VALIDARE POPRIRE. Jurisprudență Popriri
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 72 din data de 07.03.2014
Prin decizia civilă nr. 72/07.03.2014, tribunalul a respins, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta debitoare Primăria O - prin primar.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. 3435/740/2013 din data de 17.07.2013 pe rolul Judecătoriei Alexandria, creditoarea RM, a solicitat în contradictoriu cu debitoarea Primăria O prin Primar și terțul poprit DGFP TR - AFP Trezorerie și contabilitate Publică A, validarea popririi înființate prin adresa nr.155/03.04.2013 emisă de BEJ MM în dosarul de executare nr.155/2012, până la concurența sumei de 45.810 lei, aplicarea terțului poprit a amenzii civile prevăzute de lege, cu cheltuieli de judecată .
În motivarea cererii, a arătat că prin sentința civilă nr. 2859 din 27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 3254/740/2011, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta RM și a fost obligată pârâta Primăria O prin primar, la plata sumei de 28.000 lei despăgubiri civile pentru locuință , 6000 lei despăgubiri civile pentru gard și 4.976 lei cheltuieli de judecată. Prin încheierea de ședință nr. 856 din 17 iulie 2012 pronunțată în dosarul nr. 5379/740/2012 a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2859/27.04.2012.
La data de 14.08.2013 BEJ a emis dispoziția de înființare nr. 155 din 14.08.2012 până la concurența sumei de 45.810 lei .
Față de refuzul terțului poprit, BEJ MM a revenit la data de 17.09.2012 cu adresă către trezoreria A solicitând a da curs dispoziției de înființare a popririi nr. 155/2012, iar la data de 03.04.2013 prin dispoziția de înființare fără somație până la concurența sumei de 45.810 lei.
Terțul poprit, la data de 17.04.2013 a emis adresa nr. 10871 prin care i-a comunicat BEJ că s-a formulat recurs în dosarul nr. 3254/740/2011.
Creditoarea a precizat că recursul declarat de intimată în dosarul nr. 3254/740/2011 nu are nicio legătură cu executarea silită.
Debitoarea a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului titlului executoriu, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 19.02.2013, împotriva acestei încheieri Primăria O a declarat recurs , care a fost respins la 26.04.2013 ca nefondat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 460 C. proc. civ. .
În dovedirea pretențiilor sale, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, înscrisuri.
La data de 20.08.2013, terțul poprit AJFP TR a depus întâmpinare (f. 32-33), prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii de validare poprire, precum și respingerea cererii de amendare a terțului poprit.
În motivare, a arătat că în contul de execuție al debitoarei nu sunt sume, Trezoreria A nu poate să indisponibilizeze suma de 45.810 lei, conform art. 6 din OMFP nr.2336/2011.
În drept, a invocat disp. art. 205 din C. proc. civ. .
La data de 03.09.2013, debitoarea Primăria O prin Primar a depus întâmpinare (filele 39-40) prin care a solicitat respingerea cererii de validare a popririi.
În motivare, a arătat , în esență că Primăria O - prin Primar , ca unitate administrativ teritorială, este titulara drepturilor și obligațiilor privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte , precum și din raporturile cu alte persoane fizice și juridice, însă organul decizional este Consiliul Local, care are inițiativă și hotărăște în toate problemele de interes local, iar în exercitarea atribuțiilor, acesta aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare.
A mai precizat că, cererea de validare a popririi formulată în contradictoriu cu Primăria O nu poate fi pusă în practică, întrucât organul decizional la nivelul unității administrativ teritoriale este Consiliul Local O, care nu a fost chemat în judecată în prezenta cauză, deși prin încheierea nr. 856/17.07.2012, prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite titlului executoriu sentința civilă nr. 2859/2012 a Judecătoriei Alexandria împotriva debitorilor Primăria O și Consiliul Local O.
În drept, a invocat disp. art. 205 din C.pr. civ.
La data de 20.09.2013, creditoarea a depus răspuns la întâmpinarea formulată de debitoarea Primăria O prin Primar (filele 51-52) prin care a arătat în esență că, susținerea debitoarei că ar fi fost obligată la plată și Consiliul Local O nu este conformă cu titlul executoriu.
