Anulare act. Jurisprudență Posesie; Proprietate privată; Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi); Succesiuni, moşteniri
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Decizie nr. 245 R din data de 26.02.2013
Dosar nr. XXXX/193/2009 Anulare act
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. XXX R
Ședința publică din xx.xx.xxxx
Președinte -
Judecător -
Judecător -
Grefier -
La ordine judecarea recursului civil formulat de recurentul D. C., în contradictoriu cu reclamanții intimați S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D., H. MR., împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunțată în dosarul nr. XXXX/193/2009 al Judecătoriei Botoșani, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul D. C. asistat de avocat T. F. și avocat B. A. S. pentru reclamanții intimați S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D., H. MR. lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se constată că la dosar a fost depusă taxa de timbru aferentă cererii de recurs, făcându-se dovada cu chitanța nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx-591,20 lei și timbru mobil.
Avocat T. F. depune la dosar concluzii scrise, iar avocat B. A. S. chitanță onorariu apărător în cuantum de 1000 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat T. F. arată că de prezenta decizie depinde dacă recurentul va avea în continuare calitatea de legatar universal după H. AG.. Precizează că partea pe care o reprezintă atacat sentința instanței de fond întrucât a concluzionat că din toate probele administrate - cu martori și expertize - rezultă că H. AG. nu ar fi avut consimțământ valabil, iar pe de altă parte a înlăturat ca nesincere declarațiile martorilor care au fost de față la încheierea testamentului. Arată că problema care se pune în acest proces este de a verifica și de a stabili dacă H. AG. la data de xx.xx.xxxx avea discernământ pentru a putea testa. Pentru a se stabili acest lucru instanța are la îndemână a verifica probele administrate. Că din practica judiciară în materie o expertiză nu poate fi considerată regina probelor, ci aceasta trebuie coroborată cu alte probe administrate în cauză. Precizează că la un moment dat când au fost verificate actele medicale existente, însuși acești specialiștii de la Iași au arătat că în lipsa unui examen psihiatric nu-și pot exprima părerea cu certitudine cu privire la capacitatea persoanei la momentul încheierii testamentului. Că, în condițiile în care specialiștii nu au fost la unison atunci când s-a pus problema discernământului, instanța trebuia să verifice și celelalte probe administrate, respectiv martorii. Printre martorii audiați a căror declarații trebuie luate în considerare este T. M. - asistentă medicală și care a declarat că H. AG. a fost conștientă până la momentul decesului. De asemenea a fost audiat și notarul care a încheiat actul, care a luat cu siguranță toate măsurile de siguranță cu privire la capacitatea testatorului de a încheia actul unilateral, verificând și o serie de aspecte cum ar fi dacă există și alți moștenitori legali, acesta arătând că recurentul D. era o persoană de încredere. Arată că, chiar dacă înainte sau după încheierea testamentului testatoarea a avut momente când nu a avut discernământ, nu înseamnă că data de xx.xx.xxxx ea nu era în deplinătatea facultăților mintale. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe cale de consecință, solicită desființarea sentinței primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată din toate instanțele.
Avocat B. A. S. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Arată că probele invocate astăzi de partea adversă nu sunt concludente, pertinente și utile desființării sentinței instanței de fond. Mai arată că intimații au formulat o acțiune prin care au solicitat desființarea testamentului încheiat de H. AG., defuncta lor mătușă, la data de xx.xx.xxxx, dată la care ea nu se mai afla în deplinătatea facultăților mintale, fiind în stare de precomă, așa cum s-a dovedit cu actele administrate în dosar. Astfel, H. AG. a suferit un accident vascular cerebral iar la data de xx.xx.xxxx a fost internată în spital, până la xx.xx.xxxx, dată la care a și decedat. S-au administrat probe cu martori, care sunt mai mult sau mai puțin subiective, așa cum a apreciat instanța de fond. S-au administrat însă și probe științifice, pentru că s-au administrat două expertize care au stabilit în mod unanim că testamentul nu este unul valabil, pentru că H. AG. nu putea să testeze în mod conștient la xx.xx.xxxx. Că cele două expertize au stabilit afecțiunile medicale de care a suferit defuncta, a