pretenţii . Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Judecătoria BEIUŞ Sentinţă civilă nr. 714/2015 din data de 18.06.2015
Text speță
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C F și pe pârât B F , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul C F , reprezentantul reclamantului avocat P V , martorii B G și G I , lipsă fiind pârâtul .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care :
Instanța , în baza art. 318 NCPC procedează la verificarea identității martorilor B G și Ga I , în baza art. 321 NCPC procedează la audierea acestora în mod separat , după ce în prealabil au depus jurământul legal conform dispozițiilor art. 319 NCPC , declarațiile lor fiind consemnate în procesele verbale de la dosar .
Reprezentantul reclamanților,avocat P V arată că, nu mai are alte cereri de formulat și probe de propus .
Instanța în baza art. 392 NCPC, instanța declară deschise dezbaterile în fond și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților .
Reprezentantul reclamanților, avocat P V solicită admiterea acțiunii, solicită cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorar avocat .
Instanța, în baza art. 394 NCPC apreciază cauza lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare, pe baza probelor de la dosar.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 25 noiembrie 2014 , reclamantul C F a solicitat instanței , în contradictoriul cu pârâtul B F , ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul să-i plătească de 10.905 lei cu titlu pretenții , precum și la plata cheltuielilor de judecată .
În motivare se arată că, în luna mai 2009 reclamantul a vândut pârâtului o mașină autoutilitară , camion marca Roman , cu nr. de circulație - . La data respectivă a primit prețul convenit, iar mașina a fost preluată de către cumpărător . Pârâtul a refuzat încheierea contractului de vânzare cumpărare, pe considerentul ca mașina să rămână în evidența Primăriei R , cu un impozit anual mai mic decât la Primăria B . În acest context s-a obligat să plătească impozitul cuvenit, însă pârâtul nu și-a respectat promisiunea, reclamantul fiind obligat la această plată în perioada anilor 2009-2014, în sumă totală de 10905 lei .
În situația dată, pârâtul are obligația legală de plată a sumei arătate față de reclamant, cu titlu pretenții .
Reclamantul mai arată că, în nenumărate rânduri a luat legătura cu pârâtul pentru plata impozitului , însă fără nici un rezultat .
În această conjunctură , reclamantul a efectuat formalitățile necesare radierii mașinii din circulație .
În drept invocă art. 1516 , 1527 , 1530 noul cod civil .
În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisurile , precum și proba testimonială cu martori .
În susținerea acțiunii reclamantul depune la dosar certificat de radiere și cartea de identitate a autovehiculului .
La data de 16 decembrie 2014 pârâtul B F a depus la dosar întâmpinare , prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului .
În motivare se arată că, în cursul anului 2009 pârâtul a cumpărat un autocamion marca Roman de la reclamantul C F , urmând ca acesta să îi elibereze un certificat fiscal pentru a-și putea înmatricula autocamionul pe firmă .
În cursul anului 2011 a fost împreună cu C F la Primăria R pentru a plăti impozitul aferent perioadei în care , autocamionul marca Roman s-a aflat la pârât . Ajunși la Primăria R , casierul pe nume G I , i-a adus la cunoștință că , nu poate încasa impozitul aferent perioadei 2009-2011 , deoarece reclamantul C F figura anterior anului 2009 cu restanțe la bugetul Primăriei R .
În cursul anului 2012 autocamionul s-a defectat , iar pârâtul l-a dus la fier vechi în municipiul Arad . Pârâtul a trimis actele și numerele de înmatriculare ale autocamionului la reclamant în aceeași perioadă , prin mandat poștal , pentru ca acesta să poată proceda la radierea din circulație .
Pârâtul solicită în probațiune proba cu înscrisurile, emiterea unei adrese la Oficiul Poștal Beiuș pentru a comunica la dosar dovada de înaintare a actelor către reclamant , precum și proba testimonială cu martori .
În drept invocă art. 205 NCPC .
La data de 5 ianuarie 2015 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care arată că , potrivit înțelegerii propusă de către pârât de a nu înmatricula autovehiculul pe numele său , în ideea de a nu plăti impozitul la Municipiul Beiuș , acesta nu avea nevoie de certificat fiscal . Dacă pentru un motiv sau altul , casierul Primăriei R a refuzat să încaseze impozitul de la pârât , care pretinde că s-a prezentat personal , acesta avea obligația să predea suma de bani vânzătorului . De asemenea , autovehiculul a fost radiat din circulație în anul 2013 .
