Recunoaşterea de către părţi a folosirii de către reclamanţi a unei căi de acces, obstrucţionare acesteia printr-un gard de către pârâţi, limitele cercetării dreptul posesorului de a poseda şi, eventual dreptul celui care tulbură posesia de a intra în stă
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. . 1055/Ap din data de 22.06.2017
DECIZIE Nr. 1055/Ap
Ședința publică de la 22.06.2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE : L.S. P.
JUDECĂTOR : B. M. M.
GREFIER C. N. - D.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de către apelanții reclamanți M.A.F., M.B.M si M.A. în contradictoriu cu intimații M.D.si M.F., împotriva sentinței civile nr. 9XX/05.10.2016 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr. 25XX/338/2015, având ca obiect "acțiune posesorie";, care s-a dezbătut in fond in ședința publica din data de 25.05.2017, când cei prezenți au pus concluzii pe fond conform încheierii de ședința din acea zi, care face parte integranta din prezenta sentința, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 08.06.2017 și 22.06.2017.
La apelul nominal făcut in ședința publica, la pronunțare se constata lipsa parților.
Instanța, in urma deliberării a pronunțat decizia de mai jos.
T R I B U NA L U L,
Constată că prin sentința civilă nr. 9XX/05.10.2016 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr. 25XX/338/2015 s-a respins ca nefondata acțiunea formulata de reclamanții M.A.F., M.B.M si M.A. in contradictoriu cu paratii M.D.si M.F.. Totodată reclamanții au fost obligați la plata către parata M.D.a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanții au sesizat Judecătoria Z. cu o acțiune posesorie invocând faptul a parații au montat o poarta de acces pe aliniamentul punctelor de reper 122-134 din anexa 5 a raportului de expertiza întocmita de expert G.F.in dosarul civil 19XX/338/2008 al Judecătoriei Z., astfel cum acest aliniament este descris la fila 34 din dosar si ca odată cu dobândirea dreptului de proprietate de la autoarea lor asupra terenului cu nr. top. Y/1/1, Y/1/1, Y/1/1/1, ,Y/1, aceștia au înglobat, prin deschiderea unei noi carti funciare si in baza unei documentații cadastrale întocmite de expert P.A.L.si acest teren folosit de reclamanți.
Potrivit art. 949 cod civil acțiunea posesorie este acea acțiune prin care cel ce a posedat un bun timp de cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Pentru a putea fi exercitată acțiunea posesorie trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții:
- persoana să fi posedat bunul;
- trebuie să fi avut loc o tulburare de posesie;
- posesia bunului să se fi exercitat cel puțin 1 an.
Este considerat posesor cel ce stăpânește bunul, exercită în fapt prerogativele dreptului de proprietate asupra unui bun, comportându-se, astfel, ca un proprietar.
Din analiza definiției acțiunii posesorii rezulta ca nu este necesar ca cel ce savarseste o tulburare de posesie sa fie proprietarul terenului folosit de posesor, in speța proprietarul terenului aflat in lungul drumului de acces cu nr. top. Y/1/3,11912/1/3 , astfel ca instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M.F. invocata prin întâmpinare, iar împrejurarea/susținerea din întâmpinare ca acest parat nu a montat vreo poarta pe aliniamentul punctelor de reper nr. 122-134 din anexa 5 a raportului de expertiza topografica întocmit de G.F.din dosarul nr. 1965/338/2008 constituie un motiv de analiza a temeiniciei acțiunii, un motiv de fond al acțiunii formulate, ce urmează a fi analizat pe fondul cauzei.
Instanța a reținut ca, in speța, acțiunea posesorie nu este fondata . Astfel, prin acțiunea formulata, reclamanții au solicitat in probațiune, in susținerea cererii lor, proba cu înscrisuri si interogatoriul paraților. Or, din analiza acestor probe rezulta ca nu s-a făcut dovada vreunei tulburări de posesie in sensul celor arătate de reclamanți .