analizat evoluția bolii și în mod deosebit starea pacientei la xx.xx.xxxx, data când s-a încheiat testamentul. Astfel s-a avut în vedere faptul că există la dosar filele 143 și 151 - fișa medicală din care rezultă starea gravă în care se afla H. AG., iar la fila 159 există foaia de evoluție tratament în care s-a consemnat că în ziua de xx.xx.xxxx pacienta era de dimineață într-o stare generală gravă, obnubilată, nu înghite, nu cooperează, prezintă edeme gambe, or, în această stare în care se afla, de somnolență și obnubilare se consemnează prezența unor vizitatori, aceasta în a doua parte a zilei. Or, în condițiile în care pacienta s-a prezentat într-o asemenea situație, comisia superioară de la INML a constatat că aceasta nu a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra consecințelor social juridice ce decurg din actul intitulat testament, că nu avea capacitate psihică de a gândi îndelung și atent, nu putea face declarații și nu putea fi în deplinătatea facultăților mintale. Concluziile acestei expertize au fost semnate de 11 specialiști, profesori universitari doctori. Ulterior, prima instanță a dispus și audierea notarului pentru a se verifica în ce condiții s-a încheiat acest act. Or, s-a constatat că în ziua de xx.xx.xxxx s-a încheiat acel testament, în condițiile în care s-a consemnat o singură vizită și nu două vizite, așa cum a pretins notarul. Notarul nu a solicitat certificarea stării de sănătate a pacientei de către un cadru medical de specialitate, dar a avut grijă să consemneze de două ori în încheierea de autentificare că după părerea sa testatoarea se afla în deplinătatea facultăților mintale. Acest lucru nu era suficient pentru un bolnav aflat în acea stare de suferință și în condițiile în care testatoarea era internată la secția de paleative a Spitalului mun. Pașcani, acolo unde se internează muribunzii. De aceea, notarul a consemnat la ultimul aliat al încheierii de autentificare că testatoarea știe carte, dar nu a putut semna datorită bolii, după ce i-a fost citit actul cuvânt cu cuvânt a consimțit la autentificarea acestui înscris, declarând că cele auzite reprezintă voința sa, aplicându-i-se amprenta digitală de la degetul arătător de la mâna dreaptă pe toate exemplarele, Or, H. AG. era o persoană care știa carte, avea un liceu, o școală postliceală și în aceste condiții nu ar fi fost necesar dacă era într-o stare bună de sănătate și în deplinătatea facultăților mintale să i se plice amprenta. Însă, din modul în care notarul a consemnat aceste aspecte în conținutul testamentului aflat la filele 7, 8 dosar, se deduce clar că testatoarea nu a putut folosi mâna dreaptă pentru că nu a semna din cauza bolii, situație în care notarul a fost cel care i-a aplicat amprenta digitală dreaptă pe înscrisul pe care i l-a adus să-l semneze. Că din acest text din conținutul testamentului se deduce faptul că defuncta nu putea vedea pentru că i s-a citit actul, dar că putea vorbi pentru că, așa cum pretinde notarul, ar fi făcut declarații ample în fața acestuia. Notarul declară că ar fi avut o discuție mai amplă cu H. AG. și că a fost de față atunci când acesteia i s-ar fi adus două feluri de mâncare, o supă și felul doi. De asemenea, notarul a mai pretins că după deplasarea lui D. C. la sediul notariatului la orele 12,45 l-a lăsat să aștepte în holul biroului și după aceasta a făcut două vizite la spital, o dată singur și a doua oară însoțit. Or, din cuprinsul foii de observație rezultă că notarul s-ar fi deplasat o singură dată la spital în a doua parte a zilei când H. AG. nu mai vorbea, nu coopera, nu putea înghiți, aproape că nu mai respira și era într-o stare de suferință generalizată. Toate aceste aspecte se pot regăsi în actele medicale de la filele 151 și 143 la dosarul de fond, atunci lui H. AG. i se administra morfină, avea sondă, nu putea nici să vorbească, nici să exprime nimic, astfel că cele consemnate de notar nu reprezintă realitatea. Este evident că acest martor nu putea să-și invoce propria culpă în fața notarului și să arate că ar fi întocmit un act în mod superficial, fără a se asigura că H. AG. era în deplinătate facultăților mintale, nu a făcut altceva decât să-și susțină actul încheiat, însă concluziile celor 11 medici ale comisiei superioare nu pot fi înlăturate prin declarația acestui martor care nu a văzut însă faptul că H. AG. era practic în stare de comă. Or, a fost invocată declarația martorei T. M. care ar fi pretins că H. AG. ar fi fost conștientă până la momentul decesului, însă în realitate începând cu data de xx.xx.xxxx, așa cum rezultă din multiplele acte medicale aceasta a fost într-o stare gravă