Puterea de lucru judecat, art.1201 cod civil vechi; dovada cheltuielilor de judecată

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 1837 din data de 06.03.2018

DECIZIA CIVILĂ NR. 1837

Data: 06.03.2018

Autor: Nineta Călin

Domeniu asociat: Revendicare (acțiuni, bunuri, drepturi)

Titlu: Puterea de lucru judecat, art.1201 cod civil vechi; dovada cheltuielilor de judecată

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Judecătoria XXX sub nr. XXX, la data de 04.02.2013, reclamanții XXX și XXX au chemat în judecată pe pârâții XXX, XXX, XXX, XXX, XXX , solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să admită cererea de revendicare a unei suprafețe de aproximativ 211,60 m.p. teren.

În motivare, s-a arătat că reclamanții sunt vecini cu pârâții, având proprietățile învecinate. În anul 1993, cu actul de vânzare-cumpărare nr. XXX /07.09.1993 reclamanții au cumpărat de la numiții XXX suprafața de 4882.60mp teren în intravilanul corn. XXX .

În anul 1995 reclamanții au vândut soților XXX și XXX o suprafața de teren de 358 mp prin contractul de vânzare cumpărare nr. XXX /13.11.1997, aflat în continuarea proprietății lor, iar în anul 1996, cu contractul de vânzare cumpărare nr. XXX /31.10.1996 le-au mai vândut și suprafața de 3068mp.Cu ocazia acestor vânzări au fost întocmite schițe cadastrale și măsurători.

În anul 2008, în cadrul dosarului nr. 2448/281/2008, au fost chemați în judecată atât reclamanții XXX și XXX , cât și numiții XXX și XXX , ulterior decedat, solicitându-se instanței de judecată ca pârâții să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 100 mp, pretins acaparată, solicitându-se totodată și grănițuirea, acesta fiind al doilea capăt de cerere.

Expertiza de specialitate topometrică, dispusă în cauză a stabilit că nu este vorba despre nicio acaparare de teren, instanța a respins acest capăt de cerere, însă la stabilirea grănițuirii, reclamanții au fost prejudiciați, în sensul în care conform planului parcelar întocmit de expert, care la măsurătorile efectuate a găsit teren în plus atât pârâților XXX și XXX, însă în final a fost diminuat terenul reclamanților, fiind obligați aceștia să lase suprafața de teren lui XXX , care oricum avea teren în plus, ca de altfel și pârâta XXX , cărora expertul nu le-a efectuat măsurătorile în mod corect, în integralitatea lor. Pe această cale reclamanții au precizat că înțeleg să conteste grănițuirea, care nu este corectă, în anul 2008, un expert solicitat de reclamanți a măsurat terenul acestora și a stabilit că reclamanții din prezenta cauză nu au încălcat proprietatea vecină, nefiind gard despărțitor, nu au existat urme de încălcare a liniei despărțitoare.

Având în vedere cele expuse mai sus reclamanții au solicitat ca în cadrul acestei acțiuni în revendicare să se măsoare în mod corect și în conformitate cu actele de vânzare cumpărare ale tuturor pârtilor din proces, inclusiv proprietatea XXX care nu a fost măsurată deloc. Aceștia au moștenit de la numita XXX , vecina fiind cu terenul de 3068 mp cumpărat de soții XXX , pentru a se putea stabili în mod corect unde se află diferența de teren din proprietatea reclamanților și cine a acaparat-o.

În probațiune, reclamanții au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, martori, interogatoriile pârâților și expertiza de specialitate topometrică.

În drept, art.563NCC, art. 560NCC, art. 584 NCC.

Pârâții XXX și XXX au formulat întâmpinare la data de 30.12.2013, prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat.

În motivare au arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat revendicarea unei suprafețe de teren de 211,60 m.p. și măsurarea terenurilor în conformitate cu actele de vânzare-cumpărare ale părților din proces, cereri care fac obiectul Deciziei civile nr. 30 pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 2448/281/2008 în ședința publică din data de 18.01.2012 și al Deciziei nr. 4057 pronunțate în dosarul nr.2448/281/2008 de către Curtea de Apel XXX în ședința publică din 04.12.2012.

Astfel, în data de 22.02.2008 pârâții XXX , XXX și XXX au introdus o cerere împotriva reclamanților XXX și XXX , ulterior chemându-i în judecată și pe pârâții XXX și XXX, în vederea grănițuirii terenurilor proprietatea privată a părților și în scopul revendicării unei suprafețe de 100 m.p., despre care partea susținea că ar fi fost acaparată de vecinii XXX .

Instanța de fond a respins acțiunea în revendicare, în urma verificării celor două contracte de vânzare-cumpărare prin care XXX și XXX i-au vândut lui XXX 358 m.p., respectiv 3068 m.p. teren. De asemenea, instanța a admis acțiunea de grănițuire și a dispus delimitarea celor trei proprietăți conform expertizelor efectuate în cauză. Reclamanții din prezenta cauză au apelat sentința de fond, motivând că raportul de expertiză a fost greșit întocmit și că proprietatea pe care aceștia o dețin are un minus de 211,60 m.p.

