PRETENTII. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 74 din data de 07.03.2014
Prin decizia civilă nr. 74/07.03.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă RA.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 14.05.2012 sub nr. 4017/740/2012 pe rolul Judecătoriei Alexandria, reclamanta SAR A S.A. a chemat în judecată pârâta RA, solicitând pronunțarea unei hotărâri în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 920 lei cu titlu de despăgubiri, dobânda legală calculată de la data introducerii cererii până la achitarea integrală a debitului, precum și cheltuieli de judecată.
A arătat că, la data de 25.06.2010, pârâta a produs din culpa sa inundarea apartamentului nr. 61, în care locuiești SSL.
De asemenea, apartamentul respectiv era asigurat, la data producerii evenimentului, la societatea reclamantei, cu polița de asigurare a locuinței - Credit R nr. RZB IM 115866, astfel încât a acordat despăgubirile cuvenite proprietarului, în sumă de 920 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate.
Arată că, față de disp. art. 22 Legea nr. 136/1995, asiguratorul se subrogă în drepturile asiguratului, urmând a recupera suma pe care o acordă drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului.
A mai arătat că s-a încercat concilierea directă, însă pârâta, deși și-a recunoscut în oarecare măsură vina, a fost de acord să achite doar 400 de lei din despăgubirea acordată.
De asemenea, sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, față de dispozițiile art. 998-1003 V.C. civil., iar față de disp OG nr. 13/2011, pârâta datorează și dobândă legală.
Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările, art. 998-1003 C.civ..
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul persoanei păgubite.
În susținerea cererii, au fost depuse la dosar următoarele: convocare conciliere directă, proces-verbal de conciliere nr. 580/20.03.2012 (fila 4), polița de asigurare a locuinței nr. RZB IM 115866 (fila 5), cerere de despăgubire (filele 5-6), deviz reprație (fila 6), proces-verbal de constatare din 28.06.2010 (fila 7), adresă din partea RB (fila 8), notă de constatare AS (fila 9), avizare daună, planșe foto din dosar de daună (filele 10-27).
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă timbru de 84,6 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare (filele 32-34), prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A arătat că nu rezultă culpa exclusivă a acesteia. Nota de constatare de la AS nu a fost semnată de pârâtă, iar reprezentanții societății de apă nu au intrat în apartamentul nr 64, astfel că nu puteau constata că ventilul de la evacuarea apei de la cadă este defect.
Precizează că nota de constatare a celor de la AS a fost efectuată la 05.07.2010, adică la o săptămână de la acordarea avizului de daună. De asemenea, la momentul declarației numitei SSL, respectiv 28.06.2010, aceasta avea deja cunoștință despre defecțiunea existentă la apartamentul nr. 64, cu toate că aceasta a fost descoperită de reprezentanții regiei de apă la 05.07.2010.
Apreciază suma ca fiind eronată și mare, pe seama pârâtei. Totodată, la devizul de reparație este trecută aproximativ 75% din suprafața întreagă a apartamentului, fapt apreciat ca exagerat de către pârâtă.
Arată că în apartament nu mai locuia nimeni de pseste doi ani, că a fost de acord să suporte o parte din prejudiciu, chiar dacă acesta nu îi poate fi imputat în totalitate, fiind, de fapt, vorba, despre o defecțiune pe țeava comună a celor două apartamente.
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr. 4549 din 9 XII 2013 Judecătoria Alexandria a admis în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta SAR A S.A., în contradictoriu cu pârâta RA.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 823 lei, cu titlu de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă debitului principal, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 14.05.2012 și până la achitarea integrală a debitului.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 586,1 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele :
Instanța a constatat că, pentru a fi considerată întemeiată acțiunea reclamantei potrivit art. 998-999 C.civ. anterior, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Din cuprinsul datelor aflate la dosar, rezultă fapta ilicită a pârâtei, întrucât, prin defecțiunile existente la instalația de apă din baie, din apartamentul acesteia, a produs inundarea apartamentului asigurat de reclamantă.
