Nu au probat calitatea lor de proprietari ai drumului aflat în litigiu, conform art. 564 cod civil de care s-au prevalat
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 56/A din data de 03.02.2016
Prin sentința civilă nr. 519/09.09.2015, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosar nr. 853/224/2014, a fost admisă în parte acțiunea negatorie în servitute de trecere, formulată de reclamanta T. I. și cererea de intervenție formulată de intervenienții, T. G., P. L., T. A., T. I., N. I. în contradictoriu cu pârâtul C. I., a fost obligat pârâtul să se abțină de la orice acțiuni de trecere cu piciorul și mijloacele de transport, peste terenul reclamanților situat în comuna Rozavlea, în locul numit "Bândacău"; cu suprafața de 5500 mp, înscris în titlul de proprietate nr.6044/56/11.09.2002 emis pe numele defunctului T. Ion, identificat prin raportul de expertiză întocmit de ing. M. M. în dosarul nr. 984/224/2014 a Judecătoriei Dragomirești și reprezentată grafic prin punctele 1-2-25-26-27-28-29-30-31-32-33-34-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24 cu culoare albastră în Anexa nr.2, a fost obligat pârâtul să desființeze lucrările de amenajare a căii de acces reprezentată în Anexa nr.2 din raportul de expertiză întocmit de ing. M. M., iar în caz de refuz a fost autorizată reclamanta și intervenienții, să desființeze lucrările pe cheltuiala pârâtului, dispunându-se obligarea pârâtului să plătească reclamantei T. I., suma de 2.500,00 lei cu titlu de despăgubiri, respectiv a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei și intervenienților, cheltuieli de judecată în sumă de 2.000,00 lei.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că reclamanta deține titlul de proprietate nr. 6044/56/11.09.2002 din care rezultă că terenul din locul numit " Bândacău"; are o suprafață de 5500 mp și are ca vecini, O. Gr., T. Gr., B. Gv., Mârza I., care a fost emis pe numele lui T. I., decedat la data de 29.10.2007. Pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. 1905/37/15.06.2006. În acest titlu este menționat terenul din locul numit " Bândacău";, cu suprafața de 6500 mp, având ca vecini, V.I., R.Gh., V.M., vale. Pârâtul nu a contestat proprietatea prezentată de reclamantă cu privire la terenul din locul numit " Bândacău";.
În cauză au fost audiați martorii, O.G., C.N., S.P., T. I., B.G.. Probele testimoniale nu au fost concludente în stabilirea faptului dacă pârâtul a folosit în mod legal sau convențional traseul peste terenul reclamantei. Astfel martorul O. G. a declarat că a existat o cale de acces dar traseul acesteia era peste terenurile mai multor persoane. Martorul a precizat că pârâtul avea și el teren în dreptul terenului reclamantei, iar drumul de acces trecea pe lângă terenul pârâtului chiar pe lângă gardul care îngrădea terenul lui. De asemenea s-a menționat de către martor, că terenul pârâtului a fost împărțit în două parcele.
Prin interogatoriul luat pârâtului, acesta a recunoscut la întrebarea de la pct.5, fila 138 din dosar, că în primăvara anului 2014, a tăiat vegetația spontană de pe terenul reclamantei ( dar nu a tăiat pomi fructiferi), nu a desființat poarta de acces, iar drumul a fost amenajat de către primărie. Instanța a solicitat relații de la Primăria comunei Rozavlea, privind situația juridică a drumului de acces. În adresa de la fila 78, Primăria comunei Rozavlea a precizat că există o hartă pe care este înregistrat un drum de acces public, iar în timp aceasta a fost amenajată de către primărie la solicitarea cetățenilor care treceau prin zonă. În altă adresă, de la fila 114, Primăria comunei Rozavlea a precizat că drumul ce trece prin locul numit " Bândacău"; nu este înregistrat în lista din patrimoniul public sau privat al unității administrativ teritoriale.