A fost atașat dosarului cauzei dosarul execuțional nr. 155/2012 al BEJ MM (filele 66-93), la solicitarea instanței
Prin sentința civilă nr. 4372 din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Alexandria s-a admis în parte cererea de validare poprire, dispunându-se validarea înființării popririi de către BEJ MM, în dosarul de executare nr. 155/2012, respingerea ca neîntemeiată a cererii de amendare a terțului poprit, obligarea terțului poprit să plătească suma de 45 810 lei creditorului și obligarea debitorului la plata sumei de 1 359,99 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2859 din 27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 3254/740/2011 (filele 7-9) a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta RM și a fost obligată pârâta Primăria O - prin primar, la plata sumei de 28.000 lei despăgubiri civile pentru locuință, 6000 lei despăgubiri civile pentru gard și 4.976 lei cheltuieli de judecată, sentința rămânând definitivă și irevocabilă, deși pârâta debitoare a formulat anterior și o cerere de lămurire a dispozitivului titlului executoriu, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 19.02.2013, recursul declarat fiind respins la 26.04.2013, ca nefondat.
Instanța a mai reținut că prin încheierea de ședință nr. 856 din 17 iulie 2012 pronunțată în dosarul nr. 5379/740/2012 (fila 10) a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2859/27.04.2012.
La data de 14.08.2013, BEJ a emis dispoziția de înființare nr. 155 din 14.08.2012 până la concurența sumei de 45.810 lei, iar față de refuzul terțului poprit, BEJ MM a revenit la data de 17.09.2012 cu adresă către trezoreria A, solicitând a da curs dispoziției de înființare a popririi nr. 155/2012, iar la data de 03.04.2013 prin dispoziția de înființare fără somație până la concurența sumei de 45.810 lei.
Având în vedere faptul că reclamanta creditoare este deținătoarea unui titlu executoriu-hotărâre judecătorească, prin care o instituție publică a fost obligată la plata unei sume de bani, instanța a constatat că susținerile creditoarei, în sensul că debitorul nu a rambursat suma datorată nu au fost contestată în mod plauzibil de către debitor și, cum atunci când se invocă un drept de creanță, pentru titularul acestuia e suficient să dovedească existența creanței (ceea ce creditoarea a făcut prin depunerea sentinței civile nr. 2859 din 27.04.2012 pronunțate de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 3254/740/2011-filele 7-9, rămase definitivă și irevocabilă), cade în sarcina debitorului să dovedească achitarea debitului, or în prezenta cauză acesta nu a contestat nici cuantumul debitului pretins de creditoare.
A mai reținut că protecția dreptului subiectiv al creditoarei își are izvorul atât în disp. art. 6 C.E.D.O., cât și în art. 1 Protocolul 1 la Convenție, jurisprudența C E.D.O,. fiind constantă în a admite că o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești s-ar putea admite în circumstanțe excepționale, din lipsă de fonduri bănești, fără a aduce atingere termenului rezonabil și caracterului practic și efectiv al dreptului consacrat de prevederile convenționale (vezi cauzele Șandor și Sabin Popescu c. României ori Săcăleanu c. României).
Față de aspectele anterior expuse, instanța a reținut că este eronat a invoca disp. O.G. nr. 22/2202 în procedura validării popririi care face obiectul acțiunii de față, ținând seama de argumentul terțului poprit (fila 32) potrivit căruia contul debitoarei nu cuprinde sume care să poată fi indisponibilizate până la limita creanței creditoarei, în cuantum de 45.810 lei, în condițiile în care potrivit art. 460 alin. 3 C. proc. civ., (…) poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.
Având în vedere că debitoarea menționată în dispozitivul hotărârii judecătorești, și nu altă persoană fizică sau juridică/entitate distinctă, nu și-a respectat obligația de asumată privind achitarea sumei de bani stabilite, titlul executoriu a fost învestit cu formulă executorie, iar creditoarea a solicitat executarea silită a debitoarei.