În primul rând, instanța a reținut că acțiunea de inundare se poate observa din planșele foto depuse la dosarul cauzei (filele 11-27), din declarația pârâtei, care recunoaște că s-a produs o inundație la apartamentul numitei SSL, însă neagă existența vinovăției sale în producerea faptei ilicite, și nu fapta însăși.
De asemenea, inundarea apartamentului mai rezultă și din nota de constatare din data de 05.07.2010 a SC AS SA (fila 9), rezultând infiltrarea apei în pardoseala comună cu apartamentul nr. 61 parter.
Evenimentul rezultă și din declarația martorului BI, propus de pârâtă (fila 72), de unde rezultă că, într-adevăr, în apartamentul de la parter era inundație. Totodată, din declarația persoanei păgubite, SSL, mai rezultă că a fost inundat tot apartamentul, care prezenta inflitrații de pe un zid și pe tavan, căzând în totalitate tencuiala, iar podeaua apartamentului era acoperită de 20-30 cm de apă.
Totodată, din ansamblul material probator, rezultă și culpa exclusivă a pârâtei în producerea pagubei.
Instanța are în vedere, pe de o parte, declarația pârâtei, cu ocazia procesului-verbal de conciliere nr. 580/20.03.2012, de unde rezultă că acesta recunoaște într-o oarecare măsură vinovăția sa, însă nu era de acord cu cuantumul prejudiciului.
Aceasta se coroborează și cu cele ce rezultă din nota de constatare încheiată de reprezentanții SC AS SA A (fila 9). Astfel, s-a constatat că, la etajul I, apartamentul nr. 64, având ca proprietar pe RA, are ventilul de la evacuarea apei de la cadă defect, fapt care ducea la infiltrarea apei în pardoseala comună cu apartamentul nr. 61 parter.
Totodată, din nota de constatare a rezultat că pârâta a prezentat defecțiuni în baie, care au fost constatate și remediate în prezența echipei constatatoare.
Aspectele relevate se coroborează și cu cele ce reies din declarația membrilor formației de instalație ai SC AS SA, OS și EC (filele 81 și 82). Astfel, martorul OS a constatat că, în apartamentul de la parter existau mai multe pete de inundație pe pereți. În apartamentul pârâtei, li s-a permis de către aceasta și de un bărbat să intre, pentru a verifica instalațiile sanitare din baie. Acestea se coroborează și cu cele declarate de martorul EC, care arată că un bărbat le-a deschis ușa și i-a lăsat să verifice obiectele sanitare.
Prin urmare, au fost respinse ca neîntemeiate susținerile pârâtei, în sensul că reprezentanții AS nu ar fi intrat în apartamentul acesteia. De asemenea, din declarația martorului EC, rezultă că nota de constatare a fost întocmită în aceeași zi în care a fost făcută și verificarea.
În continuare, martorul OS a arătat că apa se prelingea pe lângă ventilul de scurgere al căzii, iar în urma remedierii defecțiunii, nu mai curgea apă pe lângă ventilul de scurgere.
Cu privire la vinovăția în producerea prejudiciului, reprezentantul SC AS SA, având cunoștințe tehnice de specialitate în domeniu, a declarat că este sigur că inundația a fost cauzată de apa provenită de la acel ventil, întrucât la momentul respectiv a verificat țevile de apă caldă și rece ale blocului și nu a constatat nicio defecțiune.
Având în vedere aceste constatări, instanța a înlăturat cele reținute în raportul de expertiză efectuat în cauză de expert SE (filele 103-105), în sensul că inundarea nu a avut loc în urma unei defecțiuni, întrucât aspectele constatate de expert nu se coroborează cu ansamblul material probator aflat la dosar.
Totodată, martorul EC a arătat că, verificând cada din baie, a observat că piulița olandeză de la ventilul de scurgere nu era înșurubată corespunzător, iar în urma deschiderii apei la cadă, a observat că apa se prelinge în pardoseala apartamentului.
Convingerea instanței în sensul vinovăției pârâtei se coroborează și cu cele ce reies din relațiile comunicate de la AS SA (filele 70, 123-124, 138). Astfel, pârâta nu era debranșată de la rețeaua de apă și canalizare la data de 25.06.2010, ci doar rezultă că pârâta nu a declarat consum de apă pentru luna iunie 2010.
