Reabilitare judecatoreasca. Jurisprudență Reabilitare (de drept sau judecătorească)
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Hotărâre nr. 22 din data de 27.02.2018
Deliberând asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. X/311/2017, petentul MM a solicitat:
- să se constatate intervenită reabilitarea judecătorească în ceea ce privește condamnarea sa la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul penal nr. X/2000;
- să se constate intervenită reabilitarea de drept cu privire la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81CP anterior, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2010.
În motivarea cererii petentul a arătat că prin sentința penală nr. X/12.12.2000 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/2000 a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, cu executare, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal anterior - definitivă prin decizia penala Curții de Apel Craiova nr. X/19.03.2001.
În baza art. 350C.p.p.anterior instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 20.06.2000.
S-a susținut că față de această primă condamnare, pedeapsa s-a considerat a fi executată după trecerea a 2 ani și 2 luni, respectiv la 20.06.2002, iar termenul de reabilitare s-ar fi împlinit la 20.05.2008.
Prin sentința penală nr. X/16.02.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2010 petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81Cod penal anterior, în baza art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 rap la art. 320/1Cpp anterior. Această sentință a rămas definitiva prin nerecurare la data de 01.03.2011.
Petentul a arătat că la pronunțarea acestei celei de-a doua sentințe de condamnare s-a reținut că până la momentul săvârșirii ultimei infracțiuni, ce a format obiectul dosarului nr X/311/2010, nu a mai suferit vreo condamnare penală și, astfel, consideră că pentru condamnarea anterioară, ar fi intervenit reabilitarea.
Susține că, prin urmare, și toate obligațiile civile stabilite prin sentința penală nr. X/12.12.2000 s-au stins, potrivit opiniei petentului, în cazul acestora intervenind chiar prescripția dreptului de a mai fi solicitate.
Menționează că nu a mai săvârșit vreo infracțiune în perioada ce a trecut de la ultima condamnare, iar existența și-a asigurat-o din venituri pe care le-a realizat din muncă.
Petentul a mai arătat că atunci când a solicitat fișa de cazier judiciar a constatat că în cuprinsul acesteia apar cele 2 condamnări.
În cuprinsul cererii petentul a menționat și faptul că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin cele 2 hotărâri judecătorești sunt prevăzute de legea nouă.
În concluzie, considerând că sunt îndeplinite condițiile privind reabilitarea, petentul condamnat a solicitat admiterea cererii.
În drept a invocat dispozițiile art. 165 și 166 Cod penal.
Pentru susținerea cererii, petentul a depus la dosar înscrisuri. în copie: sentința penală nr. X/12.12.2000 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul penal nr. X/2000, sentința penală nr. X/16.02.2011pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul penal nr.X/311/2010, caracterizare emisă de SC CaO SA, chitanța seria TS X/15.03.2004 emisă de Trezoreria Slatina privind achitarea sumei de 100.000 lei cheltuieli judiciare în dosarul nr. X/2003, chitanța nr X/20.07.2005 privind achitarea sumei de 30 lei - venituri din amenzi, chitanța seria TS506 nr. X/01.08.2017 privind achitarea sumei de 400 lei- dosar nr. X/311/2010, certificat de cazier judiciar.
După sesizarea instanței - Judecătoria Slatina, a fost solicitat și de către instanță cazierul judiciar cu privire la petentul condamnat, au fost efectuate de către Biroul executări penale din cadrul respectivei instanțe și al Tribunalului Olt, și atașate la dosar, referate privind punerea în executare a celor două hotărâri de condamnare. De asemenea s-a atașat dosarul în care a fost pronunțată ultima sentință de condamnare.
Prin sentința penală nr. X/09.11.2017 pronunțată de Judecătoria Slatina, în baza art. 47 alin. 1 și art. 529 Cod procedură penală, s-a admis excepția privind necompetența materială a Judecătoriei Slatina invocată de către reprezentantul Ministerului Public.
