UZUCAPIUNE. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 121 din data de 04.04.2014
Prin decizia civilă nr. 121/04.04.2014, tribunalul a admis recursul declarat de recurenții- reclamanți CI și CA și a modificat sentința în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanți.
A constatat că reclamanții au dobândit proprietatea asupra suprafeței de 249 m.p. aferentă imobilului situată în comuna B, județul T., prin uzucapiune.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria sub nr. 6047/740/2012 la data de 22.08.2012, reclamanții CI și CA au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Comuna B, prin Primar, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de teren de 252 mp, situat în intravilanul comunei P.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data din 28.01.1998 prin contractul de întreținere nr.489 au dobândit de la mama sa CA dreptul de proprietate asupra unui imobil casă de locuit și terenului aferent în suprafață de 600 mp. situat în comuna P.
A mai arătat reclamantul CI, că mama sa CA a decedat la data de 30.03.2011, iar în urma efectuării măsurătorilor cadastrale a reieșit că dețin suprafața de 852 mp, cu 252 mai mult decât suprafața de teren intravilan din acte.
Reclamanții au mai menționat că de peste 30 de ani au deținut împreună cu CA, iar după decesul acesteia singuri, terenul intravilan în mod continuu, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar .
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C.pr. civ., art. 1890 Cod civ., art. 928 și urm. C. civ. și Legea cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996 rep.
Reclamanții au anexat la cererea de chemare în judecată dovada achitării unei taxe de timbru de 80 lei, (conform chitanței seria TRA nr.0705771/21.02.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei. Întrucât taxa de timbru astfel achitată a fost insuficientă, timbrajul fiind calculat, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. d) din L. nr. 146/1997 și art. 3 alin. (2) teza finală din O.G. nr. 32/1995, în raport de evaluarea provizorie a reclamanților efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 112 pct. 3 C. proc. civ., în urma administrării probei cu expertiză tehnică de specialitate, aceștia au completat taxa judiciară de timbru cu suma de 44,77 lei (conform chitanței seria TRA nr. 0238416/12.12.2013).
Pârâta Comuna B, prin Primar a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamanți .
Reclamanții, prin avocat, au solicitat probele cu înscrisuri și testimonială cu doi martori, încuviințate și administrate în fața instanței, declarațiile martorilor NE și SM, după citire și semnare, fiind atașate dosarului cauzei (filele 37,38) .
La solicitarea instanței, pârâta a depus prin adresa nr. 1164/04.03.2013, istoricul de rol fiscal al imobilului.
Totodată, instanța a apreciat necesară și utilă soluționării cauzei încuviințarea și administrarea probei cu expertiză tehnică specialitatea topografie, în vederea identificării și evaluării imobilului, la dosarul cauzei fiind atașat raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat IAC (filele 51-59).
Prin sentința civilă nr. 4742 din 19.12.2013 a Judecătoriei Alexandria a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată.
Pentru a pronunța această sentință, reclamanții au solicitat să se constate că sunt proprietarii imobilului, teren intravilan în suprafață de 252 m.p. (din măsurători-249 mp, conform raportului de expertiză întocmit în cauză), situat în comuna Piatra, jud. Teleorman, proprietate dobândită ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, prin joncțiunea posesiei autoarei CA.
S-a mai reținut că acțiunea promovată de reclamanți, astfel cum a fost precizată, este neîntemeiată, întrucât reclamanții nu au putut prescrie în termenul prevăzut de lege pentru uzucapiunea de lungă durată-30 de ani, în lipsa coroborării unor mijloace de probă care să confirme posesia imobilului, astfel cum reclamanții au menționat în cerere, locuind permanent în imobil, sub nume de proprietar.
De asemenea, sub aspectul calității posesiei invocate de reclamanți ca temei al dreptului său de proprietate, instanța de fond a analizat în ce măsură sunt îndeplinite dispoz. art.1846-1848 și art. 1859 C. civil anterior.
Aplicabilitatea dispozițiilor Codului civil anterior (1864) este incidentă în cauză în considerarea prev. art. 3 coroborat cu art. 82 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cărora, în cazul uzucapiunii imobiliare, dacă posesia a început înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Civil-01.10.2011, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune, în vigoare la data începerii posesiei.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că reclamanții nu au adus probe suficiente în sensul manifestării constante a exercitării prerogativelor dreptului de proprietate, corespunzătoare proprietarului prudent, diligent ("bonus pater familias";), întrucât taxele și impozitele aferente imobilului-teren intravilan în suprafață de 252 mp (din măsurători-249 mp, conform raportului de expertiză întocmit în cauză) nu au fost achitate de reclamanți care sunt scutiți de plata impozitelor prin prisma calității speciale de persoane cu handicap, așa cum rezultă din adresa nr. 1164/04.03.2013 eliberată de Primăria comunei B privind istoricul de rol fiscal al imobilului (fila 24 dosar).