Instanța de apel a arătat că expertiza topografică a fost corect întocmită, că terenurile părților corespund cu suprafețele transferate conform contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de părți și că minusul de 211,60 m.p. poate fi rezultatul unor măsurători rudimentare efectuate în anii ′90, suprafața nefiind acaparată de pârâții XXX sau XXX . Instanța de recurs a menținut aceeași soluție. S-a mai stabilit faptul că pârâții XXX și XXX nu au adus atingere proprietății vecine. De asemenea, expertul topograf a precizat că linia de hotar este cea actuală și că gardul nu a fost mutat sau schimbat până în prezent. Raportul de expertiză întocmit de expertul Irimia Gheorghe a arătat că suprafața suplimentară de 17 m.p. la terenul pârâților XXX și XXX reprezintă toleranța la măsurători de +/- 2%.

Rezultă astfel că atât suprafața de teren de 211,60 m.p. revendicată de reclamanți cât și corectitudinea măsurătorilor au făcut obiectul dezbaterilor în fața instanței și au fost deja soluționate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În drept, au fost invocate disp. art. 237 pct. 1, art. 430 și 432 Cod proc. civ.

În probațiune, s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și martori.

Întâmpinării i-au fost anexate înscrisuri (f. 23-45).

La data de 06.01.2017 pârâții XXX , XXX și XXX au formulat întâmpinare prin care au precizat că, așa cum se vede din motivele invocate de reclamanții XXX și XXX , aceștia au cumpărat în anul 1993 cu actul de vânzare-cumpărare nr. 1587/07.09.1993 un teren și imobilul existent pe acesta de la ----. Terenul respectiv, situat în intravilanul comunei XXX , avea în acte o suprafață de 4882,6 mp. Din acest teren reclamanții au vândut soților XXX si XXX 358 mp cu actul de vânzare cumpărare nr. XXX /13.11.1995, iar ulterior 3068 mp cu contractul de vânzare cumpărre nr. XXX /31.10.1996.

Această suprafața de 3068mp au cumpărat-o soții XXX cu condiția ca reclamanții XXX și XXX să lase o cale de acces din strada principală cu lățimea de 4 m, iar acolo unde curtea-adică distanța dintre colțul casei și gardul care despărțea proprietatea lor de cea a lui XXX E.- avea o lățime de aproximativ 7m, aceasta sa fie de 3,5m, astfel încât și vânzătorii și cumpărătorii să poată intra pe proprietățile lor cu mașina. Acest lucru a fost convenit atât verbal cât și pe schița de plan care a însoțit contractual de vânzare-cumpărare. Prin urmare calea de acces face parte integrantă din suprafața de 3068 mp și nu a fost solicitată ulterior.

După cumpărare soții XXX au încercat să-și delimiteze noua proprietate așa cum era normal urmărind configurația gardului care separa proprietatea XXX de cea a lui XXX dar respectând cotele prevăzute pe schița căii de acces. În acest moment reclamanții nu au mai respectat convenția verbală și nici pe cea prevăzută în acte. Aceasta situație a rămas nerezolvată până în anul 2007 când după decesul mamei --, cele două fiice, împreună cu tatăl XXX Gh. au hotărât să dezbată succesiunea de pe urma acesteia.

Când persoana desemnată să efectueze măsurătorile a încercat să facă aceasta operațiune care viza și cei 3068 mp, împreună, reclamanții l-au împiedicat pe acesta să-și continue lucrarea, drept urmare au fost chemați în instanță reclamanții XXX și XXX . Pentru că. așa cum pretindeau ei terenul de 3068 mp ar fă avut alte delimitări care le știrbeau proprietatea, pârâții s-au văzut în situația să solicite instanței revendicarea suprafeței acaparate precum și grănițuirea acelor 3068șmp. Aceasta acțiune s-a judecat în dosarul 2448/281/2008, dosar care a urmat toate cele trei instanțe care au soluționat cauza respingând capătul de cerere de acaparare a unei suprafețe de teren, pentru că aceasta se încadra în limitele de toleranță admise de lege de +-2%, admițându-se doar grănițuirea proprietății.

Soluționarea dosarului s-a făcut la Judecătoria XXX cu decizia nr.4435/21.04.2011, la Tribunalul Prahova prin Hotărârea nr. 30/18.01.2012, după care la Curtea de Apel XXX prin decizia nr. 4057/01.12.2018 care a hotărât ca această decizie să rămână definitivă și irevocabilă. În toți acești ani în care dosarul nr. 2448/281/2008 a parcurs cele trei instanțe de judecată, pârâții de atunci XXX și XXX au uzat de toate drepturile legale de a-și formula apărarea, iar instanțele desemnate conform legii au admis și analizat actele și lucrările depuse la dosar, au desemnat prin tragere la sorti un expert topo pentru e efectua lucrare de măsurare și delimitare a tuturor proprietăților învecinate: XXX E, XXX Gh., XXX și XXX .

În urma măsurătorilor efectuate exp. topo Irimia Gheorghe a concluzionat că atât la XXX E. cât și la XXX Gh. există un plus de suprafață de 17mp respectiv 19 mp, plus care se încadrează în limitele normale de toleranță admise de lege. Minusul care apare la XXX și XXX s-ar datora, concluzionează expertul, unor erori de măsurare anterioare unde s-au folosit mijloace empirice de stabilire a cotelor.

La pagina 130 a dosarului de fond există declarația de martor a fostului proprietar al terenului XXX care spune că la data la care au convenit să încheie tranzacția de vânzare-cumpărare cu XXX și XXX , 07.09.1993, aceasta s-a făcut la "vedere fără o măsurătoare efectivă a terenului, aproximând atunci ca fiind o suprafață de circa 5000 mp. Tranzacția respectivă a inclus și imobilul aflat pe acea proprietate.