În baza art. 50 Cod procedură penală s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect reabilitare judecătorească în favoarea Tribunalul Olt.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data 14.12.2017, stabilindu-se de către judecător ca, până la primul termen acordat la această instanță, petentul condamnat să precizeze cererea de reabilitare și să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte localitățile unde a locuit și locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii, dovada achitării despăgubirilor civile la care a fost obligat prin hotărârile de condamnare.
Petentul nu a depus aceste înscrisuri, iar la termenul din data de 05.02.2018, când acesta s-a prezentat împreună cu apărătorul ales, instanța a mai acordat încă un termen pentru ca petentul condamnat să precizeze cererea astfel cum s-a stabilit la înregistrarea cauzei și să depună înscrisuri privind localitățile unde acesta a locuit și locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii, la care să se atașeze înscrisuri doveditoare, precum și dovada achitării despăgubirilor civile către părțile civile și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin sentința penală nr. X/12.12.2000 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul penal nr. X/2000.
La termenul din data de 27 februarie 2018, petentul condamnat MM, prin apărător ales CMa depus la dosar precizare la cererea de reabilitare prin care a arătat că în perioada de la intervenirea condamnărilor până în prezent a locuit în comuna P, jud. Olt și și-a câștigat existenta prin muncă, în prezent fiind angajat la SC A Slatina și a depus înscrisuri în acest sens (fil.15-28).
Totodată s-a solicitat ca, întrucât de la momentul pronunțării hotărârilor de condamnare până la pronunțarea hotărârii prin care să se dispună reabilitarea au intrat în vigoare noi dispoziții penale și de procedură penală, să fie stabilită norma aplicabilă în cauză, respectiv stabilirea legii penale mai favorabile privind reabilitarea.
În acest sens s-a susținut că, deși aparent legea nouă ar fi mai favorabilă sub aspectul termenelor de reabilitare sau a îndeplinirii condițiilor pentru a se dispune reabilitarea, în cauza de față ar fi mai favorabilă legea veche.
Aceasta întrucât, în ceea ce privește legea nouă, potrivit art.167 alin. 5 Cod penal, în cazul condamnărilor succesive termenul de reabilitare se calculează în raport de pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse (în speță de la data de 01.03.2011), în vreme ce legea penală veche nu cuprindea aceste dispoziții.
Astfel, petentul condamnat consideră că potrivit legii penale anterioare termenul de reabilitare se calculează în funcție de condamnarea aplicată pentru fiecare infracțiune, respectiv că pentru condamnarea privind infracțiunea prev. de art.174-175 C.p., definitivă prin decizia penală nr. 192 a Curții de Apel Craiova, termenul de reabilitare s-ar fi împlinit la data de 20.05.2008, iar pentru condamnarea dispusă prin sentința penală nr. X/16.02.2011, având în vedere că s-au aplicat dispozițiile art. 81 Cp anterior, ar fi intervenit reabilitarea de drept la data de 01.09.2014 potrivit art. 86 din același cod.
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul retine următoarele:
1. Prin sentința penala nr. X/12.12.2000 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/2000, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C.p. cu aplic. art. 74 lit. a, c C.p. rap. la art. 76 lit. a C.p., inculpatul MM a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 350 C.p.p s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 C.p. s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu data de 20.06.2000.
Inculpatul a fost obligat la 4.619.040 lei către Spitalul Județean S și la 781.826 lei către Spitalul Clinic Județean nr.1 C cu titlu de despăgubiri civile, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestor sume pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitelor către părțile civile.
Inculpatul a fost obligat la 3.500.000 lei despăgubiri civile, la 10.000.000 lei daune morale și la 400.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă OC.
Inculpatul a fost obligat și la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Conform referatului întocmit de Biroul executări penale, această sentința a rămas definitivă pentru inculpat la data de 01.02.2001, iar PMS Craiova a comunicat că pedeapsa începe la data de 20.02.2000 și expiră la 19.12.2003.
Prin sentința penală nr. X/16.08.2002 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. X/2002, definitivă prin decizia penală nr. X/19.03.2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului MM.