Astfel, în baza art. 452, 453 și 454 C. proc. civ. a fost înființată poprirea către AJFP TR prin: dispoziția de înființare a popririi din 14.08.2012 (f. 12), procesul verbal de cheltuieli (f.13), adresa către terțul poprit din 17.09.2012 (f.14-17), adresa nr. 23229/01.10.2012 emisă de DGFP TR (f.18), dispoziția de înființare a popririi nr. 155/ 03.04.2013 (f.19), adresa nr. 10871/17.04.2013 (f. 21), solicitându-se terțului poprit poprirea conturilor debitoarei, până la concurența sumei de 45 810 lei, plus cheltuieli de executare, până la achitarea integrală a debitului. Adresele de poprire au fost primite de terțul poprit, așa cum atestă dovezile de comunicare a acestora (filele 80, 90).
În baza art. 456 alin. (1) lit. a C. proc. civ., în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, terțul poprit era obligat să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului. Terțul poprit nu s-a conformat acestei obligații.
Or, în baza art. 460 alin. (1). 1 C. proc. civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Față de dispozițiile legale sus citate, instanța a constatat că terțul poprit nu a procedat la indisponibilizarea sumelor datorate debitorului, astfel că, s-a apreciat ca dovedite pretențiile formulate în prezentul litigiu.
Întrucât creditoarea nu a răsturnat prezumția bunei credințe a terțului poprit care a acționat întemeindu-se pe legalitatea confirmată a OMFP nr. 2336/2011, căruia i-a dat o interpretare proprie în lumina disp. O.G. nr. 22/2002, instanța a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei de amendare a terțului poprit.
Pe cale de consecință, instanța a admis in parte acțiunea, a dispus validarea înființării popririi de către BEJ MM, în dosarul de executare nr. 155/2012 și a obligat terțul poprit să plătească suma de 45 810 lei creditorului.
Față de disp. art. 274 C. proc. civ. anterior, reținând culpa procesuală a debitorului care a căzut în pretenții, instanța l-a obligat la plata sumei de 1 359,99 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: taxe judiciare, onorariu avocat și cheltuieli de deplasare (combustibil), efectuate de către reclamantă cu prilejul judecății.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Primăria O și AJFP TR.
Prin recursul declarat, Primăria O a solicitat modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul, respingerii ca nefondate a cererii de validare poprire.
A motivat că fiind o instituție cu atribuții de execuție aflată sub conducerea primarului, nu are patrimoniu, astfel încât, terțul poprit AJFP TR nu este creditorul său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind. 1 C. proc. civ.
Prin recursul declarat la data de 10.03.2014, AJFP TR a formulat critici pentru nelegalitate și netemeincie, prin care a solicitat casarea hotărârii și exonerarea sa de plata sumei de 45.810 lei.
A motivat că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, având în vedere că instanța de fond a reținut că este eronat a se invoca dispozițiile OG nr. 22/2002, deși această lege are valoare de lege specială, terțul poprit și-a îndeplinit obligațiile, astfel încât nu putea fi obligat la plata sumei datorate de debitor.
Recurenta a mai susținut că întrucât în contul de execuție al debitoarei nu există fonduri bănești, nu a avut posibilitatea indisponibilizării sumei, Trezoreria A punând în aplicare dispozițiile art. 3 pct.1 din OMFP nr. 2336/2011 în sensul că a înștiințat Primăria O cu privire la înființarea popririi, solicitându-i să-i transmită formularul prevăzut de anexa nr.2 din același ordin.
A mai invocat recurenta și prevederile OMFP nr. 161/2012 pentru completarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii și faptul că prin decizia nr. 5235/2013 a I.C.C.J. s-a confirmat legalitatea OMFP, definitiv și irevocabil.
Față de cele expuse anterior, a conchis că teza relei credințe ori a culpei imputabile administratorului de cont conform art. 460 din vechiul cod sau conform art. 789 din noul cod, de natură a-l angaja patrimonial în nume propriu, este străină situației în cauză, în contextul reglementărilor a căror regularitate a fost confirmată de Î:C.C.J.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483-502 C. proc. civ.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Intimata creditoare a depus note scrise, la termenul de judecată din 7.03.2014, prin care a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarate.
Verificând legalitatea sentinței atacate, în raport de criticile și apărările formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge ca nefondate recursurile declarate, pentru considerentele care vor succede.
În ce privește recursul declarat de recurenta Primăria O, prin care a susținut că fiind o instituție cu atribuții de execuție aflată sub conducerea primarului, nu are patrimoniu, astfel încât, terțul poprit AJFP TR nu este creditorul său, se constată că nu este întemeiat.