Faptul că suprafața solicitată de reclamanți în prezenta cauză nu se regăsește nici la pârâții XXX , XXX, XXX și nici la pârâții XXX a fost demonstrat de către instanțele care au judecat dosarul nr. 2448/281/2008, soluționându-l așa cum s-a arătat prin întâmpinare.

Întâmpinării i-au fost anexate înscrisuri (f. 98-127).

La 28.02.2014 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care, în esență, au reiterat susținerile din acțiunea introductivă. S-a arătat că hotărârile pronunțate în dosarul nr. 2448/281/2008 au avut la bază un raport de expertiză greșit întocmit.

La termenul de judecată din data de 16.06.2014, instanța a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți și, constatând necesară administrarea probelor, a dispus unirea excepției cu fondul cauzei.

La același termen s-a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului XXX, interogatoriul pârâților și proba testimonială cu câte un martor pentru fiecare parte.

La termenul de judecată din data de 20.10.2014 instanța a încuviințat suplimentarea probatoriului prin întocmirea unei expertize în specialitatea topografie.

În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria XXX a pronunțat sentința civilă nr.3197/04.04.2017 prin care a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâții XXX și XXX prin întâmpinare, a respins acțiunea formulată de reclamanții XXX și XXX în contradictoriu cu pârâții XXX , XXX, XXX, XXX, XXX, ca având autoritate de lucru judecat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâții XXX și XXX prin întâmpinare, a reținut următoarele:

Pârâții XXX, XXX și XXX au chemat în judecată pe reclamanții XXX și XXX , dar și pe pârâta XXX și pe numiții XXX , XXX , acțiunea acestora fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei XXX sub nr. de dosar 2448/281/2008, solicitând revendicarea unei suprafețe de teren de aproximativ 100 m.p. și, totodată, grănițuirea terenurilor deținute de părți (f. 166).

Instanța de judecată, în urma administrării probatoriului, a admis în parte acțiunea, prin Sentința civilă nr. 4435/21.04.2011. A respins capătul de cerere privind revendicarea și a admis capătul având ca obiect grănițuirea proprietăților deținute de părți, stabilind linia de hotar, conform raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert Irimia Gheorghe.

Împotriva Sentinței civile menționate au declarat apel numiții XXX și XXX , prin care au susținut că sentința pronunțată este nelegală deoarece soluția a fost întemeiată pe o probă incompletă și imprecisă - raportul de expertiză Irimia Gheorghe.

Prin Decizia civilă nr. 30/18.01.2012, Tribunalul Prahova a respins apelul arătând, în considerente, că susținerile apelanților cu privire la modul defectuos în care a fost întocmit raportul de expertiză în cauză sunt nefondate. Totodată, s-a stabilit că hotărârea pronunțată de Judecătoria XXX este legală și temeinică.

Împotriva deciziei au formulat recurs numiții XXX și XXX . Cererea de recurs a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 4057/04.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel XXX în dosarul nr. 2448/281/2008.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanții XXX și XXXau solicitat revendicarea unei suprafețe de teren de aproximativ 211,60 m.p., în contradictoriu cu pârâții XXX, XXX, XXX, XXX și XXX .

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Efectele lucrului judecat sunt duble: pe de o parte prezintă un aspect negativ, pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu, iar pe de altă parte prezintă un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut, într-o nouă judecată.

Potrivit art. 1201 Cod civil de la 1864, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Din acest text rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.

Părțile trebuie să participe în ambele procese în aceeași calitate. Este avută în vedere identitatea juridică a părților, nefiind obligatoriu ca o parte să aibă în ambele procese calitatea de reclamant, iar cealaltă parte calitatea de pârât. Prin urmare, dacă în ambele procese participă aceleași persoane, ca titulare ale drepturilor, va fi identitate de părți chiar dacă în cadrul proceselor sunt inversate calitățile părților.

Obiectul cererii reprezintă atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat. Există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul final urmărit este același.

În doctrină s-a arătat că, de exemplu, atunci când este respinsă o primă acțiune în revendicare a unui imobil, există identitate de obiect dacă se introduce o altă acțiune pentru partajarea imobilului, pentru că scopul urmărit prin ambele acțiuni este de a se stabili dreptul de proprietate asupra imobilului.

De asemenea, s-a stabilit că există putere de lucru judecat chiar dacă dreptul ce formează obiectul celei de-a doua judecăți în primul proces a fost invocat pe cale incidentală.

Cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății și nu se confundă nici cu cauza acțiunii și nici cu mijloacele de probă.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de reclamanți, instanța de fond a constatat că în cauză există autoritate de lucru judecat, raportul juridic litigios fiind deja soluționat în mod definitiv și irevocabil în cadrul dosarului nr. 2448/281/2008.

Instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat, părțile, obiect și cauza din litigiul de față fiind aceleași cu cele din dosarul nr. 2448/281/2008.

Chiar dacă obiectul cererii de chemare în judecată a fost înregistrat în mod diferit, din motivele prezentate în acțiune și în precizările ulterioare instanța de fond a constatat că reclamanții au urmărit, în definitiv, modificarea soluției rămase irevocabile în dosarul nr. 2448/281/2008.

