de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție în baza art. 6 CEDO, veridicitatea constatărilor personale ale organului de politie nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității.
Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă susținere a acestuia în sensul negării faptelor imputate.
În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Din analiza actelor depuse la dosar rezultă că petentul nu a propus nicio probă si nu a indicat nici un indiciu în susținerea afirmațiilor sale mai mult, nu a indicat nici un motiv minim plauzibil pentru care agentul constatator l-a oprit în trafic pe reclamant în lipsa oricărei încălcări a regulilor de circulație din partea sa și, după ce a fost oprit în trafic, în lipsa oricărui incident sau încălcări a normelor rutiere, să îi întocmească un proces-verbal total neadevărat.
Raportat la această situație, în lipsa indicării unor minime indicii de netemeinicie a procesului-verbal, consideră că se respectă în cauza dedusă judecății cerința de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.
În condițiile îndeplinirii de către lucrătorul intimatului a tuturor cerințelor art 17 din ordonanță, apreciază că procesul-verbal este corect întocmit, fiind în acord cu normele legislației rutiere.
Cât privește temeinicia procesului-verbal, apreciază că procesul-verbal de contravenție nu este un simplu act de acuzare întrucât el conține și constatarea faptei făcută personal de agentul constatator, precum și sancțiunea aplicată.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 si art. 34 din O.G. nr. 2/2001 reiese ca procesul verbal nu numai că nu este lipsit de forță probantă, dar face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de petent în raport strict de fapta reținută prin procesul-verbal.
În speță, petentul nu a motivat în niciun fel în ce constă netemeinicia procesului-verbal ce i-a fost întocmit și nu a adus dovezi în sprijinul nevinovăției afirmate în fața instanței, dovezi care să arate în concret ce a determinat nerespectarea de către petent a legislației care să ducă la infirmarea celor retinute prin procesul verbal întocmit de agent.
Se arată că petentul a avut posibilitatea de a se apăra împotriva prezumției de legalitate a procesului-verbal de contravenție, atât prin dreptul la formularea de obiecțiuni ce au fost inserate în conținutul procesului-verbal de către organul instrumentator, cât și prin plângerea adresată instanței, însă afirmația a acestuia conform căreia fapta descrisă nu este cea reală nu poate conduce la înfrângerea celor constatate de polițist, astfel neputându-se afirma că a fost încălcată prezumția de nevinovăție.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție seria CP nr. x/03.03.2015 emis de intimat, petentul ZG a fost sancționat contravențional în baza art.121alin. 1 din HG 1391/2006 cu suma de 877,5 lei amendă contravențională, reținerea permisului de conducere și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pe următoarele considerente: la data de 03.03.2015, orele 16:28 pe DN7 în localitatea B, petentul a condus autoturismul marca T cu numărul de înmatriculare XXXX cu viteza de 103 km/h , fiind înregistrată de aparatul radar montat pe autoturismul XXXX.
Procesul-verbal de contravenție conține condițiile de fond și formă prev. de art. 16 alin. 1, 7 și art. 17 din OG 2/2001 fiind semnat de către petent, care a fost prezent la întocmirea procesului - verbal contravențional, în cauză nefiind incidente motive de nulitate a procesului - verbal de contravenție, care este însă netemeinic.
