Punere sub interdicţie judecătorească. Condiţii
| Comentarii |
|
Din actele medico-legale existente la dosar şi din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, instanţa reţine că intimatul nu are capacitatea psihică de a evalua critic conţinutul şi consecinţele faptelor sale, având discernământul abolit şi capacitatea de exerciţiu pierdută în totalitate.
Jud. Beclean, sent. civ. nr. 876 din 27 iunie 2012, nepublicată
Prin cererea înregistrată, petenta S.S., în contradictoriu cu intimatul B.I., a solicitat instanţei să dispună punerea sub interdicţie a acestuia, în baza art. 164 şi art. 165 NCC. In virtutea dispoziţiilor art. 30 din Decretul nr. 32/1954, prin sentinţa civilă nr. 587/2012, instanţa a dispus comunicarea prezentei cereri şi a actelor anexate procurorului, în vederea efectuării cercetărilor necesare emiterii de concluzii raportat la obiectul prezentei cauze, sens în care a fost trimisă cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean.
La solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean a fost întocmit un raport de expertiză medico-legală psihiatrică de către Serviciul judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud nr. (...) din 23.05.2012,
prin care s-a constatat că intimatul B.I. prezintă diagnosticul „întârziere severă în dezvoltarea mentală cu tulburări de comportament. Encefalopatie sechelară. Epilepsie GM. Tulburare a personalităţii pe fond organic'”. Comisia de expertiză a apreciat că sus-numitul are discernământul abolit privind conţinutul şi consecinţelor faptelor sale, deci are capacitatea de exerciţiu pierdută în totalitate.
Raportat la concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică şi având în vedere că, prin punerea sub interdicţie, se urmăreşte ocrotirea persoanelor care nu au discernământul necesar pentru a se putea îngriji singuri de interesele lor şi de a participa la viaţa juridică normală, organul de urmărire penală a apreciat că cererea formulată de petentă este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 33 şi urm. din Decretul nr. 32/1954, a propus admiterea cererii de punere sub interdicţie a intimatului B.I.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul instanţei ca urmare a înaintării dosarului de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean, după efectuarea cercetărilor. Analizând cererea petentei prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa a constatat că, în speţă, sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 164 NCC, respectiv intimatul nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, având discernământul abolit asupra conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Din actele medico-legale existente la dosar şi din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, instanţa reţine că intimatul nu are capacitatea psihică de a evalua critic conţinutul şi consecinţele faptelor sale, având discernământul abolit şi capacitatea de exerciţiu pierdută în totalitate. In urma audierii intimatului, s-a constatat că acesta comunică greu, nu este orientat în spaţiu şi timp (spunând că se află la „Miliţie”, nu ştie de când este aici şi nu-şi cunoaşte vârsta), însă a recunoscut-o pe sora sa, petenta, şi a spus că mai are un frate S. (aspect confirmat în declaraţia dată de petentă la 14.05.2012 în faţa organelor de urmărire penală).
In virtutea considerentelor anterior expuse, a dispoziţiilor art. 30 şi urm. din Decretul nr. 32/1954, raportat şi la propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean, instanţa a admis ca fiind întemeiată cere-
rea formulată de petentă. In baza art. 170 NCC, s-a numit tutore pentru
ocrotirea celui pus sub interdicţie judecătorească petenta S.S. In baza art. 34 din Decretul nr. 32/1954, s-a dispus ca prezenta hotărâre, după rămânerea ei definitivă, să fie publicată în extras într-un ziar de circulaţie naţională.
| ← Instituire tutelă la cererea notarului public, pentru minori... | Punere sub interdicţie. Obligativitatea îndeplinirii... → |
|---|