Astfel, reclamanții au susținut pe parcursul procesului, cât și prin concluziile formulate asupra fondului cauzei, că soluția anterior pronunțată a avut la bază un raport de expertiză greșit întocmit. Însă, a observat că aceste argumente au fost deja invocate și analizate de instanțele care au soluționat dosarul nr. 2448/281/2008, fiind respinse.

Ca atare, în prezentul litigiu instanța de fond nu a putut pune din nou în discuțiile elementele definitiv stabilite prin hotărârile anterioare.

Chiar dacă acțiunea în revendicare, în sine, poate fi promovată de o persoană ce se consideră vătămată în drepturile proprii, în prezenta speță raportul juridic invocat de reclamanți este același cu cel existent în dosarul nr.2448/281/2008. Reclamanții nu au invocat motive noi, neanalizate până în prezent, care să impună pronunțarea unei soluții asupra fondului cauzei.

De altfel, prin Raportul de expertiză judiciară completare II întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Drăghici Mariana, se arată că hotarele actuale ale terenurilor deținute de părți, identificate în raportul de expertiză, respectă limitele stabilite prin sentința civilă nr. 4435/21.04.2011, aceste terenuri fiind grănițuite conform expertizei întocmite de expert Irimia Gheorghe, înregistrate la BLET Prahova sub nr. 768/02.09.2010.

Pentru toate aceste argumente, având în vedere că reclamanții nu au invocat motive de fapt și de drept diferite de cele deja analizate în cadrul dosarului nr. 2448/281/2008, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată, ca având autoritate de lucru judecat.

Prin cererea depusă la dosar la data de 12.06.2017, pârâții XXX , XXX și XXX au formulat o cerere prin care au solicitat completarea Sentinței civile nr.3197/04.04.2017 pronunțate de Judecătoria XXX în dosarul nr. XXX, în sensul obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâți.

S-a arătat că pârâții au solicitat pe parcursul judecății obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, fiind atașate la dosar și dovezi în acest sens.

În drept au fost invocate disp. art. 442 Cod proc. civ.

La data de 20.06.2017 și pârâții XXX și XXX au depus o cerere prin care au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate pe parcursul procesului.

Reclamanții au depus întâmpinare la cele două cereri la 04.07.2017 prin care au solicitat respingerea acestora.

La termenul de judecată din data de 11.07.2017 instanța a pus în discuția părților cererea de completare a sentinței civile, asupra căreia a rămas în pronunțare.

În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria XXX a pronunțat sentința civilă nr. 6738/18.07.2017 prin care a admis cererea de completare a Sentinței civile nr. 3197/04.04.2017 pronunțate de Judecătoria XXX în dosarul nr. XXX, formulată de pârâții XXX , XXX, XXX , XXX și XXX în contradictoriu cu reclamanții XXX și XXX , ambii cu domiciliul în comuna XXX nr. 136, jud. Prahova., a admis în parte capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, a obligat pe reclamanți la plata către pârâții XXX, XXX și XXX a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert parte Badea Luciana, a obligat pe reclamanți la plata către pârâții XXX și XXX a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert parte Andreescu Florin-Gabriel și a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin concluziile depuse pe parcursul procesului, toți pârâții au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate, în eventualitatea respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin Sentința civilă nr. 3197/04.04.2017 pronunțate de Judecătoria XXX în dosarul nr. XXX, instanța a soluționat cauza, dezinvestindu-se, însă a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat întemeiate cererile formulate de pârâți, urmând a admite solicitarea de completare a Sentinței civile nr. 3197/04.04.2017 pronunțate de Judecătoria XXX în dosarul nr. XXX.

Cu privire la temeinicia cererilor, conform art. 453 Cod proc. civ., "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată";.

Soluția se întemeiază pe culpa procesuală a părții care a pierdut care, prin atitudinea procesuală manifestată, a determinat-o pe partea adversă să efectueze cheltuieli de judecată pe parcursul procesului.

Văzând soluția pronunțată asupra acțiunii principale, instanța de fond a admis în parte capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată reținând, în primul rând, că solicitările pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată au fost realizate în termen, anterior închiderii dezbaterilor în cauză.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de fond a reținut că:

Pârâții XXX și XXX au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând contravaloarea onorariului achitat expertului parte Andreescu Florin.

Instanța de fond a observat că la fila 528 din dosar se află atașată chitanța nr. 513794/01 din 12.03.2015 prin care pârâții au făcut dovada achitării către expertul parte Andreescu Florin-Gabriel a sumei de 600 lei cu titlu de onorariu.

Pentru aceste motive, văzând culpa procesuală a reclamanților în inițierea demersului judiciar, instanța i-a obligat la plata către pârâții XXX și XXX a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert parte Andreescu Florin-Gabriel.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de pârâții XXX , XXX și XXX, instanța de fond a reținut că doar suma de 800 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert parte Badea Luciana, a fost dovedită cu certitudine, chitanța aflându-se atașată la fila 532 verso din dosar.

Cu privire la onorariul de avocat solicitat, din chitanța depusă la fila 533 din dosar reiese că pârâta XXX a achitat suma de 3000 lei cu titlu de onorariu avocat. S-a observat că nu s-a specificat dosarul pentru care a fost achitată suma respectivă și niciun alt element din care instanța de fond să fi putut deduce rezonabil că suma a fost achitată în dosarul de față. A avut în vedere și faptul că respectiva chitanță a fost depusă în copie, deci originalul ar putea fi depus, teoretic, și în alt dosar, ținând cont că nu s-a specificat un dosar anume pentru care s-a achitat suma.