Prin urmare, pârâta nu a putut demonstra că nu a avut efectiv un consum de apă în luna iunie 2010, având în vedere și cele constatate de martorii OS și EC.
Instanța nu a putut reține declarațiile martorului propus de pârâtă, BI (fila 72), sub aspectul stabilirii vinovăției în producerea inundației, întrucât acesta nu a constatat personal cele întâmplate, iar cele relevate de martor în ședință au fost cunoscute de acesta doar ca urmare a celor povestite de numitul RM, soțul pârâtei.
Astfel, instanța a constatat că este îndeplinită și condiția vinovăției pârâtei în producerea faptei ilicite.
Cu privire la cuantumul prejudiciului cert și nereparat încă, produs prin inundarea apartamentului, instanța constată că acesta a fost parțial recunoscut de pârâtă potrivit notei de conciliere încheiate anterior sesizării instanței. Cuantumul efectiv al acestuia rezultă, însă, din raportul de expertiză specialitatea construcții efectuat în cauză (filele 104-105), rezultând un cuantum total de 823 lei.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită - inundarea apartamentului nr. 61 și prejudiciul produs - degradarea fletului, vopsitoriei de pe tavan și pereți, există și rezultă dintr-un lanț cauzal direct.
Prin urmare, instanța a apreciat ca fiind îndeplinite toate elementele cumulative ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ. de la 1864, care justifică dreptul persoanei păgubite de a obține de la aceasta plata despăgubirilor.
De asemenea instanța a constatat că, potrivit art. 22 din Legea nr.136/1995, ,,în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, reclamanta, în calitate de asigurător, este subrogată în toate drepturile asiguratului său contra celui răspunzător de producerea pagubei’’, respectiv a pârâtei, a cărei culpă exclusivă a fost reținută de instanță.
Având în vedere faptul că reclamanta SAR A S.A., a despăgubit pe asigurata SSL, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamantă, instanța a constatat că a operat subrogarea reclamantei în drepturile asiguratului, în măsura cuantumului prejudiciului ce a rezultat din probatoriul administrat în cauză.
În consecință instanța a admis în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta RA și a obligat-o pe aceasta la plata către reclamantă a sumei ce rezultă din raportul de expertiză, respectiv 823 lei, cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, instanța a constatat că, de la momentul introducerii cererii, erau incidente în cauză dispozițiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală, astfel încât a obliga pârâta și la plata dobânzii legale, ca accesoriu al debitului principal.
Având în vedere faptul că răspunderea ce operează în cauza de față este una delictuală, în baza articolelor 998-999 C.civ. anterior, debitorul fiind de drept pus în întârziere, dobânda legală poate fi percepută de la data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum a solicitat reclamanta, dată la care creanța era certă, lichidă și exigibilă pentru asigurător - 14.05.2012, astfel că instanța a obligat pârâta și la plata dobânzii legale aferentă debitului principal de 823 lei, până la achitarea efectivă și integrală a debitului restant, conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen și legal motivat pârâta RA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive în esență:
Instanța a admis acțiunea reclamantei, exclusiv pe aspectele invederate de aceasta pe parcursul procesului, pronunțând o sentință contradictorie și confuză.
Astfel, s -a susținut că instanța a dat o interpretare greșită a termenului";pardoseală"; care înseamnă spațiul pe care se circulă, astfel că acest spațiu nu poate fi comun cu cel al numitei SSL, așa cum s -a reținut.
Deși din probe a rezultat că doar un perete și pe tavan s -a produs inundarea, instanța a reținut că a fost inundat întregul apartament.
Instanța a reținut cu rea credință că nu s -a făcut dovada că recurenta nu a avut efectiv un consum de apă deși din înscrisurile depuse de reprezentantul SC AS SA rezultă că în perioada martie 2008 - iunie 2012, consumul de apă a fost zero.
S-a mai invocat și precizarea din raportul de expertiză întocmit în sensul că nu se poate identifica cu certitudine și fără echivoc sursa care a cauzat inundarea apartamentului nr. 61 și că, așa cum tot expertul a menționat, o garnitură defectă de la sifonul de scurgere al căzii din baie nu poate produce decât o prelingere a apei și nu o inundare, expertul stabilind că nu este vinovată recurenta de inundația produsă.