Cu privire la legea aplicabilă raportului juridic dedus judecății, instanța a avut în vedere textul art.6, al.6 din codul civil, care prevede că dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
Prima instanță a reținut că acțiunea negatorie a fost definită în literatura juridică, ca fiind o acțiune reală prin care reclamantă contestă că pârâtul ar avea un drept de superficie, un drept de uzufruct, de uz sau abitație, ori un drept de servitute asupra unui bun aflat în proprietatea sa. În principiu, o atare acțiune poate fi intentată numai de titularul dreptului de proprietate al bunului cu privire la care se exercită dreptul real principal contestat. În jurisprudență s-a statuat că acțiunea poată fi intentată și de către deținătorul bunului, în situația în care pârâtul nu contestă folosința și dreptul de proprietate. În speță terenul folosit de reclamantă reprezintă proprietatea soțului acesteia, care a decedat, iar intervenienții sunt moștenitori legali ai acestui defunctului T. I.. În Noul Cod Civil, este reglementată acțiunea negatorie prin textul art.564. Astfel acesta prevede că proprietarul poate intenta acțiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului său.
S-a arătat că pârâtul invocă un drept de servitute de trecere peste terenul reclamantei, astfel că în primăvara anului 2014, a amenajat drumul cu buldozerul și a defrișat o parcelă din terenul din locul numit " Bândacău"; ce este înscris în titlul de proprietate nr. 6044/56/11.09.2002, emis pe numele lui T. I.. Din raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 984/224/2014 a Judecătoriei Dragomirești, rezultă că terenul deținut de către pârâtul C. I., nu are caracter de loc înfundat. Cu privire la dreptul de servitute de trecere invocat de către pârât, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 756 din codul civil, care prevede că servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispozițiile în materie de carte funciară rămân aplicabile.
Din economia textului rezultă că pârâtul trebuia să exhibe un act juridic care să ateste constituirea servituții de trecere peste terenul deținut de reclamantă, doar în acest caz acțiunea sa de amenajare a drumului de acces era justificată. În concret pârâtul nu a opus reclamantei și intervenienților nici un act juridic și nici nu a invocat sau dovedit constituirea servituții prin uzucapiune.
Drept urmare instanța a apreciat că acțiunea pârâtului s-a realizat cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei și intervenienților ( dobândit prin moștenire de la antecesorul lor în condițiile art.644 din codul civil din anul 1864), astfel că acțiunea negatorie a reclamantei și intervenienților având ca obiect apărarea acestui drept real, este admisibilă.
Reclamanta a solicitat ca pârâtul să se abțină de la acțiunile sale producătoare de prejudicii și să-i plătească daunele cauzate în sumă de 5.000 lei.
În ceea ce privește capetele de cerere formulate în acțiunea negatorie, instanța a admis parțial acțiunea, în sensul că a obligat pârâtul să se abțină de la orice acțiuni de trecere cu piciorul și mijloacele de transport peste terenul reclamantei și intervenienților din locul numit " Bândacău"; cu suprafața de 5500 mp, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de ing. M. M. în dosarul nr. 984/224/2014 a Judecătoriei Dragomirești. Pârâtul va fi obligat la desființarea lucrărilor efectuate fără drept prin care a amenajat calea de acces prezentată în anexa grafică nr.2 cu culoare albastră, iar în caz de refuz se va autoriza reclamanta să desființeze lucrările pe cheltuiala pârâtului. Cu privire la despăgubirile solicitate, de reclamantă, instanța a avut în vedere recunoașterile parțiale ale pârâtului în interogatoriul luat, astfel că pârâtul a fost obligat doar la plata sumei de 2.500,00 lei cu titlu de despăgubiri. În temeiul art. 451 din codul de procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial.
2.Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de lege pârâtul C. I., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în totalitate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
În motivarea cererii, s-a arătat că acțiunea reclamanților, astfel cum a fost formulată și precizată este una în constatare și astfel inadmisibilă conform art. 111 Cod procedură civilă întrucât titlul de proprietate al intimaților nu cuprinde drum de acces în proprietatea lor fiind necesară chemarea în judecată a proprietarilor de cf.