Potrivit fișei de cazier judiciar condamnatul a fost eliberat la data de 20.08.2000, rest rămas neexecutat 486 zile.
2. Prin sentința penală nr. X/16.02.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2010, în baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rap. la art. 320/1 C.p.p. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
În baza art. 81C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare potrivit art. 82 C.p.
În baza art. 191 C.p.p. inculpatul a fost obligat la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Această sentință a rămas definitiva prin nerecurare la data de 01.03.2011.
Se constată că, în cauză, este vorba despre două condamnări succesive cu privire la petentul MM care solicită reabilitarea, ambele dispuse prin hotărâri definitive anterior intrării în vigoare a noilor coduri în materie penală.
În acest context, din perspectiva legii penale mai favorabile,Tribunalul reține următoarele:
Având în vedere succesiunea legilor penale (Codul penal din 1969 cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare) aplicarea instituției reabilitării judecătorești presupune, cu titlu prealabil, alegerea legii penale mai favorabile dintre cele două coduri penale menționate.
În reglementarea Codului penal din 1969, cu modificările și completările ulterioare:
Art. 135 - Reabilitarea judecătorească
(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească:
a) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate;
(…)
Art. 136 - Calculul termenului de reabilitare
(1) Termenele prevăzute în art. 134 și 135 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. (…)
În reglementarea noului Cod penal, cu modificările ulterioare:
Art. 166 - Reabilitarea judecătorească
(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea următoarelor termene:
a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani;
Art. 167 - Calculul termenului de reabilitare
(1) Termenele prevăzute în art. 165 și art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.
(5) În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.";
S-a statuat constant în jurisprudență faptul că noul Cod penal este legea penală mai favorabilă cu privire la reabilitare, atât în ceea ce privește termenul de reabilitare, cât și în ceea ce privește condițiile de fond ce trebuie îndeplinite pentru admiterea cererii având acest obiect.
În cauză, în funcție de pedeapsa cea mai grea - 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat petentul, potrivit dispoz. art. 135 alin. (1) lit. a) Cod penal din 1969, cu modificările și completările ulterioare, termenul de reabilitare ar fi de 5 ani și 9 luni, fiind mai mare decât termenul de 4 ani prevăzut de dispoz. art. 166 alin. (1) lit. a) din noul Cod penal.
Astfel, conform reglementării anterioare a Codului penal, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, termenul de reabilitare judecătorească este de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate, în vreme ce noul C.p. prevede că termenul de reabilitare este de 4 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care nu depășește 5 ani, norma actuală fiind așadar mai favorabilă.
Chiar și așa, reținând termenul de reabilitare de 4 ani potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) din noul C.p. și calculat potrivit art. 167 din același cod, acesta nu s-a împlinit.
În cazul condamnărilor succesive, susceptibile de reabilitări diferite (cum este și speța de față), respectiv în cazul în care unele condamnări sunt susceptibile de reabilitare de drept și altele de reabilitare judecătorească, nu poate opera decât reabilitarea judecătorească; termenul de reabilitare se calculează de la data la care ultima condamnare este executată sau considerată ca executată, iar durata termenului se stabilește în funcție de condamnarea cea mai grea.
În aces sens teoria și practica judiciară au fost constante, chiar anterior dispoz. alin. (5) al art.167din noul C.p., care nu reprezintă altceva decât transpunerea unor aspecte deja consacrate, jurisprudența fiind unitară, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se constată astfel că este nejustificată susținerea apărătorului petentului condamnat în sensul că sub imperiul Codului penal din 1969 nu era aplicabilă o asemenea modalitate de stabilire a termenului de reabilitare în ipoteza condamnărilor succesive, iar acest aspect, în opinia sa, este de natură să determine concluzia că legea penală mai favorabilă nu este codul penal actual, ci ar fi codul penal anterior.