Totodată, împrejurarea ca parații, odată cu dobândirea dreptului de proprietate de la autoarea lor asupra terenului cu nr. top. Y/1/1, Y/1/1, Y/1/1/1, ,Y/1 , au înglobat, prin deschiderea unei noi carti funciare si in baza unei documentații cadastrale întocmite de expert P.A.L.si acest teren folosit de reclamanți, nu poate forma obiectul unei acțiuni posesorii ci, eventual al unei acțiuni de rectificare de carte funciara si anulare a înscrierilor de cf., inclusiv a schițelor de cf.
Reclamanții susțin in ceea ce privește "tulburarea " acestei posesii ca instanța este suficient sa constate ca " paratii nu neaga, ci dimpotrivă afirma ca ei au inclus in terenul lor calea de acces la punctul unde aceasta se unește cu servitutea de trecere, ca si-au îngrădit propriul teren si ca reclamanții nu au niciun drept de trecere "(f. 169). Or, in condițiile in care schița întocmita de expert G.F.in dosarul 19XX/338/2008 al Judecătoriei Z. in care este materializat drumul de acces al reclamanților nu a fost niciodată înscrisa in cartea funciara si din probele propuse de reclamanți (înscrisuri, interogatoriu) nu a rezultat vreo tulburare a posesiei paratilor, instanța a reținut ca acțiunea posesorie a reclamanților este nefondata, urmând a o respinge in consecința.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând schimbarea în tot a sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de apel se arată că reclamanții au arătat de la bun început că acțiunea lor este una posesorie și nu una petitorie. Reclamanții au invocat doar că le-a fost tulburată posesia singurului drum de acces la proprietatea lor. Prima instanță a făcut un melanj între acțiunea posesorie și cea petitorie reținând că reclamanții au la îndemână o acțiune de rectificare a cărții funciare. Prima instanță a reținut că reclamanții nu au făcut dovada tulburării posesiei lor. Cu toate acestea prima instanță revine la viciul amintit anterior și arată că acțiunea reclamanților este nefondată pentru că schița în care a fost materializat drumul de acces nu a fost niciodată înscrisă în cartea funciară. Prima instanță nu a analizat deloc condițiile esențiale ale cererii posesorii. Reclamanții au folosit pentru ieșirea la calea publică suprafața de teren cu nr. top. Y/1/3, Y/1/3. Acest drum s-a dovedit prea îngust motiv pentru care reclamanții au cumpărat o fâșie de teren cu o lățime de 0,80 m și o lungime de 38,32 m. Acest teren are număr cadastral X și se situează în lungul drumului de acces și a servituții de trecere create pe nr. top. Y/6, Y/6, Y/6, Y/6, în condițiile în care servitutea de trecere este în continuarea drumului de acces cu nr. top. Y/1/3, Y/1/3. Această dezvoltare s-a făcut pentru a se dovedi că reclamanții au folosit drumul de acces nefiind împiedicați de pârâți. Printr-o operațiune ingenioasă pârâții au introdus drumul de acces în terenul cu număr cadastral X, proprietatea pârâtei M. D.. În felul acest s-a produs o fractură între drumul de acces și servitutea de trecere. Posesia reclamanților a fost tulburată prin împrejmuirea autorizată la 17.09.2015, în urmă cu mai puțin de un an. Martorii audiați în dosarul nr. 19XX/338/2008 al Judecătoriei Z. confirmă faptul că reclamanții traversează proprietatea lui M. M. G. iar pentru a ajunge la servitute traversează calea de acces de 228 mp aflată în prelungirea servituții. Schița întocmită de expertul G. F. indică calea de acces folosită de reclamanți. Tulburarea posesiei este recunoscută de pârâți prin întâmpinare și răspunsurile la interogatoriu. Pârâta M. D. susține că reclamanții au trecut nelegal până în 2015 când a îngrădit terenul. Iar pârâtul M.F. arată că nu este de acord să le permită accesul reclamanților pe terenul său. Referatul cu propunerea de clasare a cauzei penale conține informații în legătură cu blocarea drumului de acces.