Apelantul a mai învederat că intimații nu pot fi proprietarii unui drum agricol public folosit de mai multe persoane iar din expertiza efectuată în dosar nr. 984/224/2014 rezultă aceasta, respectiv împrejurarea că suprafața de teren nu le-a fost reconstituită iar intimații folosesc o suprafață de teren mai mare decât cea din titlul de proprietate, iar prima instanță a nesocotit concluziile expertizei.
S-a mai precizat că valoarea despăgubirilor pretinse nu a fost indicată în acțiune rezultând în mod eronat din motivare că apelantul a recunoscut parțial pretențiile. În plus, drumul a fost reamenajat de Primăria Rozavlea iar nu de apelant lucrările fiind realizate pe terenul acestuia iar nu al intimaților.
În drept, apelantul s-a prevalat de dispozițiile art. 466, 468, 470, 471, 480 alin. 2, 451-453 Cod procedură civilă.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 197 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și a fost însoțită de înscrisuri.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că modificarea acțiunii a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale în materie, că nu s-au pretins proprietari ai drumului ci și-au apărat dreptul de proprietate iar apărările vizând raportul de expertiză efectuat în alt dosar nu sunt incidente în cauză, pretențiile fiind dovedite, respectiv fiind parțial recunoscute de către pârât.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare.
În apel nu au fost formulate cereri în probațiune suplimentare. Instanța a dispus atașarea din oficiu din aplicația Ecris a sentinței pronunțate în dosar 984/224/2014, nedefinitivă.
Apelantul C. I. a formulat concluzii scrise.
3. Analizând apelul declarat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente, Tribunalul apreciază că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 564 Cod civil, proprietarul poate intenta acțiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului său.
Așadar introducerea unei astfel de acțiuni este condiționată de probarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil asupra căruia se exercită drepturi reale de către terți.
În cauză, prima instanță a fost învestită de către reclamanți cu acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului la a se abține de la a trece pe terenul aflat în proprietatea lor situat în zona denumită Bândacău, să folosească ca drum de ieșire un alt loc de trecere spre calea publică, să desființeze lucrările de amenajare a căii de acces pe terenul reclamanților, în caz de refuz urmând a fi autorizați reclamanții în acest sens pe cheltuiala pârâtului și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri civile pentru prejudiciul astfel pricinuit.
Probațiunea administrată în fața primei instanțe a relevat că reclamanții sunt deținătorii titlului de proprietate nr. 6044/56/2002 emis în favoarea lui T. I. ce include parcela de teren extravilan situată în zona denumită Bândacău în suprafață de 5500 mp având categoria fânețe, iar pârâtul C. I. este deținătorul titlului de proprietate nr. 1905/37/2006 ce include parcela de teren extravilan situată în zona denumită Bândacău în suprafață de 1 ha și 5000 mp având categoria fânețe. Titlul de proprietate emis în favoarea numitului T. I. nu a fost înscris în cartea funciară și nu are documentația cadastrală aferentă. Martorii audiați în cauză au relevat că drumul de acces la parcela aflată în proprietatea pârâtului este un drum vechi ce a fost refăcut de către Primăria Rozavlea. La rândul său, Primăria Rozavlea, răspunzând la adresele instanței a arătat în repetate rânduri (f. 78, 114, etc) că drumul în litigiu poartă denumirea Bândacău, este un drum public cu regim agricol ce a fost amenajat de primărie la cererea proprietarilor riverani. S-a menționat că acesta este configurat pe hartă PUG însă nu figurează în inventarul localității și s-a menționat că a fost renovat în anii 1992-1996, 2012.
Răspunzând la interogatoriul administrat în ședința publică din 14.01.2015, C. I., a arătat că parcelele părților sunt separate de drumul în litigiu, că în urma țărușării drumului de către primărie a tăiat vegetația spontană, că nu a amenajat calea de acces și nu a desființat poarta.