Tribunalul apreciază că o asemenea susținere este nefondată întrucât și sub incidența codului penal anterior, în vigoare la data pronunțării și rămânerii definitive a celor două condamnări succesive dispuse față de petentul condamnat, modul de calculare a termenului de reabilitare era identic celui prevăzut de art. 167 alin. (5) din noul C.p.
Astfel, în considerentele deciziei în interesul legii nr. 3/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a evidențiat jurisprudența constantă a instanței supreme referitoare la dispoz. art. 136 C.p. (din 1969) privind calculul termenului de reabilitare, în sensul că "Prin jurisprudența instanței supreme s-a stabilit că, în cazul mai multor condamnări succesive, condamnatul nu poate fi reabilitat decât pe cale judecătorească pentru toate condamnările, iar termenul de reabilitare la care se referă art. 38 alin. (2) C. pen. se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și începe să curgă de la data executării ultimei pedepse, chiar dacă, privită izolat, pentru aceasta ar fi îndeplinite condițiile reabilitării de drept.";
În consecință, în cazul condamnărilor succesive, modalitatea de calcul a termenului de reabilitare, respectiv stabilirea datei de la care începe este aceeași atât sub incidența codului penal anterior, cât și a noului cod penal; diferită este numai durata termenelor de reabilitare, cu privire la care, astfel cum s-a arătat în paragrafele de mai sus, legea nouă este mai favorabilă.
Totodată, având în vedere caracterul personal și indivizil al reabilitării nu este posibilă o reabilitare parțială, nu poate fi constatată reabilitarea de drept pentru una dintre condamnări dacă în cauză există și o condamnare susceptibilă de reabilitare judecătorească, care se dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceasta.
Ca urmare, termenul de reabilitare judecătorească din speță se calculează de la data când se consideră executată ultima pedeapsă (de 1an și 6 luni închisoare aplicată petentului condamnat prin sentința penală nr. X/16.02.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina, definitivă la data de 01.03.2011, respectiv de la data împlinirii termenului de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit pentru acesta) - 27.08.2014 - și în funcție de pedeapsa cea mai grea (de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat petentul prin sentința penala nr. X/12.12.2000 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/2000).
Astfel, în cauză termen de reabilitare este de 4 ani conform dispoz. noului Cod penal (art. 166 alin. 1 lit. a) - legea nouă reținută de instanță ca fiind mai favorabilă - și s-ar împlini la data de 27.08.2018.
Față de susținerea apărătorului inculpatului în sensul că ar fi mai favorabilă reglementarea anterioară, termenul de reabilitare ar fi de 5 ani și 9 luni (art. 135 alin. 1 lit. a, art. 136 din Codul penal anterior), iar aspectele privind modalitatea de calcul a termenului, respectiv data de început ar fi aceleași, date fiind condamnările succesive, potrivit considerentelor expuse, cu referire și la jurisprudența instanței supreme.
Ca urmare, în orice variantă, termenul de reabilitare în prezenta cauză nu este împlinit.
Potrivit art. 532 alin. (1) C.p.p. cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și fond în cazurile enumerate la lit. a) - c), ipoteza de la lit. a) fiind aceea în care cererea de reabilitare a fost introdusă înainte de termenul legal.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 532 alin. (1) lit. a) C.p.p., se va respinge cererea de reabilitare a petentului MM cu privire la cele două condamnări, ca prematur formulată.
Așadar, constatând caracterul prematur al cererii formulate de petentul condamnat înainte de termenul legal, instanța apreciază că nu se mai impune analiza îndeplinirii condițiilor de fond ale cererii de reabilitare (pe care condamnatul o va putea promova după împlinirea termenului legal conform art. 532 alin. 2 C.p.p. "în cazul prev. la alin.1 lit. a, cererea poate fi repetată după împlinirea termenului legal";).
În baza art. 275 alin. (2) C.p.p. va fi obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Data publicarii pe portal: 17.05.2018
| ← Anularea titlului de proprietate. Jurisprudență Fondul funciar | Sechestru. Jurisprudență Prejudicii, daune → |
|---|