Instanța de fond a avut în vedere și faptul că între părțile din prezenta cauză s-au desfășurat de-a lungul timpului mai multe litigii.

Or, toate aceste elemente formează concluzia instanței în sensul că pârâții nu au dovedit achitarea unei sume de bani cu titlu de onorariu avocat, în prezentul dosar.

Pentru aceste motive, instanța de fond a obligat pe reclamanți la plata către pârâții XXX , XXX și XXX a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert parte Badea Luciana și a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței nr.6738/18.07.2017 a Judecătoriei XXX, au declarat apel, în termen legal, pârâții XXX , XXX și XXX, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, apelanții pârâți au arătat că, instanța de judecata a încălcat dispozițiile art. 453 c civil, întrucât atâta timp cat aceștia au făcut dovada plății cheltuielilor de judecată nu exista nici un temei ca acestea să nu fie acordate.

Totodată, apelanții pârâți au învederat că nu exista nici o dispoziție expresă a legii, care sa indice dosarul în care o chitanța privind onorariul de avocat să poată fi indicat. Teoretic este bine știut că plata onorariului de avocat se achită, fie la momentul încheierii contractului de asistență juridică, fie după acest moment. Ca atare, dacă plata onorariului s-a făcut anterior promovării acțiunii in justiție, nu se știe ce număr de dosar va primi cererea justițiabilului. Chiar dacă instanța a făcut vorbire de o copie a chitanței se poate constata că aceasta este certificata de avocat, ceea ce însemnă că dacă ea nu ar corespunde adevărului, atunci ar fi fost comisa infracțiunea de fals, ceea ce evident că nu este cazul.

Totodată, apelanții pârâți au precizat că, instanța de fond în mod greșit a menționat că între părți au existat mai multe procese, întrucât în perioada în care s-a desfășurat dosarul de mai sus, nu au mai existat și alte cauze adiacente.

Față de cele mai sus menționate, apelanții au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentințelor civile nr.3197/04.04.2017 și nr. 6738/18.07.2017 pronunțate de Judecătoria XXX, au declarat apel, în termen legal, reclamanții XXX și XXX , criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, apelanții reclamanți au arătat că au promovat acțiunea ce face obiectul dosarului nr. XXX, întrucât soluția dată în dosarul 2448/281/2008, este greșită, fondată pe baza unui raport de expertiză, pe care apelanții îl consideră că nu corespunde cu adevărul, măsurătorile fiind greșite, deoarece nu s-a măsurat parcela 621, deși aceasta apare în schița de plan atașată la dosarul 2448/281/2008, teren ce aparține lui XXX .

Totodată, apelanții au precizat că, deși inițial instanța le-a admis obiecțiunile, ulterior a scăpat din vedere faptul că expertul Irimia Gheorghe, a omis să răspundă la obiecțiunile admise deja de instanță.

De asemenea, apelanții au învederat că, instanța de fond, la pronunțarea sentinței civile nr.6738/18.07.2017 din dosarul 2586/2013, a reținut la solicitarea expresă și insistența pârâților că ar fi intervenit o autoritate de lucru judecat, însă așa cum s-a arătat în concluzii scrise ce s-au depus în dosar în baza art.425, alin.l NCPC, autoritatea de lucru judecat are ca și în vechiul Cod de Procedură Civilă, efecte unul negativ ce pune obstacolul unei noi judecăți și unul pozitiv când oricare din părți poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

De asemenea, apelanții au menționat că, în acest caz, efectul pozitiv a autorității de lucru judecat, obligă instanța ulterioară să țină seama de ceea ce prima instanță a statuat dacă aceasta are legătură și influențează acțiunea litigioasă dedusă judecății.

Tot apelanții au arătat că, forma pozitivă reglementează existența unei prezumții, în sensul în care este nevoie de ordine, disciplină și evitarea contrazicerilor dintre considerente și dispozitivul hotărârii judecătorești, situație în care sunt nesocotite dispozițiile art.166 Cod procedură civilă și ale art. 1201 Vechiul Cod Civil.

Apelanții au precizat că, instanța de fond în dosarul XXX, a solicitat doamnei expert Popescu (Drăghici) Mariana să arate dacă sunt deosebiri, diferențe de teren între expertiza sa și a lui Irimia Gheorghe

Totodată, apelanții au învederat că, doamna expert Popescu a efectuat 3 rapoarte de expertiză, niciunul dintre acestea necorespunzând cu ceea ce a găsit la măsurători Irimia Gheorghe.

Mai mult, apelanții au învederat că, deși au arătat că suprafața de teren din cele trei rapoarte nu coincid unul cu altul și nici cu raportul domnului Irimia, instanța nu a dispus obligarea expertei la refacerea raportului de expertiză și în special a măsurătorilor pe care singură a recunoscut că au fost efectuate de Andreescu Florin, cu aparatul acestuia, invocând că al său este defect.

Tot apelanții au arătat că suprafețele de teren din acte sunt mult mai mici decât ceea ce s-a găsit pe teren la familia XXX și XXX .

Apelanții au precizat că, în baza efectului devolutiv al apelului, solicită rejudecarea dosarului de fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la altă instanță egală în grad în baza art.478 NCPP, solicitând probe noi, refacerea și remăsurarea tuturor terenurilor părților din dosar, în vederea întocmirii unui raport de expertiză legal și care să reflecte adevărul în vederea unei soluționări juste a cauzei.