De asemenea, a mai motivat că nu i-au fost furnizate date relevante conform cărora autoarea reclamanților CA (dec. 0.03.2011) a suportat taxele aferente aceluiași imobil pe care l-ar fi posedat cu caracter continuu ori că și autoarea, la rândul său, ar fi fost scutită de plata lor și din care motiv.
Față de cele anterior expuse, prima instanță a reținut că în speță nu s-a făcut dovada unei posesii utile, continue, neîntrerupte, netulburate și sub nume de proprietar, în termenul de prescripție de 30 ani și, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 și 1890 cod civil anterior, a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, reclamanții, care au formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care au solicitat modificarea hotărârii, în sensul, admiterii acțiunii formulate.
Au motivat că instanța de fond, nu a ținut seama de nicio probă administrată în cursul cercetării judecătorești.
În dezvoltarea acestei critici, recurenții au susținut că instanța nu a avut în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, care au relatat că de peste 30 de ani terenul intravilan aferent imobilului casă de locuit a fost posedat continuu, public și sub nume de proprietar atât de autoarea reclamanților, cât și de reclamanți, după decesul acesteia, în limitele suprafeței de 849 m.p. și că nu au existat litigii cu vecinii cu privire la hotar.
Recurenții au mai menționat că deși au fost scutiți de plata taxelor și impozitelor aferente întregii suprafețe, nu înseamnă că nu au posedat continuu, public, neîntrerupt, netulburați și sub nume de proprietar întreaga suprafață de teren.
Au mai învederat recurenții, că instanța de fond nu a ținut seama nici de răspunsul Primăriei comunei B, din care reiese că suprafața deținută de reclamanți este de 849 m.p. și nu de 600 m.p.și nici de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în care s-a menționat că în urma discuțiilor purtate cu vecinii nu a rezultat modificarea limitelor de hotar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Recurenții au depus în recurs, ca înscris nou, certificatul de atestare fiscală emis de Consiliul Local al comunei B.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul, va admite recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În baza contractului de întreținere autentificat prin încheierea nr. 489 din 28 ianuarie 1998 a BNP CR, CA a înstrăinat imobilele proprietatea sa situate în comuna B, județul Teleorman, casă și terenul aferent în suprafață de 600 m.p. fiului și nurorii sale CI și CA, reclamanții din prezenta cauză.
Din cuprinsul contractului de întreținere rezultă că autoarea reclamantului a dobândit imobilele prin cumpărare, în baza contractului autentificat sub nr. 1930 din 14.08.1979, transcris sub nr. 602 din aceeași dată la notariatul de Stat T.
Ca răspuns la solicitarea instanței de fond, Primăria comunei B a comunicat prin adresa nr. 1164/4.03.2014 (f. 24 dosar fond) că suprafața deținută de reclamanții CA și CA este de 852 m.p și nu de 600 m.p., pentru diferența de 251 m.p. nu s-a emis nici un titlu de proprietate, iar vecinătățile nu sunt afectate.
De asemenea, din depozițiile martorilor audiați în cauză, NE și SM (f.37 și 39 dosar fond), reiese că, reclamanții împreună cu autoarea CA au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar conform art. 1848 și următorii Cod Civil.
Potrivit art. 111 C.proc.civ. "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului";.
În cauză, reclamanții fiind în posesia terenului nu au la dispoziție calea acțiunii în realizarea dreptului, iar interesul lor în promovarea acțiunii este de a intabula dreptul său de proprietate în cartea funciară pentru suprafața reală pe care o stăpânesc.
După depunerea raportului de expertiză, reclamanții au solicitat să se constate existența dreptului său de proprietate pentru diferența de 249 m.p și nu 252 m.p cum au solicitat prin acțiune.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 c. proc. civ., recursul a fost admis, s-a modificat sentința instanței de fond și în baza art. 111 C.proc.civ. s-a admis acțiunea, constatându-se că reclamanții au dobândit proprietatea asupra suprafeței de 249 m.p mp. aferentă imobilului pe care îl stăpânesc, situat în comuna B, județul T, prin uzucapiune.
| ← ACTIUNE IN ANULARE | VALIDARE POPRIRE. Jurisprudență Popriri → |
|---|