Instanța , din oficiu a solicitat Primăriei comunei R să comunice situația impozitului reclamantului C F pe perioada 2009 - 2014 , în ceea ce privește autoutilitara cu nr. de înmatriculare - .
La data de 11 februarie 2015 , prin adresa nr. 72/09.02.2015 Comuna R a comunicat că reclamantul C F a acumulat un debit în valoare de 10905 lei , reprezentând impozit pe mijloace de transport peste 12 tone . Acest debit a fost achitat de către reclamant : 3044 lei achitat cu chitanța nr. 1173/17.12.2013 și 7861 lei achitat cu chitanța nr. 824/06.05.2014 .
La data de 27 februarie 2015 a fost emisă o nouă adresă Primăriei comunei R , prin care s-a solicitat să arate dacă până în luna mai 2009 reclamantul C F figura cu restanțe la impozit în ceea ce privește autocamionul Roman cu nr. - și în ce sumă.
La data de 24 martie 2014 , prin adresa nr. 150/23.03.2015 emisă de Comuna R , se arată că , în luna mai 2009 , reclamantul C F figura în evidențe , cu privire la autocamionul marca Roman cu nr. de înmatriculare - cu 724 lei taxă mijloace de transport peste 12 t - rămășiță din anul 2008 , 694 lei taxă mijloace de transport peste 12 t debit pe anul 2009 .
Ca urmare a solicitării instanței , la data de 28 aprilie 2015 Compania Națională Poșta Română SA a comunicat instanței că , potrivit prevederilor Legii nr. 642/2002, care reglementează serviciile poștale , în documentele unității , trimiterile înregistrate ( recomandate , mandate poștale , scrisori cu valoare , prioripost ) sunt evidențiate cu numărul de prezentare și numele destinatarului , nefiind înregistrat expeditorul , astfel că, nu se poate identifica decât în cazul în care se comunică numărul de prezentare al trimiterilor .De asemenea , termenul de păstrare al documentelor și trimiterilor poștale este de 2 ani de la data prezentării , iar unitatea nu mai deține documentele poștale din anul 2012 . Totodată unitatea poștală nu a identificat trimiteri cu destinatar C F în anul 2013 .
În probațiune au fost audiați martorii : P I , S D , B G - propuși de reclamant și G I - propus de pârât .
Din declarația martorului P I se reține că , acesta a băut o cafea împreună cu pârâtul , iar acesta și-a exprimat dorința de a cumpăra o mașină . Martorul i-a relatat că , există una de vânzare în localitatea R și i-a spus că reclamantul C F are un camion , al cărui număr de înmatriculare nu și-l amintește . De la acel moment și data la care cele două părți s-au înțeles cu privire la vânzarea cumpărarea camionului a durat cca. 2-3 săptămâni , după care pârâtul a transportat camionul la domiciliul său . Martorul nu cunoaște nici un aspect în legătură cu prețul camionului sau alte înțelegeri dintre părți legate de camion . Nu își mai amintește anul în care a discutat cu vânzarea camionului cu pârâtul .
Din declarația martorului S D se reține că , îi cunoaște pe reclamant și pârât deoarece frecventau barul pe care îl avea în administrare , iar în urmă cu cca. 6-7 ani , i-a auzit discutând că , reclamantul i-ar fi înstrăinat pârâtului un camion . Tot în urma discuțiilor purtate între cei doi , a aflat că , pârâtul dorea să își înmatriculeze camionul , însă nu i-a fost eliberat certificat fiscal de la Primăria R , deoarece reclamantul avea datorii la impozit, astfel că, nu a putut obține certificat fiscal . Aceste discuții s-au purtat în mai multe rânduri între părți . I-a auzit pe cei doi discutând despre faptul ca , pârâtul să plătească impozitul datorat de către reclamant , cu condiția eliberării certificatului fiscal pentru pârât . Nu cunoaște alte aspecte legate de obiectul cauzei . Pârâtul a vândut camionul în urmă cu cca. 3 ani , iar din spusele pârâtului a aflat că , a restituit actele camionului către reclamant .