și deloc conștientă. De altfel, există la fila 204 din dosar un formular de acord al aparținătorilor, semnat de însăși recurent și T. M. - xx.xx.xxxx - în care aceștia recunosc că ei cunosc starea de inconștiență în care se află H. AG. și au făcut tot posibilul să țină secret acest fapt și să împiedice vizitele rudelor. Dacă H. AG. ar fi fost conștientă la data de xx.xx.xxxx când s-a redactat testamentul ea ar fi putut semna actul cu mâna dreaptă dacă ar fi fost conștientă. Însă starea în care s-a aflat nu i-a permis nici să citească, nici să vorbească, nici să-și folosească mâinile și practic să fie inconștientă, de aceea acest testament este nul. Dacă H. AG. ar fi vrut să facă un testament pentru recurent cu siguranță că l-ar fi făcut înainte de acest accident vascular cerebral, când era conștientă. Motivele invocate de recurent prin cererea de recurs nu pot fi primite, iar declarațiile martorilor sunt subiective și nu pot fi primite aceștia urmărind un interes. Mai mult, notarul nu a putut explica de ce pe actul intitulat testament s-a scris cu două tipuri caractere diferite, testamentul este redactat cu anumite caractere pe prima pagină și cu alte caractere încheierea de autentificare. Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
T R I B U N A L U L,
Asupra recursului civil, de față;
Prin sentința civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Botoșani a admis acțiunea având ca obiect anulare act, formulată de reclamanții S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D. și H. MR., în contradictoriu cu pârâtul D. C..
A anulat testamentul autentificat sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx la BNP Asociați " I. M. - C. M. O."; din Pașcani, jud. Iași.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. XXXX/193/2009, la data de xx.xx.xxxx, reclamanții S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D. și H. MR. au solicitat în contradictoriu cu D. C. în calitate de pârât, să se dispună nulitatea absolută a Testamentului autentificat sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx, încheiat la BNP Asociați "I. M. - C. M. O."; din Pașcani, jud. Iași, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții arată că sunt nepoții defunctei H. AG., decedată la data de xx.xx.xxxx, care nu a avut copii și nici soț supraviețuitor. Că, la data de xx.xx.xxxx a fost emis Titlul de Proprietate nr. XXXXXX pentru o suprafață de 4 ha 9050 m.p., pe numele lui H. MT., H. DV., H. AG. pentru terenul ce a aparținut bunicilor reclamanților și că, nefiind posibil un partaj amiabil, H. AG. a solicitat partajul judiciar al terenului înscris în acest titlu și că, datorită consumului psihic cauzat de acest proces, H. AG. a suferit în luna xx.xxxx un accident vascular în urma căruia a fost internată la Spitalul Municipal Pașcani, unde a rămas imobilizată la pat, fără a putea vorbi sau scrie. Reclamanții susțin că, profitând de starea de boală de mătușii lor, pârâtul s-a deplasat cu un notar la spital unde a aplicat amprenta digitală a degetului arătător de la mâna dreaptă pe toate exemplarele unui testament deja redactat, prin care H. AG. dispunea ca toate bunurile sale mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul ei la data decesului, să rămână lui D. C. (pârâtul în cauză). Reclamanții consideră că testamentul este lovit de nulitate întrucât nu reprezintă voința defunctei, care la data de 0xx.xx.xxxx nu ar fi putut să-și exprime valabil voința din cauza afecțiunilor de care suferea.
Se arată că, legal citat, pârâtul D. C. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată iar în apărare, susține că voința testatoarei a fost cu adevărat aceea de a-l desemna legatar universal, tocmai pentru că relațiile dintre aceasta și reclamanți erau tensionate din cauza procesului de partaj pe care îl purtau și din cauza căruia testatoarea s-a și îmbolnăvit, el beneficiind de încrederea defunctei ca urmare a ajutorului pe care i l-a acordat în ultimii ani.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că potrivit Foii de observație nr. XXXXX, numita H. AG. a fost internată în perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx la secția de Neurologie 2 a Spitalului "Prof. Dr. Nicolae Oblu"; Iași cu diagnosticul " AVC ischemic carotidian drept. Hemiplegie stângă. HTA std. III. ASC. Atrofie cerebrală. DZ tip.II";, iar la data de xx.xx.xxxx, deși în fișa medicală a fost consemnat faptul că bolnava H. AG. se află în "stare generală gravă, a fost autentificat sub nr. XXXX, testamentul prin care aceasta, a dispus de întreaga sa avere în beneficiul pârâtului D. C., pe care l-a instituit legatar universal.