Intimata pârâtă M. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului. În motivare se arată că acțiunea a fost respinsă deoarece reclamanții nu au dovedit că ar fi folosit calea de acces și nici că ar fi fost tulburați în posesie. Atâta timp cât reclamanții au susținut că pârâții le-au acaparat calea de acces trebuia să dovedească amplasamentul acesteia și faptul deposedării. De asemenea nu s-a făcut dovada posesiei pe o perioadă de un an a unei suprafețe de teren pe care pârâta să o fi îngrădit. Terenul cale de acces de 228 mp, înscris sub nr. top. Y/1/3, Y/1/3 deși se învecinează cu terenul intimatei înscris în CF X B., este mai scurt decât acesta din urmă. Această cale de acces nu se găsește în prelungirea căii de acces de 62 mp. Din extrasul CF privind nr. top. Y/1/2, Y/1/2, Y/1/1/2, Y/1/2 rezultă că pe aliniamentul 8-9-10 este identificată, pe vecinătate, tocmai calea de acces de 228 mp cu nr. top. Y/1/3, Y/1/3. Ca atare această cale de acces este amplasată între terenul proprietatea pârâtei și terenul proprietatea numitului M. S.. Apelanții nu doresc să respecte acest amplasament ci doresc să treacă pe o porțiune din terenul intimatei. Nu este reală susținerea reclamanților potrivit căreia prin sentința civilă nr. 5XX/2013 a Tribunalului B. a fost stabilită și confirmată continuitatea drumului de acces cu drumul de servitute. Schița întocmită de expertul G.F. nu face dovada că reclamanții ar fi folosit vreo suprafață din terenul intimatei ca și cale de acces. Pârâtul M.F. nu a recunoscut folosința apelanților cu privire la calea de acces de 228 mp și nici faptul că ar fi tulburat posesia acestora. M.F. a susținut că până în anul 2015 reclamanții nu au folosit nici o cale de acces amplasată pe terenului intimatei. Niciodată M M. G. nu a recunoscut dreptul apelanților de a trece pe terenul proprietatea sa, nu a recunoscut că ar exista o cale de acces de 228 mp care să fi fost amplasată pe terenul proprietatea sa. Cele două servituți de trecere au fost constituite convențional însă ele nu se află una în prelungirea celeilalte. Calea de acces de 228 mp la care se referă reclamanții are un cu totul alt amplasament decât cel descris de apelanți.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de apel tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a analizat condițiile de admisibilitate a unei cereri posesorii, condiții stabilite de art. 949 C.civil pe care le-a și enumerat în cuprinsul motivării. Analizând condiția existenței unei tulburări a posesiei prima instanță a apreciată că aceasta nu este îndeplinită, reclamanții nefăcând dovada care să conducă la această concluzie.
O primă chestiune care trebuie lămurită este identificarea drumului de acces în legătură cu care reclamanții au invocat posesia pentru ca mai apoi să se poată analiza dacă a existat o tulburare sau nu. Mai apoi trebuie stabilit dacă acest drum de acces a fost utilizat de reclamanți, o astfel de folosință prezumând faptul posesiei.
În esență pârâții au susținut că terenul cu număr top. Y/6, Y/6, Y/1/6, Y/6, teren de 62 mp cu destinația de drum de acces, proprietatea pârâtei M. M. G. nu se continuă cu terenul cu destinația de drum de acces în suprafață de 228 mp, înscris sub nr. top. Y/1/3, Y/1/3, proprietatea reclamantului M.A. F. și a numiților M. S. și M. M.. În acest context apărarea pârâților s-a întemeiat pe faptul că nu au blocat nici drumul de servitute de 62 mp, nici calea de acces astfel că nu există o tulburare a reclamanților în folosința celor două căi de acces.
Raportul de expertiză întocmit de domnul expert G.F.în dosarul nr. 19XX/338/2008 al Judecătoriei Z., în Anexa nr.5, este identificat atât drumul de acces în suprafață de 228 mp cât și drumul de servitute de 62 mp, între cele două căi de acces existând o continuitate. Acest raport de expertiză, respectiv starea de fapt reținută în cuprinsul său, a fost consfințit de o instanță de judecată prin pronunțarea hotărârii judecătorești. Înscrierea în cartea funciară a Anexei nr.5 ce reprezintă o schiță în care sunt identificate terenurile părților și căile de acces, nu putea fi efectuată întrucât nu a fost întocmită în acest scop, acțiunea ce a făcut obiectul dosarului în care s-a întocmit raportul de expertiză necuprinzând petite referitoare la constituiri, transmisiuni de drepturi sau modificări care să necesite înscrierea în cartea funciară. Argumentul primei instanțe că această schiță nu a fost înscrisă în cartea funciară urmează a fi înlăturat cât timp o astfel de înscriere nu ar fi fost necesară, ea constatând o stare de fapt și de drept deja înscrisă în cărțile funciare.