Din declarația martorului B G se reține că, acesta cunoaște părțile din litigiu , știe că reclamantului i-a înstrăinat pârâtului în urmă cu mai mulți ani de zile un camion - rabă de culoare albastră și pe care pârâtul l-a folosit de la acel moment cca. 4 ani de zile efectuând transport de lemne și alte transporturi . În urmă cu un an și jumătate , camionul a fost dat la REMAT de către pârât . Nu are cunoștință de înțelegerea dintre părți cu privire la plata impozitului sau banii care a reprezentat tranzacția dintre părți , iar el personal l-a văzut pe pârât efectuând transporturi cu camionul .
Din declarația martorului G I se reține că , în calitate de agent fiscal la Primăria R l-a somat pe reclamant să achite impozitul pentru camionul - autoutilitara Raba , iar acesta i-a comunicat că , l-a înstrăinat pârâtului , motiv pentru care i-a spus reclamantului să depună un contract de vânzare cumpărare în vederea radierii acestuia . Reclamantul i-a spus că, nu a încheiat un astfel de contract cu pârâtul , bazându-se pe încrederea acestuia , va achita impozitul aferent , însă martorul arată că , nu avea nici o legătură cu pârâtul , obligația de plată a impozitului fiind în sarcina reclamantului .
Analizând întreg materialul probator de la dosar , instanța reține în fapt următoarele :
În cursul anului 2009 , între reclamantul C F și pârâtul B F a avut loc o vânzare cumpărare a unei autoutilitare , în sensul că , pârâtul a cumpărat un autocamion marca Roman de la reclamantul C F . La data respectivă , reclamantul a primit prețul convenit, iar mașina a fost preluată de către cumpărător, respectiv de către pârât .
Din relatările reclamantului se reține că , pârâtul a refuzat încheierea contractului de vânzare cumpărare, pe considerentul ca mașina să rămână în evidența Primăriei R , cu un impozit anual mai mic decât la Primăria B , acest aspect nefiind dovedit de către reclamant pe parcursul desfășurării cauzei , nici o probă de la dosar nu confirmă faptul că pârâtul ar fi refuzat încheierea contractului de vânzare cumpărare . În acest context s-a obligat să plătească impozitul cuvenit, însă pârâtul nu și-a respectat promisiunea, reclamantul fiind obligat la această plată în perioada anilor 2009-2014, în sumă totală de 10905 lei . Nici acest aspect nu a fost dovedit de către reclamant , existența unei înțelegeri cu privire la plata impozitului de către pârât .
Din relatările pârâtului se reține că ,în cursul anului 2011 pârâtul a fost împreună cu C F la Primăria R pentru a plăti impozitul aferent perioadei în care , autocamionul marca Roman s-a aflat la pârât . Ajunși la Primăria R , casierul pe nume G I , i-a adus la cunoștință că, nu poate încasa impozitul aferent perioadei 2009-2011 , deoarece reclamantul C F figura anterior anului 2009 cu restanțe la bugetul Primăriei R . Acest aspect rezultă din adresa nr. 150/23.03.2015 a Primăriei comunei R , precum și din depoziția martorului G I , agent fiscal în cadrul Primăriei R .
Tot din relatările pârâtului rezultă faptul că, în cursul anului 2012 autocamionul s-a defectat , iar pârâtul l-a dus la fier vechi în municipiul Arad , trimițând actele și numerele de înmatriculare ale autocamionului la reclamant în aceeași perioadă , prin mandat poștal , pentru ca acesta să poată proceda la radierea din circulație .
Ca urmare acestui fapt , reclamantul a procedat la radierea autocamionului din circulație, așa cum rezultă din certificatul de radiere , fila 6 din dosar și a achitat întregul impozit aferent perioadei 2009-2014 în sumă de 10905 lei , cu chitanțele nr. 1173/17.12.2013 și 824/6.05.2014 , așa cum rezultă din adresa nr. 72/09.02.2015 eliberată de Primăria Comunei R .
