Cerere de valoare redusă. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 501 din data de 21.06.2017
Prin sentința civilă nr.70/28.12.2016 pronunțată în dos.nr. 714/829/2016 Judecătoria Podu Turcului a respins acțiunea civilă având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de L.G. în contradictoriu cu pârâtul I.I..
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că :
"; Prin sentința civilă nr. 740/25.11.2015 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului în dosar civil nr. 466/829/2015 s-a dispus: ";Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de C.J.L.F.F. Bacău. Respinge excepția autorității de lucru judecat. Admite excepția lipsei condiției coparticipării procesuale pasive referitoare la primul capăt de cerere. Respinge primul capăt de cerere formulat de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâtele C.J.L.F.F. Bacău și C.L. V. de aplicare a legilor fondului funciar având ca obiect constatare nulitate absolută parțială a titlului de proprietate nr. 23215 din 30.11.2000 emis pe numele lui B.V. pentru neîndeplinirea condiției privind coparticiparea procesuală pasivă obligatorie a tuturor părților raportului juridic dedus judecății. Admite excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere. Respinge ca inadmisibil capătul de cerere formulat de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâtul L.V. având ca obiect acțiune în constatare."; Pârâtul din prezenta cauză, care a fost reclamant în dosarul nr. 466/829/2015, nu a atacat această sentință, ea rămânând definitivă prin neapelare.
Reclamantul a fost asistat și reprezentat la judecată de avocat V.F.. Din factura și chitanța depuse la dosarul cauzei la filele 12 și 13 rezultă că onorariul în sumă de 3.000 lei a fost achitat de reclamant la data de 02.12.2015 și nu cum se arată în cererea de chemare în judecată la data de 02.02.2015, mai exact la fila 9, punctul 4.2.1. De altfel, acest lucru ar fi fost imposibil deoarece acțiunea a fost înregistrată, la această instanță, la data de 27.05.2015.
Așa fiind, instanța constată că onorariul a fost plătit apărătorului ulterior datei de 25.11.2015, dată la care a avut loc judecarea cauzei în fond, mai exact pe data de 02.12.2015. Acest onorariu a fost achitat într-o singură tranșă.
Mai mult, în dosarul civil nr. 466/829/2015 nu s-a cerut, de către apărătorul reclamantei din prezenta cauză, să se ia act că se vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Coroborând cele arătate mai sus, instanța concluzionează că onorariul a fost plătit ulterior derulării procesului în dosar nr. 466/829/2015, iar acest onorariu de avocat s-ar putea interpreta ca fiind un onorariu de succes.
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în mai multe decizii de speță referitor la obligarea pății care a pierdut procesul la achitarea onorariului de succes plătit de partea adversă.
Astfel, prin decizia nr. 9043/09.11.2006, pronunțată de Secția civilă si de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1287/33/2006 se arată că o astfel de cerere nu poate fi primită deoarece asemenea cheltuială, nu este imputabilă părții căzute în pretenții, constituind o recompensă suplimentară muncii efectiv prestate de avocat în cauza de față, cu vădit caracter voluntar și voluptoriu al părții promitente.
Din interpretarea art. 134 alin.6 din Statutul profesiei de avocat - care prevede că "avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcție de rezultat sau de serviciul furnizat - rezultă în mod precis caracterul complementar al onorariului de succes, dar și caracterul substanțial și, pe cale de consecință, extrem de oneros al acestuia, rezultat din faptul că se stabilește împreună cu onorariul fix convenit de părți.
Caracterul complementar al acestui tip de onorariu implică, prin definiție, un acord între avocat și client, intervenit înainte de soluționarea definitivă a procesului, și-l supune, sub aspect procesual, prevederilor art.453 alin.3 din Codul de procedură civilă, care stabilesc modul de calcul a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată de către cel care a căzut în pretenții și reglementează posibilitatea diminuării acestor cheltuieli atunci când sunt nepotrivit de mari "față de valoarea pricinii sau munca-îndeplinită de avocat.
Prin decizia nr. 405/04.02.2010 pronunțată de Secția comerciala a ÎCCJ, în dosarul nr. 24331/3/2007 s-a arătat că onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părții care a pierdut procesul deoarece asemenea cheltuială, nefăcută până la data judecății, nu este imputabilă părții căzută în pretenții,constituind o recompensă suplimentară muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar și voluptoriu al părții promitente.
Ori în cauza de față ciclu procesual s-a încheiat prin pronunțarea sentinței civile nr. 740/2015 de către Judecătoria Podu Turcului în dosar civil nr. 466/829/2015 la data de 25.11.2015, iar onorariul a fost achitat, conform chitanței de la fila 13 dosar la data de 02.12.2015.