Această schiță ce face parte din raportul de expertiză întocmit de domnul expert G.F.în dosarul nr. 19XX/338/2008 al Judecătoriei Z. corespunde cu anexele contractului de dezmembrare, vânzare cumpărare și donație autentificat sub nr. 194/21.12.1995 la BNP B. I. și anexele Actului de dezmembrare și partaj voluntar autentificat sub nr. 195/21.12.1995 la BNP B. I. ( filele 125, 126 dosar primă instanță). Astfel, calea de acces în suprafață de 228 mp identificată ca fiind Lotul nr.3 - nr. top. Y/1/3, Y/1/3 în Actului de dezmembrare și partaj voluntar autentificat sub nr. 195/21.12.1995 la BNP B.I., este reprezentată pe schița anexă în continuarea drumului de servitute de 62 mp. Acest drum de servitute de 62 mp este identificat în Contractului de dezmembrare, vânzare cumpărare și donație autentificat sub nr. 194/21.12.1995 la BNP B. I.ca fiind Lotul nr.6 - nr. top. Y/6, Y/6, Y/1/6, Y/6 iar în schița anexă este reprezentat ca întinzându-se până la calea de acces Lotul nr.3.
Susținerea pârâților că drumul de servitute nu se continuă cu calea de acces este nu doar lipsită de logică dar contravine și schițelor avute în vedere la întocmirea actelor autentice și înscrierilor în cartea funciară. Este de reținut că atât calea de acces cât și drumul de servitute au fost constituite prin convenție tocmai în scopul creării unei căi de acces la calea publică a loturilor care în urma dezmembrărilor efectuate deveneau locuri înfundate. În acest sens tribunalul apreciază că intenția părților semnatare a celor două acte din 1995 nu a fost aceea de a stabili o cale de acces întreruptă ci una continuă care să deservească în mod real scopului pentru care a fost creată. O servitute creată pentru a deservi terenul proprietatea reclamanților dar care să nu ajungă efectiv până la acesta, este de neconceput.
Toată această construcție logico-juridică are drept scop stabilirea unui fapt și anume existența unei căi de acces de la drumul public la terenurile proprietatea reclamanților.
În concluzie tribunalul reține că terenul în legătură cu care reclamanții invocă posesia este constituit din terenul cale de acces în suprafață de 228 mp identificat cu nr. top. Y/1/3, Y/1/3 și terenul drum de servitute de 62 mp identificat cu nr. top. Y/6, Y/6, Y/1/6, Y/6, situate unul în prelungirea celuilalt și împreună asigurând accesul de la calea publică la terenul proprietatea reclamanților.
În ce privește tulburarea invocată de reclamanți și nereținută de prima instanță tribunalul reține că aceasta este o stare de fapt ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv cu prezumții.
La întrebarea nr.2 din interogatoriul aflat la fila 148 din dosarul primei instanțe, pârâta M.D.susține că reclamanții au trecut nelegal pe terenul proprietatea sa până în anul 2015 când a îngrădit terenul. Această recunoaștere vine în urma răspunsului de la întrebarea nr.1 în care pârâta arată că nu știe dacă prin actele din 1995 s-a creat o cale de acces la drumul comunal B.- Z.. Astfel, neștiind care este drumul de acces creat în 1995 pârâta a îngrădit un teren pe care reclamanții l-au folosit ca drum de acces. De asemenea, la întrebarea nr.5 pârâta arată că nu există cale de acces la drumul public pentru reclamanți. Coroborând toate aceste răspunsuri tribunalul prezumă că îngrădirea efectuată de pârâtă a blocat trecerea reclamanților către terenul proprietatea lor.