S-a susținut de către recurentă că instanța de fond nu a luat în seamă și nu a pus în discuția părților faptul că intimata - reclamantă s-a deplasat la apartamentul păgubitului SSL la 28.06 2010 când au efectuat poze și proces-verbal de constatare însă nota de constatare întocmită de SC AS SA datează din 5. 07. 2010 la o săptămână de la acordarea avizului de daună din 28.06. 2010 și în care păgubitul a declarat"; inundație masivă provocată de defecțiunile la instalația de apă de la apartamentul 64,al recurentei. Ori, defecțiunea din apartamentul acesteia a fost constatată la 5.07.2010, dată până la care, proprietarul nu putea locui în apartamentul Cabinet medical în condițiile unei astfel de inundații.
A mai semnalat recurenta, inadvertențe în ceea ce privește declarația păgubitului SSL care vorbește de"; inundație masivă";, ori AS a remediat defecțiunea după o săptămână și a precizat că nu a existat consum de apă în apartament.
Consideră de asemenea că o altă anomalie o reprezintă și data precizată de păgubit în cererea de despăgubiri care este de 25.06.10 și data de 28.06.2010, dată la care se știa exact suma de plată, fără a exista procesul - verbal de constatare sau alt act care să indice paguba sau vinovatul, care s -a încheiat la 28.06. 2010.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 cod procedură civilă. motivele invocate fiind circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata SAR A S.A., a formulat întâmpinare ( f.19) solicitând respingerea recursului, considerând că s -a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat acesteia de către recurentă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor aduse, tribunalul găsește recursul nefondat pentru considerentele ce vor urma.
Trecând peste așa numitele";anomalii"; sau "inadvertențe"; invocate de recurentă și care nu influențează cu nimic fondul cauzei, problema ce a făcut obiectul judecății se referă la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998- 999 cod civil pentru atragerea răspunderii civile delictuale a recurentei pârâte RA, pentru prejudiciul cauzat intimatei. Iar această dovadă s -a făcut în cauză cu probele administrate.
Astfel, din declarația martorilor audiați, salariați la SC AS SA, rezultă că aceștia au constatat personal, în prezența proprietarilor de apartament, o defecțiune la ventilul de scurgere al căzii, defecțiune care a determinat scurgerea apei la etajul inferior, afectând tavanul și peretele.
Însuși expertul a constatat defecțiunea la garnitura ventilului de evacuare a apei din cadă în momentul umplerii căzii cu apă și pagubele pricinuite, pagube pe care le -a evaluat și chiar dacă nu a fost vorba de o"; inundare"; a apartamentului în sensul strict al cuvântului, scurgerea apei pe tavan și pereți a cauzat prejudiciul analizat.
Cât privește apărarea recurentei RA în sensul că în perioada analizată nu a avut consum de apă și astfel nu se putea cauza acest prejudiciu prin scurgerea apei din cadă, această apărare nu este susținută de probe. Consumul de apă din apartamentul acesteia este contorizat însă recurenta a fost aceea care nu a declarat în perioada 2008 - 2011 un consum de apă ceea ce nu echivalează cu o constatare personală a furnizorului că acest consum nu a existat.
În condițiile în care nici expertul și nici salariații furnizorului de apă, nu au constatat cu ocazia verificărilor făcute o altă sursă a scurgerii de apă decât defecțiunea de la cada din apartamentul recurentei, concluzia este că acest consum de apă a existat, concluzie care este întărită inclusiv de poziția recurentei în faza concilierii dar și în concluziile orale ale reprezentantului său, când a fost de acord cu existența unui prejudiciu dar pe care aceasta l -a cuantificat la o sumă mai mică decât cel evaluat de expert (f.4 și 143 fond).
Drept pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă tribunalul a respins recursul, ca nefondat.
| ← VALIDARE POPRIRE. Jurisprudență Popriri | REVENDICARE IMOBILIARĂ. LIPSĂ TITLU DE PROPRIETATE. DREPTUL ... → |
|---|