Având în vedere cele de mai sus,instanța va respinge acțiunea ca nefondată";
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul L.G. solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului arată că in mod greșit a reținut instanța că onorariul de avocat este un onorariu de succes. Simplu fapt că plata s-a făcut după emiterii sentinței nu face dovada că onorariul este unul de succes, neexistând nicio prevedere legală care să condiționeze plata la un anumit termen. Contractul de asistență a fost foarte clar, are dată certă și a fost încheiat cu mult înainte. Reclamantul locuiește în București și nu a ajuns la Bacău în vederea plății onorariului de avocat decât după primul termen de judecată în care s-au pus cereri în discuție , existând posibilitatea importantă să se dispună o amânare a cauzei pentru administrarea de probatorii.
În drept, au fost invocate art.1033 și 466 CPC iar în dovedire a solicitat proba inscrisuri.
Apelul este declarat, motivat în termen și timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul I.I. formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și reia parte din considerentele sentinței atacate. Arată că potrivit art.452 CPC dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată trebuie făcută cel mai târziu înaintea dezbaterilor asupra fondului ,iar în dosarul nr.466/829/2015 apărătorul reclamantului nu a precizat ca se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, instanța de apel reține că pentru a putea solicita cheltuielile de judecată pe cale separată nu este obligatoriu ca partea să precizeze expres că își rezervă dreptul de a le solicita pe o astfel de cale și instanța să ia act de acest fapt, a cum a reținut prima instanță și a reluat și intimatul prin întâmpinare, ci este necesar ca instanța care a judecat fondul să nu se fi pronunțat asupra acestora, la mențiunea expresă a părții interesate.
Împrejurarea că în dosarul nr.466/829/2015 L.G. nu a făcut vorbire de modalitatea în care vor fi recuperate cheltuielile de judecată nu înseamnă că acesta nu are calea recuperării cheltuielilor efectuate în acest dosar . Buna-credință a părții care a pierdut procesul nu justifică exonerarea ei de plata cheltuielilor de judecată. Din acest punct de vedere, între partea care a obținut câștig de cauză, dreptul ei fiind recunoscut prin hotărâre, și partea care acceptă judecata și pierde procesul, riscul acestei situații trebuie să fie suportat de această din urmă parte care, prin comportamentul său, chiar dacă nu a fost de rea-credință, a obligat pe partea potrivnică câștigătoare să angajeze cheltuielile din proces.
În ceea ce privește caracterul onorariului de avocat solicitat cu titlu de pretenții prin acțiunea pendinte , instanța de apel nu poate valida interpretarea dată de prima instanță și anume că onorariul solicitat este unul de succes , împrejurarea că acest onorariu a fost achitat ulterior finalizării litigiului ce a facut obiectul dosarului nr.466/829/2015 și într-o singură transă, nefiind elemente care să justifice o asemenea interpretare ( având în vedere și faptul că litigiul a fost soluționat al doilea termen de judecată) .Prin urmare , raportarea judecătorului fondului la deciziile de speță al ICCJ este de prisos.
Dispozițiile art 452 CPC invocate de intimat nu sunt incidente în speța de față întrucât ele fac vorbire despre obligația părții de a face dovada existenței si a întinderii cheltuielilor de judecată până cel târziu la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului doar în situația în care aceste cheltuieli au fost solicitate printr-un petit accesoriu petitului principal al cererii de chemare în judecată și nu când au fost solicitate printr-un capăt principal.
Reținând că onorariul solicitat nu este unul de succes ci onorariu perceput pentru serviciile de avocatură prestate în folosul reclamantului în dos. nr. nr.466/829/2015, că acesta este proporțional cu obiectul și complexitatea cauzei si munca prestată de avocat, instanța de apel va constata întrunite condițiile răspunderii delictuale și , în temeiul art.480 nalin.2 CPC ,va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată și ,pe fond ,va admite acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 3000 lei cu titlu de pretenții.
Potrivit art 453 alin.1 CPC , fundamentul obligării părții care pierdut procesul la plata cheltuielilor ocazionate de desfășurarea judecății constă în culpa sa în declanșarea procesului culpa procesuală. În speță , nu poate fi reținută în sarcina pârâtului culpa procesuală pentru declanșarea litigiului pendinte având în vedere că recuperarea cheltuielilor de judecată pe cale separată a fost opțiunea reclamantului . Pentru aceste motive, va fi respinsă ca nefondată cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză
| ← Stabilire program vizitare minor. Jurisprudență Minori | Anulare act → |
|---|