În răspunsul la interogatoriu dat de pârâtul M.F. ( fila 149 dosar primă instanță) la întrebarea nr. 1 recunoaște că prin actul din 1995 semnatarii acestuia au decis ca reclamanții să aibă acces la calea publică. Ulterior, la întrebarea nr.5, deși este întrebat dacă este de acord să permită trecerea pe vechiul drum de acces, pârâtul declară că nu iar justificarea refuzului constă în faptul că pe terenul lor nu există nici un drum.
Coroborând răspunsurile la interogator a celor doi pârâți, reținând și susținerile din întâmpinare potrivit cărora drumul de 228 mp nu se află în continuarea drumului de servitute de 62 mp, tribunalul reține că reclamanții au folosit o cale de acces care ducea de la drumul public până la terenul proprietatea lor până în luna septembrie 2015 când aceasta a fost blocată de un gard construit de pârâți cu scopul de a-și îngrădi proprietatea.
Într-o acțiune posesorie nu se pot efectua cercetări în legătură cu dreptul posesorului de a poseda și, eventual dreptul celui care tulbură posesia de a intra în stăpânirea bunului. Acțiunea posesorie este pusă la îndemâna posesorului în scopul apărării posesiei până la lămurirea situației de drept într-o acțiune petitorie. Astfel, prin prezenta hotărâre nu se poate stabili dreptul reclamanților de a folosi o anumită cale de acces ci doar faptul că au folosit-o, ca stare de fapt, iar folosința a fost întreruptă printr-un act al pârâților. Aceste chestiuni, astfel cum s-a reținut în alineatul precedent, au fost rezultat din recunoașterile părților, respectiv că reclamanții au folosit o cale de acces până în 2015 când s-a construit un gard de către pârâți.
Condiția de a poseda calea de acces vreme de cel puțin un an este îndeplinită, ea fiind prezumată atât din poziția procesuală a părților cât și din faptul că această cale de acces a făcut obiectul unor procese anterioare ce au fost generate tocmai de faptul că reclamanții folosesc acea cale de acces.
În ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului M.F. tribunalul constată că aceasta nu face obiectul cererii de apel.
În concluzie tribunalul reține că în mod greșit prima instanță a apreciat că reclamanții nu au dovedit faptul tulburării posesiei motiv pentru care, în temeiul art. 480 al.2 C.pr.civ., va admite cererea de apel și va schimba în tot sentința 928/05.10.2016 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr. 2523/338/2015 pe care o va schimba în parte în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În privința cheltuielilor de judecată tribunalul va lua act că reclamanții au optat pentru recuperarea acestora pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de apel formulată de apelanții reclamanți M. A. F. domiciliat in B., str. G. M., nr. X, jud. B., M.B.M si M.A. ambii dom. in Z., str. B., nr. X ,jud. B. în contradictoriu cu intimații pârâți M.D.si M.F., ambii domiciliați in comuna B. sat P., str. P. nr. X, jud. B. împotriva sentinței civile nr. 9XX/05.10.2016 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr. 25XX/338/2015 pe care o schimbă în parte și în consecință :
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. A.-F., M.B.M si M.A. în contradictoriu cu pârâții M.D.si M.F. și obligă pârâții să respecte posesia reclamanților asupra drumului de acces înscris în CF X P. sub nr. top. Y/1/3, Y/1/3 ce face legătura între terenul afectat de servitutea de trecere identificat cu nr. top. 11914/6, 11915/6, 11916/1/6, Y/6 și terenurile proprietatea reclamanților M. A. F. cu nr. top. Y/1/1/a, Y/1/1/a și ale reclamanților M.B.M si M.A. cu nr. top. Y/2, Y/2, Y/1/2, Y/2.
Înlătură din sentința atacată obligația reclamanților de a plăti pârâților cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Menține soluția referitoare la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M.F..
Constată că apelanții și-ai rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Definitivă.
Prezenta soluție este pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței în conformitate cu art. 396 al.2 din Codul de procedură civilă, astăzi 22.06.2017.
Președinte Judecător
L.S.P. B. M. M.
Grefier
C. N. - D.
Red. dact BMM 22.06.2017 - 7 exp.
Judecător fond : E. I.
| ← Efectul principal al cesiunii de creanţă de la cedent la... | Existența unei convenții privind folosința terenului,... → |
|---|
