REVENDICARE IMOBILIARĂ. LIPSĂ TITLU DE PROPRIETATE. DREPTUL DE OPŢIUNE ÎNTRE LEGEA 10 /2001 ŞI DREPTUL COMUN ÎN MATERIE
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 60 din data de 21.02.2014
La 20.04.2013 reclamanții BG, BP,DR, CG, 5 A și SG au cerut în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F CFR Craiova să le fie restituit imobilul reprezentând teren în suprafață de 1200 mp situat în Roșiori de Vede, acțiune întemeiată în drept pe dispozițiile art. 563 NCC.
În esență s -a arătat că reclamanții în calitate de moștenitori ai autorilor lor, au dobândit dreptul de proprietate pentru construcțiile de pe teren pentru procedura Legii 10/ 2001 în instanță, însă cu privire la termenul aferent și - au "restrâns "obiectul cererii, din considerente financiare.
Consideră însă reclamanții că prin moștenire au dobândit și titlul originar al moștenitorilor lor, cu atât mai mult cu cât nici intimata nu deține un titlu de proprietate pe acest teren.
S-a mai invocat în sprijinul susținerilor lor și decizia nr. 33 /2008 a ÎCCJ și a dispozițiilor art.6 și art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Intimata a cerut respingerea acțiunii pentru lipsa titlului de proprietate.
Prin sentința civilă nr.2550/1.X. 2013 Judecătoria Roșiori de Vede a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea lipsei unui titlu de proprietate pentru imobilul revendicat. Cât privește restituirea taxei judiciare de timbru, cererea a fost respinsă cu motivarea că nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 15 alin. 1 lit. r din Legea 146/1997.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții susținând că titlul de proprietate îl reprezintă certificatul de moștenitor eliberat de pe urma autorului comun, că împrejurarea că în procedura prevăzută de Legea 10/2001, în fața instanței de judecată și - au restrâns obiectul cererii de restituire la construcții, nu poate fi interpretată drept o renunțare la acest imobil .
S-a mai invocat decizia 33 /2008 a ÎCCJ dată în înțelesul legii care face admisibilă acțiunea în revendicare dacă nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ocrotit ori securității raporturilor juridice, apelanții - reclamanți considerând că dețin un " bun"; în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
Apărarea intimatei a fost în sensul respingerii apelului.
Tribunalul a respins apelul ca nefondat, cu o motivare care a înlocuit-o pe cea a instanței de fond, astfel:
Instanța Supremă a stabilit în considerentele deciziei 33/2008 că persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/ 2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării imobiliare.
Cu atât mai mult, persoanele care au uzat de procedura Legii 10/ 2001, situație în care se regăsesc și apelanții reclamanți, nu mai pot exercita ulterior acțiuni în revendicare, având în vedere principiul securității raporturilor juridice consacrat de jurisprudența CEDO ( Cauza Brumărescu contra Românie 1997).
Apelanții - reclamanți au utilizat procedura Legii 10/2001, în cadrul acesteia renunțând a-și valorifica dreptul asupra terenului aferent construcțiilor ce au făcut obiectul acestei proceduri, fără a se face dovada că renunțarea, restrângerea obiectului cererii lor, s -a datorat unor motive independente de voința lor, care motive i - ar fi împiedicat să utilizeze această procedură și cu privire la teren.
Sintetizând, tribunalul reține că în mod legal și temeinic a fost respinsă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată deoarece aceștia nu au făcut dovada existenței unui";bun"; sau a unui drept în sensul Convenției, condiție necesară pentru admiterea acțiunii în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 563 Cod civil.
Conform jurisprudenței CEDO(cauza Străin ș.a contra României 2005)";bunul"; presupune existența unei decizii administrative sau judecătorești definitive, prin care să se recunoască dreptul de proprietate direct sau indirect.
Ori, apelanții - reclamanți în condițiile sus arătate, nu dețin un bun și un drept la restituirea imobilului în litigiu, drept pentru care, apelul declarat a fost respins ca nefondat în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cât despre taxa judiciară de timbru, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 39 alin.1 din OUG 680 /2013 prevăd o procedură specială de soluționare a nemulțumirilor împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, procedură pe care apelanții - reclamanți nu au urmat-o ( cerere de reexaminare), astfel că pe calea apelului nu poate fi analizată incidența dispozițiilor legale privind scutirea de la plata timbrajului astfel cum s -a invocat.
| ← PRETENTII. Jurisprudență Plăţi | FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
