Numire curator minor. Condiţia existentei intereselor contrare
| Comentarii |
|
Nefiind constatate interese contrarii între minor şi tatăl său cu privire la dezbaterea succesiunii ce urmează a se face după defunctă, bunica minorului, petentul minor poate fi reprezentat de către tatăl său, astfel că nu este necesar ca instanta să numească un tutore/curator.
Jud. Năsăud, sent. civ. nr. 21 din 9 ianuarie 2012, nepublicată
Prin cererea înregistrată la data de 24.11.2011, petentul minor P.R.C., prin reprezentantul său legal P.F., a formulat o cerere prin care a solicitat instanţei să numească ca tutore/curator pe tatăl său P.F. pentru a-l re
prezenta la dezbaterea succesiunii după defuncta P.C., care este bunica acestuia.
Instanţa reţine că, în considerentele deciziei de îndrumare nr. 8/1959 a Plenului Tribunalului Suprem, se arată că „ori de câte ori se ivesc interese contrare între minor şi părinţi, se va numi un curator. Noţiunea de interese contrare cuprinde nu numai pe acelea care au şi dat naştere unui conflict, ci şi acele interese concurente care sunt susceptibile de a intra în conflict. în sensul mai sus-arătat, în cauzele în care sunt în prezenţa mai multe părţi, există întotdeauna interese contrare”. Drept urmare, prin decizia menţionată anterior, Plenul Tribunalului Suprem a dat următoarele îndrumări: „1. Când la o moştenire, copilul minor vine în concurs cu unul sau cu ambii părinţi, trebuie să se numească de către autoritatea tutelară, un curator, spre a reprezenta, respectiv asista pe minor. 2. Prezenţa curatorului este necesară atât în cursul procedurii succesorale notariale, cât şi în instanţa judecătorească, în cazul în care cauza succesiunii a ajuns în faţa acesteia”.
Cu privire la cererea pendinte, instanţa reţine că pe rolul BNP I.D.G. există întocmit un dosar succesoral pentru dezbaterea moştenirii după defuncta P.C., decedată la data de 13.06.2011, care este bunica petentului minor. De asemenea, potrivit certificatului de deces existent la dosar, numita P.L.L., născută P, mama petentului minor, este decedată de la data de 30.04.2003. Analizând poziţia petentului, instanţa reţine că nu există interese contrarii între minor şi tatăl său P.F. în ceea ce priveşte dezbaterea succesiunii după defuncta P.C., iar acesta nu vine la moştenire în concurs cu fiul său, astfel că nu are calitate, în niciun caz, de moştenitor.
Conform art. 41 alin. (2) NCC, actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă. Aşadar, în aceste condiţii, nefiind constatate interese contrarii între petent şi tatăl său P.F. cu privire la dezbaterea succesiunii ce urmează a se face după defuncta P.C., petentul minor poate fi reprezentat de către tatăl său, astfel că nu este necesar ca, în speţă, instanţa să numească un tutore/curator. Mai mult decât atât, din motivele invocate în cerere şi având în vedere şi poziţia orală a potentului minor, care a arătat că tatăl său P.F. nu arc niciun interes contrar cu acesta în ceea ce priveşte acceptarea succesiunii după defuncta P.C., bunica petentului minor, instanţa apreciază că, în speţă, cererea petentului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 110 şi urm., art. 178 şi urm. NCC.
Pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanţa de tutelă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 150 alin. (3) NCC, însă, în cazul de faţă, instanţa nu a fost învestită cu soluţionarea unei astfel de cereri întemeiate pe dispoziţiile legale mai sus amintite.
| ← Punere sub interdicţie. Instituire tutelă. Dispoziţii legale... | Minor lipsit de ocrotire părintească. Instituire tutelă → |
|---|