Se arată că potrivit certificatului medical constatator al decesului nr. XXX/xx.xx.xxxx, H. AG. a decedat la data de xx.xxxx cu diagnosticul "Comă cerebrală. Hemiplegie stg.sechelară AVC. HTA esențială std. III.Tumoră vezicală"; , iar reclamanții invocă nulitatea testamentului, motivat de faptul că nu reprezintă voința testatoarei, aceasta fiind în imposibilitate de a și-o exprima, datorită stării de boală, în cauză fiind administrată atât proba testimonială, cât și proba cu expertiză medico legală.
Instanța reține că, urmare a examinării actelor medico legale ale cauzei privind pe H. AG., Comisia Superioară Medico - Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici"; București, a constatat că la data de xx.xx.xxxx - data întocmirii testamentului - H. AG. nu avea "capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social juridice, ce pot decurge din actul civil semnat prin amprenta digitală, neavând capacitate psihică de exercițiu, așa încât apreciază că proba testimonială administrată în cauză este neconcludentă, reținând că dincolo de faptul că relatările martorilor audiați sunt contradictorii, depozițiile acestora cu privire la starea psihică, luciditatea și discernământul bolnavei H. AG. sunt nepertinente și neconcludente, iar aspectele comportamentale percepute de către martori nu sunt în măsură să infirme concluziile a 11 specialiști, (profesori universitari doctori - membri ai Comisiei Superioare Medico - Legale), arătând, în final, și faptul că unele depoziții de martori sunt nesincere, înlăturându-le, ca atare.
Instanța constată, așadar, că probatoriul administrat în cauză nu susține consemnarea din încheierea de autentificare potrivit căreia testatoarea era "în deplinătatea facultăților mintale";, așa încât, reține afectată capacitatea acesteia de a-și exprima conștient și valid consimțământul cu privire la actul încheiat, apreciind că, în cauză, testamentul autentificat sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx a fost întocmit în lipsa cu desăvârșire a consimțământului testatoarei, ceea face ca actul încheiat să fie sancționat cu nulitatea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul D. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în considerarea art. 304 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând cauza pe fond să se respingă acțiunea formulată împotriva sa. Totodată, solicită ca instanța să dispună obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
Pârâtul arată că în fișa medicală a fost consemnat că testatoarea se afla în stare de conștiență, că aceasta a comunicat atât cu el, cât și cu notarul și cu personalul spitalicesc, avea discernământ la momentul la care a dispus și semnat testamentul și că însăși defuncta i-a cerut pârâtului să aducă un notar pentru a încheia testamentul.
Mai arată pârâtul că din conținutul actelor medicale întocmite de specialiști din spital, rezultă că H. AG. fusese externată în data de xx.xx.xxxx din Spitalul municipal Iași, în stare "ameliorată";, iar în ziua semnării testamentului este consemnat în fișa medicală "că răspunde la stimuli auditivi și are stare de conștiență păstrată";. De asemenea, arată că din expertiză rezultă că în lipsa unui examen psihiatric efectuat în perioada semnării actului civil, comisia nu s-a putut pronunța cu certitudine asupra capacității psihice a defunctei de a semna acte civile la data de xx.xx.xxxx și că având în vedere starea pacientei la data de xx.xx.xxxx, descrisă în actele medicale, nu rezultă că aceasta putea fi în stare de comă la acea dată.
În continuare, pârâtul arată că din toate actele de manifestare a voinței numitei H. AG., pe o perioadă de 18 ani, când s-a aflat în permanență în grija sa, desemnându-l să-i administreze averea, reiese evident voința acesteia de a-i lăsa după moartea ei toată averea.
Precizează pârâtul că a suportat cheltuielile cu înmormântarea, s-a preocupat de toate rânduielile și obiceiurile creștinești, organizându-i praznicele ce se cuveneau.
De asemenea, precizează că nici o persoană din cei care l-au chemat în judecată nu s-au interesat de soarta numitei H. AG., nici cât era în viață și nici după moartea acesteia, nu au avut nici o contribuție financiară sau morală asupra acesteia, fiind interesați ulterior doar de averea lăsată de defunctă.