Apelanții au depus la dosar raportul de expertiză încheiat de Irimia Gheorghe, raportul de expertiză încheiat de Drăghici (Popescu)Maria, completarea raportului expertului Drăghici, obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică și precizări și completări ale acestuia, întocmite de Filip Răzvan Constantin, în calitate de expert consilier al lui XXX și memoriul tehnic justificativ.

In drept s-au invocat dis part.art. 470 si urm. N.C. p.c., art. 643 N.C.c.

În data de 19.09.2017, apelanții XXX și XXXau depus o precizare a pelului prin care au arătat că s-a strecurat o greșeală de redactare, respectiv în loc de sentința civilă nr.6738/18.07.2017 s-a redactat greșit sentința nr.3197/04.04.2017

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. XXX.

În raport de motivele de apel, intimații pârâți XXX și XXX , au formulat întâmpinare, la apelul declarat de apelanții reclamanți XXX și XXXprin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimații pârâți au arătat că, inițial în cadrul dosarului 2448/281/2008, XXX , XXX și XXX au chemat în judecată pe XXX și XXX lulica, revendicând o suprafața de teren și grănițuirea. Acest litigiu a fost determinat de nerespectarea de către XXX și XXX a unor clauze din contractul de vânzare-cumpărare prin care au înstrăinat o proprietate către XXX .

Au mai arătat că pe parcursul procesului, reclamanții XXX au solicitat și introducerea în cauză a intimaților pârâți, XXX și XXX (tatăl lui XXX ; între timp, XXX a decedat, iar XXX este moștenitorul acestuia), proprietatea în litigiu fiind vecină cu a intimaților pârâți

De asemenea, intimații pârâți au mai învederat că, înainte de tranzacția dintre XXX și XXX , aceștia au fost vecini cu XXX și XXX . După tranzacție, au arătat că sunt vecini cu XXX , Mihai și Scărlătescu și nu mai sunt vecini cu XXX .

Tot intimații pârâți au arătat că, instanța de judecată a dispus efectuarea expertizei topografice pentru toate cele trei proprietățile și a audiat martori, concluzionând că nu există acaparări de teren. Pe parcursul procesului, XXX și XXX au ridicat obiecțiuni la raport, care au fost luate în calcul de instanță, dar nu li s-a dat curs.

Mai mult, intimații pârâți au precizat că, raportul de expertiză a fost realizat de expert autorizat Irimia Gheorghe. Raportul a arătat că dimensiunile proprietății intimaților pârâți corespund în acte și în teren, în limita marjei de eroare admise de 2%. Raportul a constatat că între proprietatea intimaților pârâți și proprietatea în litigiu, care a aparținut lui XXX și XXX , iar acum aparține lui XXX , se află un gard, pe același amplasament în ultimii 40 de ani.

Au mai subliniat și faptul că, instanța de judecată, prin Sentința civilă nr, 4435/21.04.2011, a admis in parte acțiunea. Instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea și a admis capătul având ca obiect grănițuirea proprietăților, stabilind linia de hotar conform raportului de expertiză Irimia.

Intimații pârâți au învederat că, XXX și XXX au declarat apel împotriva Sentinței civile menționate, susținând că sentința pronunțată este nelegală, deoarece soluția a fost întemeiată pe o probă incompletă și imprecisă - raportul de expertiză Irimia.

De asemenea, intimații pârâți au menționat că, prin Decizia civilă nr. 30/18.01.2012, Tribunalul Prahova a respins apelul, arătând, în considerente, că susținere apelanților XXX și XXX , cu privire la raportul Irimia sunt nefondate. Instanța de apel a arătat că minusul de 211,60 mp poate fi rezultatul unor măsurători rudimentare efectuate în anii 90, suprafața nefiind acaparată de pârâții XXX sau XXX . Totodată, s-a stabilit că hotărârea pronunțată de Judecătoria XXX este legală și temeinică.

Tot intimații pârâți au arătat că, XXX și XXX au formulat recurs împotriva deciziei. Curtea de Apel XXX a respins cererea de recurs ca nefondată prin Decizia nr. 4057/04.12.2012, iar toate aceste informații se regăsesc deja la dosarul prezentei cauze, pentru că dosarul 2448/281/2008 a fost anexat la acesta de instanța de fond.

Intimații pârâți au menționat că, în urma deciziei definitive în dosarul 2448/281/2008, Familia XXX a apelat la un executor judecătoresc pentru punerea în fapt a grănițuirii. executorul a constatat că familia XXX , și-au îndeplinit toate obligațiile legale: în fapt, același gard vechi delimitează cele două proprietăți. Toate cheltuielile de executare au fost suportate de familia XXX , care s-a opus punerii în aplicare a deciziei judecătorești.

De asemenea, intimații pârâți au precizat că, la acest moment, familia XXX , nu sunt vecini cu Familia XXX , ci cu Familia XXX .

Ulterior, în anul 2013, Familia XXX a deschis o nouă acțiune în instanță, prin care a revendicat o suprafață de teren, acesta fiind cauza de față, respectiv dosarul nr. XXX.

De asemenea, intimații pârâți au menționat că, în cauza de față, dosarul XXX, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții XXX și XXX au solicitat revendicarea unei suprafețe de teren de aproximativ 211,60 mp, în contradictoriu cu pârâții XXX , XXX, XXX, XXX și XXX.