Intimatul IPJ ARAD nu a dovedit prin înregistrare video, f. 34 săvârșirea contravenției privind depășirea limitei de viteză de către petent descrisă în proces-verbal de contravenție.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că, din înregistrarea tehnică transpusă pe suport CD, se poate stabili că, autoturismul marca T, cu numărul de înmatriculare XXXX a fost înregistrat circulând cu viteza de 99 km/h (respectiv viteza măsurată de cinemometru care este asociată literei T-țintă care înaintea unei valori de viteză specifică faptul că viteza măsurată de cinemometru este viteza de deplasare a autovehiculului țintă la data și ora specificată pe înregistrarea video) pe acel sector de drum din interiorul localității B, unde viteza maximă admisă era de 50 km/oră, depășind astfel viteza legală permisă pe acel sector de drum cu 49 km/oră, nu cu 53 km/oră, cum se specifică în procesul - verbal. În datele marginale, aferente secvențelor înregistrării este înscrisă și viteza de 103 km precedată însă de litera L, abrevierea funcției Lock (viteză blocată) a cinemometrului. Interpretându-se datele înregistrării conform precizărilor Biroului Român De Metrologie Legală, Institutul Național de Metrologie, de la f. 75, rezultă că viteza afișată ca urmare a activării funcției Lock,(viteză blocată) nu poate fi atribuită autovehiculului țintă decât dacă ea are aceeași valoare ca și viteza țintei, asociată pe diagramă literei T";, în caz contrar ea putând să aparțină altui autovehicul a cărui viteză a fost măsurată înainte de ora specificată pe înregistrarea video, viteză care se memorează și se menține pe monitor și înregistrarea video până la o nouă acționare a tastei Lock de pe telecomandă sau trecerea unui interval de timp de 15 minute. În consecință, cum orice dubiu profită celui acuzat potrivit principiului ";in dubio pro reo";, autovehiculului condus de petent, nu i se poate atribui decât viteza măsurată de 99 km/oră.
În aceste condiții s-a stabilit că petentul a condus pe sectorul de pe DN 7 în localitatea B, autovehiculul identificat mai sus cu viteza antemenționată de 99km/h, și nu cea de 103km/h descrisă în procesul - verbal de contravenție, pe cale de consecință acesta nu a comis contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 în care se încadrează viteza de 103 km/oră, respectiv depășirea vitezei legale cu 50km/h, ci pe cea din clasa care precede acesteia.
Potrivit art.102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002,, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte";, printre altele și : ,,depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic,";.
Coroborat cu textul de încadrare conținut de partea introductivă a alin. 3, rezultă concluzia că suntem în prezența unei alte contravenții decât cea constatată prin procesul verbal unde s-a reținut că petentul a circulat cu viteza de 103 km/h în localitate și a depășit viteza legală cu 53 km/oră, din moment ce viteza reală măsurată relevă o depășire de doar 49 km/oră.
În aceste condiții, cum instanța nici măcar în cadrul contenciosului de reformare nu se poate substitui autorității competente să constate și să aplice sancțiunea prin substituirea în actul acesteia a mențiunii din descrierea faptei vizând viteza constatată, care duce la alte consecințe în stabilirea sancțiunilor aplicabile, nu este posibilă decât anularea în întregime a procesului - verbal pentru netemeinicie, ca viciu care atrage nulitatea actului atacat.
Având în vedere această stare de fapt, instanța, în baza art. 34 alin.1 din OG 2/2001 va admite plângerea formulată de petentul ZG domiciliat în comuna AP, sat V, jud. Prahova, CNP X în contradictoriu cu intimatul IPJ ARAD.
Va desființa, procesul-verbal de contravenție seria CP nr. x/ 03.03.2015 emis de intimat, sancțiunea principală și cea complementară dispuse în baza acestuia, văzând că procesul-verbal de contravenție este netemeinic față de faptul că suntem în prezența unei alte contravenții decât cea constatată prin procesul verbal unde s-a reținut că petentul a depășit viteza legală cu 53 km/oră, din moment ce viteza reală măsurată relevă o depășire de doar 49 km/oră.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul ZG domiciliat în comuna AP, sat V, jud. Prahova, CNP x în contradictoriu cu intimatul IPJ ARAD.
Desființează procesul-verbal de contravenție seria CP nr. x/ 03.03.2015 emis de intimat, sancțiunea principală și cea complementară dispuse în baza acestuia
| ← pretentii. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări; Plăţi | Respinge cererea de anulare a încheierii în baza art art. 1023... → |
|---|
