Punere sub interdicţie. Aplicabilitatea prevederilor Decretului nr. 32/1954

în temeiul dispoziţiilor art. 30 şi urm. din Decretul nr. 32/1954, s-a dispus efectuarea cercetărilor necesare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, concluziile Ministerului Public fiind în sensul admiterii cererii de punere sub interdicţie.

Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 16614 din 27 noiembrie 2012, nepublicată

Prin cererea înregistrată la data de 04.11.2011, reclamantul E.I., în contradictoriu cu pârâtul D.M., a solicitat punerea sub interdicţie a

acestuia din urmă. In temeiul dispoziţiilor art. 30 şi urm. din Decretul nr.32/1954, s-a dispus efectuarea cercetărilor necesare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Prin referatul nr. 1990/ IV-7/2011 din data de 01.11.2011, concluziile Ministerului Public au fost în sensul admiterii cererii de punere sub interdicţie. S-au înaintat declaraţiile martorilor C.E.A. şi S.M.C., aceştia confirmând susţinerile reclamantei şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. ( )/2011,

din care rezultă că pârâtul prezintă diagnosticul „cod boală F20”, constând în tulburări schizofrenice ce sunt caracterizate, în general, prin distorsiuni caracteristice ale gândirii şi percepţiei şi afecte care sunt adecvate şi slăbite.

La data de 05.06.2012, reclamantul depune la dosar o precizare a cererii introductive, prin care indică persoana care solicită a fi numită tutore ca fiind A.P.E. Se ataşează la dosar înscrisuri: carte de identitate a numitului A.P.E., adeverinţă medicală emisă de A.S. Medical Service SRL, certificat de cazier judiciar, fişă fiscală, adeverinţă.

In temeiul art. 33 alin. (2) din Decretul nr. 32/1954, s-a încercat ascultarea pârâtului, care a arătat că ştie anul în care este, că are studii superioare, că a muncit ca inginer şi că are cunoştinţă că a fost depistat şi diagnosticat cu o depresie atipică, din cauza faptului că a plâns foarte mult din pricina decesului părinţilor şi a copilului acestuia. A fost administrată proba cu înscrisuri. Cercetând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că sunt întrunite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 164-170 NCC pentru punerea sub interdicţie a pârâtului, iar numitul

A.P.E. îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 112 în referire la art. 113 NCC pentru a fi numită tutore.

In consecinţă, văzând şi prevederile art. 222 din Legea nr. 71/2011, s-a dispus punerea sub interdicţie judecătorească a pârâtului; s-a numit ca tutore A.P.E.; s-a pus în vedere tutorelui dispoziţiile art. 133-135, art. 140-145, art. 147-163, aplicabile în temeiul art. 171 NCC, art. 173-177 NCC. în temeiul art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, s-a delegat Autorităţii tutelare Sector 2 atribuţiile prevăzute la art. 140 şi art. 151-153 NCC şi a fost obligată autoritatea tutelară să depună la prezentul dosar un exemplar al avizelor acordate şi al înscrisurilor întocmite în exercitarea acestor atribuţii. S-a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni şi comunicări prevăzute de art. 34 din Decretul nr. 32/1954 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei hotărâri.

Notă. Procedura punerii sub interdicţie judecătorească este reglementată în art. 935-942 NCPC. Soluţionarea unei cereri de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane revine, sub aspect material, instanţei de tutelă, respectiv judecătoriei, conform art. 114 alin. (1) NCPC, raportat la art. 94 pct. 1 lit. a) NCPC şi la art. 106 alin. (2) NCC, care include interdicţia judecătorească în cadrul măsurilor de ocrotire a persoanei majore. Sub aspect teritorial, conform art. 935 NCPC, competenţa revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul celui ocrotit. Dacă domiciliul nu este cunoscut, competenţa revine, conform art. 108 NCPC, instanţei în a cărei rază teritorială se află reşedinţa celui a cărui punere sub interdicţie se solicită.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Punere sub interdicţie. Aplicabilitatea prevederilor Decretului nr. 32/1954