Prin sentința civilă nr. 2859 din 27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 3254/740/2011 (filele 7-9 dosar fond) a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta RM și a fost obligată pârâta Primăria O-prin Primar, la plata sumei de 28.000 lei despăgubiri civile pentru locuință, 6000 lei despăgubiri civile pentru gard și 4.976 lei cheltuieli de judecată, sentința rămânând definitivă și irevocabilă.
Cu adresa nr. 23229/1.10.2012 DGFP TR a comunicat BEJ MM că a comunicat debitoarei Primăria O înființarea popririi, care cu adresa nr. 3657/20.08.2012 i-a comunicat că sumele indisponibilizate au valoarea 0.
Se observă, din cele expuse, că debitoarea nu a invocat inexistența contului de execuție, ci doar că nu are disponibilități și nici terțul poprit nu a susținut acest lucru, or ceea ce este relevat în procedura executării prin poprire nu este existența unui patrimoniu, ci a unui cont prin care se derulează fondurile bănești ale debitoarei.
Așa fiind, Tribunalul, apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta Primăria O.
Referitor la recursul declarat de recurenta AJFP TR, în ceea ce privește temeiurile juridice invocate în cauză, Tribunalul reține că acestea nu-și găsesc incidența, întrucât conform prevederilor art. 24 NCPC dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acestuia, or, în cauză, prezentul litigiu este început anterior astfel că recursului de față îi sunt aplicabile vechile norme procedurale.
Critica recurentei potrivit căreia hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, având în vedere că instanța de fond a reținut că este eronat a se invoca dispozițiile OG nr. 22/2002, deși această lege are valoare de lege specială, nu este întemeiată.
Din considerentele sentinței atacate, se constată că instanța de fond a reținut că este eronat a invoca disp. O.G. nr. 22/2202 în procedura validării popririi care face obiectul acțiunii de față, nu în general, ci raportat la argumentul terțului poprit (fila 32) potrivit căruia contul debitoarei nu cuprinde sume care să poată fi indisponibilizate până la limita creanței creditoarei, în cuantum de 45.810 lei, deși, potrivit art. 460 alin. 3 C. proc. civ. poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.
Recurenta a mai susținut că întrucât în contul de execuție al debitoarei nu există fonduri bănești, nu a avut posibilitatea indisponibilizării sumei, Trezoreria A punând în aplicare dispozițiile art. 3 pct.1 din OMFP nr. 2336/2011 în sensul că a înștiințat Primăria O cu privire la înființarea popririi, solicitându-i să-i transmită formularul prevăzut de anexa nr.2 din același ordin, astfel că nu trebuia obligată la plata sumei de 45.810 lei către creditoare.
Nici această critică nu este întemeiată.
Recurenta DGFP (în prezent AJFP) TR a primit dispoziția de înființare a popririi la data de 14.08.2012 (f.77 dosar fond) și cu adresa nr. nr. 23229/1.10.2012 a comunicat BEJ MM că a înștiințat debitoarea Primăria O despre instituirea măsurii, care cu adresa nr. 3657/20.08.2012 i-a comunicat că sumele indisponibilizate au valoarea 0.
La data de 3.04.2013 BEJ MM a revenit la dispoziția de înființare a popririi nr. 155/14.08.2012 către terțul poprit, care cu adresa nr. 1087/17.04.2013 a răspuns că Primăria O i-a comunicat că dosarul nr. 3254/740/2011 se derulează în recurs la cererea formulată de primarul comunei.
Din cele expuse, se constată că terțul poprit nu s-a conformat dispozițiilor art. 460 alin. (1). 1 C. proc. civ., ci s-a întemeiat pe legalitatea confirmată a OMFP nr. 2336/2011, căruia i-a dat o interpretare proprie în lumina disp. O.G. nr. 22/2002 sau a invocat motive care țineau de soluționarea dosarului nr. 3254/740/2011 aflat în recurd având ca obiect lămurire dispozitiv, deși executarea nu era suspendată.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C. proc. civ., recursurile declarate au fost respinse, ca nefondate, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală.
| ← UZUCAPIUNE. Jurisprudență | PRETENTII. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