Față de recursul declarat, depun întâmpinare reclamanții S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D., H. MR., solicitând respingerea acestuia, ca neîntemeiat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Susțin, în esență, reclamanții faptul că probele invocate de pârât nu sunt utile, pertinente și concludente și nu sunt de natură să răstoarne concluziile expertizei științifice efectuate în cauză de Comisia Superioară Medico - Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici"; București care după analiza actelor medicale privind defuncta H. AG. a ajuns la concluzia că aceasta nu avea capacitate psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor juridice ce decurg din acesta, neavând capacitate psihică de exercițiu. Se susține că, chiar din cuprinsul foii de observație a pacientei H. AG. din xx.xx.xxxx rezultă că aceasta a avut vizitatori, dar că se afla în stare de somnolență, obnubilare și suferință generalizată, că nu putea să mănânce și să coopereze, în astfel de împrejurări fiind încheiat testamentul prin care defuncta a testat întreaga sa avere pârâtului. Se susține că notarul, deplasându-se la Spitalul Municipal Pașcani, nu a solicitat certificarea stării de sănătate a testatoarei de către un cadru medical de specialitate și că, în opinia reclamanților, notarul audiat în fața instanței a declarat în mod mincinos faptul că ar fi purtat o discuție mai lungă cu defuncta. Intimații consideră nesinceră și declarația martorei T. M. care a pretins că H. AG. ar fi fost conștientă până la momentul decesului și că defuncta, chiar dacă a suferit un accident vascular cerebral, ar fi putut folosi mâna dreaptă pentru a semna actul, fapt care însă nu a fost posibil datorită stării grave în care se afla, motive pentru care se solicită respingerea recursului.
În recurs părțile au atașat cauzei o serie de înscrisuri.
Examinând recursul, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat.
Deși recurentul aduce în discuție în susținerea valabilității actului contestat declarațiile martorilor audiați în cauză, inclusiv cea a notarului sub a cărei autoritate a fost autorizat actul încheiat între pârât și defunctă, Tribunalul nu poate acorda relevanța cuvenită acestor declarații testimoniale decât în context probator, iar în cauză a fost administrată o probă științifică de specialitate, respectiv o expertiză medico-legală efectuată de o echipă de medici specialiști de la Institutul de Medicină Legală, Mina Minovici din București, care în concluziile exprimate a arătat faptul că H. AG. nu avea consimțământ valabil și nu putea fi în deplinătatea facultăților mintale pentru a face declarații, a gândi îndelung și atent.
Este adevărat faptul că în cauză au fost făcute afirmații din partea unor martori din conținutul cărora s-ar desprinde ideea că defuncta H. AG. ar fi fost deplin conștientă la momentul încheierii actului, însă aceste declarații nu pot prevala în raport cu proba științifică ale cărei concluzii au fost exprimate pe baza tuturor observațiilor și actelor medicale privind bolile de care suferea defuncta la acel moment, probă pe care instanța o consideră mult mai relevantă și mai concludentă în ce privește aspectele ce se solicită a fi dovedite, cu atât mai mult cu cât aceasta, prin natura ei, prezintă un grad ridicat de obiectivitate, în timp ce susținerile martorilor sunt supuse uneori unor percepții subiective care nu întotdeauna converg cu realitatea.
De aceea, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o apreciere corectă asupra cauzei, interpretând în mod just probatoriul administrat și reținând că la momentul încheierii actului testatoarea nu avea capacitatea de a dispune , fiind lipsită de discernământ, iar lipsa consimțământului valabil duce la invalidarea actului.
Este lipsit de relevanță sub aspectul condițiilor de valabilitate ale actului contestat, faptul că anterior încheierii acestuia testatoarea l-a mandatat pe pârât să-i administreze averea sau că a avut o relație specială cu acesta, așa cum se susține, dat fiind faptul că în materia condițiilor de valabilitate ale actelor juridice singurul moment relevant luat de referință la stabilirea validității actului este strict cel al încheierii acestuia și nu toate celelalte împrejurări anterioare care au caracterizat raporturile dintre părți, relații care sub nici o formă nu pot influența calitatea finală a actului în sens juridic, motive pentru Tribunalul va respinge recursul, ca nefondat și va menține hotărârea primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul D. C., împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunțată în dosarul nr. XXXX/193/2009 al Judecătoriei Botoșani, pe care o menține, în contradictoriu cu reclamanții intimați S. D., H. A., H. A. M., H. M., T. L., H. C., A. O., H. D., H. MR..
Obligă recurentul D. C. să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
| ← Nulitate parţială certificat de moştenitor. Jurisprudență | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