Atât în motivația acțiunii, cât și în susținerile formulate pe parcursul procesului și în concluzii, reclamanții au arătat că urmăresc, în definitiv, modificarea soluției rămase irevocabile în dosarul nr. 2448/281/2008, în sensul refacerii expertizei topografice și stabilirii unei noi grănițuiri.

Tot intimații pârâți au învederat că, și în motivele de apel, reclamanții XXX și XXX au spus că "am promovat acțiunea [...] deoarece soluția dată în dosarul 2448/281/2008 este greșit formulată, pe baza raportului de expertiză, despre care aceștia consideră că nu corespunde cu adevărul [...]". Același motiv, că raportul de expertiză Irimia nu este corect, a fost ridicat de reclamanți și în fața instanțelor de apel și recurs în cauza precedentă, fiind respins de ambele instanțe.

Intimații pârâți au învederat că, prin însăși faptul că sunt chemați în judecată, reclamanții au arătat că se referă la situația de drept și de fapt de dinainte de rămânerea definitivă a deciziei în procesul anterior.

Intimații pârâți au precizat că, la acest moment, după aplicarea deciziei în dosarul 2448/281/2008, nu mai sunt vecini cu reclamanții.

Au mai învederat că, au ridicat excepția autorității de lucru judecat în această cauză, arătând că toate elementele acesteia, părțile, obiectul și cauza, se suprapun. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

În ce privește părțile, intimații pârâți au arătat că aceleași persoane au participat ca titulare ale părților și în celelalte dosare, chiar dacă în cadrul celorlalte procese au fost inversate calitățile acestora,

Intimații pârâți au mai arătat că există identitate de obiect între cele două cauze atât prin pretenția formulată prin cerere, cât și prin dreptul subiectiv invocat. Chiar dacă obiectul este formulat diferit în cele două cereri, scopul final urmărit este același. în jurisprudență s-a stabilit că există putere de lucru judecat chiar dacă dreptul ce formează obiectul celei de-a doua judecăți în primul proces a fost invocat pe cale incidentală.

Cauza se referă la raportul juridic între părți, și este de asemenea identică în cele două procese, în prezenta speță, raportul juridic invocat de reclamanți este același cu cel existent în dosarul 2448/281/2008. Reclamanții nu au invocat motive de fapt și de drept diferite de cele deja analizate în cadrul dosarului menționat.

Tot intimații pârâți au învederat că, prin întâmpinarea la chemarea în judecată, precum și prin concluziile la judecata de fond, au detaliat aceste argumentele de drept și de fapt, care susțin excepția autorității de lucru judecat. Acestea se regăsesc la dosarul cauzei de față.

Au mai precizat că, instanța de judecată a admis excepția ridicată de intimații pârâți și a respins acțiunea reclamanților ca având autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 3197/2017 din 04 Aprilie 2017.

De asemenea, intimații pârâți au arătat că, în motivarea apelului, reclamanții XXX și XXX au preluat selectiv informații din dosarele precedente, lăsând cu bună știință la o parte elemente esențiale.

Tot intimații pârâți au învederat că, în dosarul nr.2448/281/2013, reclamanții au menționat doar faza de fond a judecății, omițând să spună că au atacat decizia prin apel și recurs, ambele acțiuni fiind respinse.

Intimații pârâți au subliniat că, din raportul de expertiză Irimia, reclamanții au preluat unele cifre privind suprafețele măsurate, fără să arate și că acestea corespund suprafețelor din acte, în limita toleranței de 2% admisă de normativele în vigoare.

Mai mult, intimații pârâți au precizat că, în cadrul judecății de fond, instanța a admis, la cererea reclamanților, o nouă expertiză topografică, care a fost realizată de expert Popescu (Drăghici) Mariana. Aceasta a arătat din nou că suprafețele din acte, cele din expertiza Irimia, și cele din teren corespund, în limita aceleiași toleranțe de 2%. Este practic imposibil, din cauza particularităților terenurilor și a abaterilor tehnice ale aparatelor de măsură, ca două măsurători diferite ale unor terenuri neregulate să corespundă la virgulă. De aceea, în legislație este admisă o marjă de eroare de 2%.

Totodată, intimații pârâți au arătat că, reclamanții au solicitat rejudecarea dosarului de fond, "solicitând probe noi", fără însă să precizeze care ar fi aceste probe ci s-au referit doar la o nouă expertiză topografică, deși la dosarul cauzei sunt la acest moment două rapoarte de expertiză, Irimia și Popescu (Drăghici), care corespund atât între ele, cât și cu actele de proprietate.

Intimații pârâți au precizat că, în aceste condiții, este evident că reclamanții nu au invocat motive de drept și de fapt diferite de cele deja invocate și analizate, atât în dosarul 2448/281/2013, cât și în dosarul prezentei cauze, motiv pentru care, intimații pârâți solicită respingerea acțiunii reclamanților și menținerea deciziei instanței de judecată.

Totodată, intimații pârâți au solicitat proba cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei, inclusiv cele aferente dosarului 2448/281/2013 (anexat la dosarul cauzei prezente), și la care au făcut referire și în precizările de mai sus.

