Punere sub interdicţie. Obligativitatea îndeplinirii cerinţelor art. 164 NCC
| Comentarii |
|
Punerea sub interdicţie a unei persoane este condiţionată imperativ de lipsa discernământului datorată exclusiv stării de alienaţie sau debilitate mintală. Art. 211 din Legea nr. 71/2011 defineşte ali-enaţia sau debilitatea mintală ca fiind o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetenţa psihică a persoanei de a acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 44/A din 24 aprilie 2013,
Prin sentinţa civilă nr. 733/2013, pronunţată la data de 31.01.2013 de Judecătoria Bistriţa, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de petentul N.R.V. în contradictoriu cu intimatul N.R.N., asistat de cu-
rator special G.D.G. împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul reţine că aceasta este legală şi temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la anularea sau schimbarea acesteia, pentru argumentele care urmează a fi relevate.
Potrivit art. 164 NCC, în vigoare la data promovării acţiunii, va fi pusă sub interdicţie persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale. Art. 211 din Legea nr. 71/2011 defineşte alienaţia sau debilitatea mintală ca fiind o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetenţa psihică a persoanei de a acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile. Prin urmare, punerea sub interdicţie a unei persoane este condiţionată imperativ de lipsa discernământului din cauza exclusiv a stării de
alienaţie sau debilitate mintală.
Aşa cum rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap depus la dosar, intimatul suferă de întârziere mentală medie, de tulburări de comportament, stare existentă din momentul naşterii. Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la data de
11.05.2012, intimatul are discernământul diminuat cu privire la conţinutul şi consecinţele faptelor sale, iar capacitatea de exerciţiu, deşi di-
minuată, este prezentă. In aceste condiţii în care medical s-a stabilit că discernământul său este doar diminuat, şi nu abolit, punerea sub interdicţie nu poate fi dispusă. Aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu ocazia audierii intimatului, acesta redă cu uşurinţă aspecte ale vieţii sale, astfel că nu se poate reţine lipsa discernământului. Nici din depoziţiile martorilor audiaţi nu rezultă cerinţele limitative necesare punerii sub interdicţie, şi anume: lipsa discernământului, pe de o parte, starea de alienaţie sau debilitate mintală, care afectează discernământul, pe de altă parte. Este de necontestat faptul că intimatul este o persoană bolnavă, încadrată în grad accentuat de handicap, însă aşa cum a constatat comisia de expertiză medico-legală psihiatrică, intimatul are discernământ, chiar dacă diminuat.
în condiţiile în care, în cauză, nu s-a dovedit absenţa totală a discernământului, cercetarea locală, reiterată ca probă în apel pentru a se constata condiţiile materiale insalubre şi condiţiile morale în care locuieşte intimatul, a fost apreciată ca nefiind relevantă sub aspectul obiectului litigiului.
| ← Punere sub interdicţie judecătorească. Condiţii | Punere sub interdicţie. Aplicabilitatea prevederilor Decretului... → |
|---|
" Este de necontestat faptul că intimatul este o persoană bolnavă, încadrată în grad accentuat de handicap, însă aşa cum a constatat comisia de expertiză medico-legală psihiatrică, intimatul are discernământ, chiar dacă diminuat."
Si instanta obligata sa-l protejeze de abuzuri respinge cererea. Ori asta este c r i m a.
Halucinant.
Procurorii si judecatorii trebuie obligati sa viziteze Spitalele de psihiatrie din Romania si sa se aboneze la " Revista Romana de Psihiatrie ".