Prima instanță a atașat dosarul nr. 1327/224/2014 al Judecătoria Dragomirești având ca obiect plângere la rezoluție în care a fost pronunțată încheierea penală nr. 80/2014, definitivă, prin care s-a respins plângerea petentei T. I. în contradictoriu cu C. I. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale , instanța reținând că poarta menționată și în acțiunea de față nu a fost demolată de către C. I.. Instanța a mai reținut că o comisie din cadrul primăriei Rozavlea s-a deplasat la fața locului și a constatat în data de 27.02.2014 că drumul în litigiu s-a format ca urmare a faptului că cel vechi s-a împădurit în mod natural iar cel utilizat în prezent aparține domeniului public, nefiind proprietatea familiei T. I., drumul fiind delimitat prin țăruși, iar C.I. primind acordul pentru a defrișa porțiunea în litigiu pentru a se putea circula cu mijloace de transport agricole. S-a mai reținut că poarta de acces era situată pe această porțiune de drum.
În ședința publică din data de 02.09.2015, ulterior depunerii la dosarul cauzei a copiei raportului de expertiză topografică întocmit într-un alt litigiu aflat pe rolul Judecătoriei Dragomirești, reclamanții asistați de avocat ales, au declarat expres că nu doresc administrarea unei astfel de probe în litigiul de față înțelegând să se folosească de concluziile raportului întocmit în dosar nr. 984/224/2014.
Potrivit acestui raport de expertiză întocmit de d-na expert în privința parcelelor de teren situate în zona Bândacău, drumul de acces la proprietatea pârâtului C. I. nu a fost reconstituit prin titlul de proprietate emis în favoarea lui T. I.. Totodată, procesul verbal de punere în posesie nu cuprinde drumul în litigiu, autorul părților nefiind pus în posesie și în privința acestuia.
Față de cele reținute anterior, Tribunalul apreciază că sentința apelată este rezultatul interpretării eronate a probațiunii administrate în cauză de către prima instanță, rezultatul concretizându-se în stabilirea unei stări de fapt contrară realității, căreia i s-a aplicat în mod greșit starea de drept incidentă, impunându-se schimbare în totalitate a sentinței conform art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.
Astfel, Tribunalul reține că reclamanta T. I. și intervenienții T. G., P. L., T. A., T. I. și N. I. nu au probat calitatea lor de proprietari ai drumului aflat în litigiu, conform art. 564 cod civil de care s-au prevalat și că astfel cererea principală și cea de intervenție nu puteau fi admise de către prima instanță. Totodată, în lipsa acestei probe, îndreptățirea acestor părți la a obține desființarea lucrărilor de amenajare, de autorizare a lor a proceda astfel pe cheltuiala pârâtului, respectiv îndreptățirea la despăgubiri și cheltuieli de judecată nu putea fi primită, capetele accesorii de cerere urmând a fi respinse ca o consecință a respingerii capătului principal de acțiune.
Instanța va respinge așadar acțiunea formulată de reclamanta T. I., respectiv cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienții T. G., P. L., T. A., T. Ion și N. I. în totalitate ca nefondată.
Se apreciază că din această perspectivă apelul declarat în cauză este întemeiat. Sunt însă nefondate apărările vizând caracterul inadmisibil al acțiunii reclamanților decurgând din dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă. Tribunalul reține că modificarea acțiunii s-a efectuat în etapa scrisă a procedurii judiciare cu respectarea dispozițiilor art. 204 Cod procedură civilă. În plus, acțiunea negatorie este acțiunea reală cu conținutul reglementat de dispozițiile art. 564 Cod civil, iar având în vedere obiectul său-apărarea dreptului de proprietate, aceasta se bucură de același regim ca și acțiunea în revendicare, fiind o veritabilă acțiune în realizare, iar nu în constatare.
| ← Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Proces-verbal de redare a convorbirilor interceptate şi... → |
|---|