În data de 01.11.2017, apelantul XXX a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelanții pârâți XXX , XXX și Sărlătescu Aurelia, precum și respingerea întâmpinării formulată de intimații pârâți XXX și XXX

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Tribunalul în ceea ce privește apelul declarat de apelanții pârâți XXX , XXX, XXX, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Susținerile apelanților pârâți în sensul că instanța de fond încalcă dispozițiile legale care reglementează plata cheltuielilor de judecată, întrucât atât timp cât au făcut dovada plății cheltuielilor de judecată nu există nici un temei ca acestea să nu fie acordate și faptul că nu există nici o dispoziție expresă a legii care să indice dosarul în care o chitanță privind onorariul de avocat să poată fi indicat, fiind bine știut că plata onorariului de avocat se achită fie la momentul încheierii contractului de asistență juridică, fie după acest moment este nejustificată.

Astfel, la fila 533 dosar fond a fost depusă copia chitanței privind plata onorariului de avocat în cuantum de 3000 lei.

Se constată că, pe chitanță care nu este depusă în original, ci doar o copie nu este indicat numărul de dosar pentru care a fost asigurată asistența juridică pentru care s-a achitat onorariul de avocat în cuantumul arătat.

Este fără îndoială faptul că, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, în conformitate cu art.274 C. pr. civ.

Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Se arată în decizia Curții că, acest raționament se justifică prin faptul că instanța va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăților, iar hotărârea instanței reprezintă înscris justificativ și poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli. În speță, Înalta Curte a respins ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în condițiile în care justificarea onorariului avocatului a fost făcută cu un extras de cont, care nu a fost nici măcar emis de către instituția bancară, iar semnătura de conformitate cu originalul nu are nicio relevanță in raport de cele prezentate anterior. (Decizia nr. 1319 din 24 martie 2015 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, DeciziA nr. 1378 din 23 aprilie 2010 pronunțată în recurs de Secția comercială a Înaltei Curti de Casație și Justiție .

Instanța va acorda cheltuielile pe care partea îndreptățită demonstrează că le-a făcut efectiv, prin prezentarea chitanțelor de încasare a onorariilor de avocat.

Așa fiind criticile formulate sunt nefondate considerent pentru care, tribunalul va respinge apelul declarat de pârâți ca nefondat potrivit dispozițiilor art. 296 C. pr. civ.

Tribunalul în ceea ce privește apelul declarat de apelanții reclamanți constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Susținerea apelanților reclamanți că au promovat acțiunea ce face obiectul dosarului nr. XXX, întrucât soluția dată în dosarul 2448/281/2008, este greșită, fondată pe baza unui raport de expertiză, pe care apelanții îl consideră că nu corespunde cu adevărul, măsurătorile fiind greșite, deoarece nu s-a măsurat parcela 621, deși aceasta apare în schița de plan atașată la dosarul 2448/281/2008, teren ce aparține lui XXX și cu toate că, deși inițial instanța le-a admis obiecțiunile, ulterior a scăpat din vedere faptul că Irimia Gheorghe, a omis să răspundă la obiecțiunile admise deja de instanță, nu poate fi avută în vedere atât timp cât aceștia s-au mai judecat asupra acelorași aspecte ce au făcut obiectul cenzurii instanțelor de control judiciar.

Intimații pârâți XXX, XXX și XXX au chemat în judecată pe reclamanții XXX și XXX , pe pârâta XXX și pe numiții XXX , XXX , acțiunea acestora fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei XXX sub nr. de dosar 2448/281/2008, solicitând revendicarea unei suprafețe de teren de aproximativ 100 m.p. și, totodată, grănițuirea terenurilor deținute de părți (f. 166), prin sentința civilă nr. 4435/21.04.2011, instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea și a admis capătul având ca obiect grănițuirea proprietăților deținute de părți, stabilind linia de hotar, conform raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert Irimia Gheorghe.

În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o âcerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

După cum se poate observa efectul de "lucru judecat"; al unei hotărâri judecătorești are două accepțiuni:

Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza (exclusivitatea);

Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprima adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).

"Autoritatea de lucru judecat"; și "puterea de lucru judecat"; nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces sa fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.

Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, pentru respectarea acestui principiu statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă.

Așadar, instanțele sesizate ulterior nu ar fi trebuit să mai repună în discuție constatările jurisdicțiilor anterioare.

În concluzie, CEDO a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție.

Astfel, dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creând speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de judecată într-o procedură ulterioară.

Întrucât reclamanții nu au invocat motive noi, neanalizate până în prezent, care să impună pronunțarea unei soluții asupra fondului cauzei iar prin raportul de expertiză judiciară completare II întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Drăghici Mariana, se arată că hotarele actuale ale terenurilor deținute de părți, identificate în raportul de expertiză, respectă limitele stabilite prin sentința civilă nr. 4435/21.04.2011, aceste terenuri fiind grănițuite conform expertizei întocmite de expert Irimia Gheorghe, înregistrate la BLET Prahova sub nr. 768/02.09.2010, a fost reținută excepția autorității de lucru judecat care impune ca un nou proces referitor la aceeași situație litigioasă, între aceleași prți și având aceeași cauză să nu mai poată fi judecat.

Așa fiind, tribunalul urmează să respingă apelul declarat de reclamanți ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 296 C. pr. civ.

← Art.509 alin.1 pc.1 cod procedură civilă, condiţii revizuire		Stabilirea locuinţei copilului minor, criterii. Jurisprudență →

Puterea de lucru judecat, art.1201 cod civil vechi; dovada cheltuielilor de judecată

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Puterea de lucru judecat, art.1201 cod civil vechi; dovada cheltuielilor de judecată