Relatările pârâtului din întâmpinare prin care a arătat faptul că a trimis actele reclamantului în vederea radierii autocamionului în cursul anului 2012 , se coroborează cu înscrisul mai sus menționat , respectiv adresa Comunei R , reclamantul achitând o parte din impozit la sfârșitul anului 2013 și o parte în anul 2014 , după ce a primit actele de la pârât .
În speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind codul fiscal , potrivit căruia la art. 261 Reguli generale (1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel. (2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
De asemenea , potrivit art. 264 Dobândiri și transferuri ale mijloacelor de transport (1) În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de persoană de la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit. (2) În cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidența fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), taxa asupra mijloacelor de transport se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.(4) Orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.
În situația de față , instanța consideră că , părțile aveau obligația de a încheia un act cu privire la vânzarea - cumpărarea ce a avut loc cu privire la autoutilitara cu nr. de înmatriculare - , iar în baza actului de înstrăinare autovehiculul trebuia radiat din evidența fiscală . Anterior însă radierii din evidența fiscală , impozit anual pentru mijlocul de transport trebuia achitat .
Din probele administrate în cauză instanța reține faptul că părțile în litigiu nu au încheiat nici un contract de vânzare cumpărare , existând o simplă înțelegere între ei cu privire la vânzarea cumpărarea autocamionului .
De asemenea , din probele administrate în cauză , rezultă că , la momentul la care părțile s-au deplasat la Primăria Comunei R pentru ca pârâtul să achite impozitul aferent anului în care a folosit autovehiculul , li s-a adus la cunoștință faptul că , reclamantul figurează cu impozit la stat pentru autocamionul în litigiu , astfel că pârâtul și reclamantul nu au putut proceda la perfectarea documentelor în vederea radierii și ulterior a transcrierii autocamionului pe numele pârâtului , astfel cum se prevede în articolele mai sus expuse . Totodată , instanța constată că obligația de plată a impozitului pentru autocamion , până în anul 2009 aparținea reclamantului , însă acesta nu a achitat impozitul invocând o presupusă înțelegere între el și pârât , cum că , pârâtul urma să achite acest impozit , fapt ce nu s-a putut dovedi pe parcursul desfășurării cauzei .
De asemenea , pârâtul a dat dovadă de bună credință în ceea ce privește raporturile juridice din el și reclamant prin faptul că, s-a prezentat la Primărie împreună cu reclamantul în vederea achitării părții din impozit aferente perioadei cât autocamionul s-a aflat în folosința sa , fapt ce nu s-a putut realiza și totodată i-a trimis documentele reclamantului în vederea radierii camionului ca urmare a faptului că acesta s-a defectat .
Având în vedere dispozițiile legale de mai sus , raportat la împrejurările din speța de față , instanța consideră că, reclamantul se află în culpă în ceea ce privește : plata impozitului pentru autoutilitara cu nr. de înmatriculare - ; faptul că, nu a obținut certificatul fiscal pentru această autoutilitară , precum și pentru faptul că , nu a întocmit cu pârâtul un contract de vânzare cumpărare , care să ateste înstrăinarea acestei autoutilitare .
Față de cele de mai sus , raportat la faptul că, în perioada 2009- 2012 reclamantul C F a fost proprietarul autoutilitarei cu nr. de înmatriculare - și nu s-a făcut dovada înstrăinării acestuia către pârât prin înscrisuri , reclamantul este cel care datorează impozitul anual pentru mijlocul de transport .
Având în vedere dispozițiile art. 1530 Noul Cod civil potrivit căruia " creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau după caz , culpabilă a obligației " instanța consideră că, de fapt culpa aparține reclamantului și nicidecum pârâtului pentru ca reclamantul să poată solicita plata impozitului de către pârât , aceasta fiind o obligație care-i aparținea exclusiv , motiv pentru care acțiunea apare ca nefondată .
Sub aspectul tuturor motivelor de fapt și de drept mai sus invocate ,instanța va respinge acțiunea ca nefondată .
Pârâtul B F nu a solicitat cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C F în contradictoriu cu pârâtul B F, ca nefondată .
Fără cheltuieli de judecată .
Cu apel în 30 de zile de la comunicare , care se depune la Judecătoria Beiuș .
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← hotărâre care să ţină loc de act autentic. Jurisprudență... | Anulare act. Jurisprudență Cadastru. Intabulare → |
|---|
