Constatarea perimării executării silite pe cale de excepţie, în cadrul contestaţiei la executare, consecinţe asupra termenului de formulare a contestaţiei prin aplicarea prevederilor art. 399 şi următoarele şi nu art. 389 şi următoarele din vechiul cod de
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 170/R/2017 din data de 04.07.2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 170/R/2017
Ședința publică de la 04 Iulie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător V. M.
Judecător I. V.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulate de recurenții contestatori I.R.G. și I.R.A.în contradictoriu cu intimata A. Bank Romania SA împotriva Sentinței civile nr. 238/17.01.2017 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 28443/197/2016, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 26.06.2017, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 238/2017 a Judecătoriei Brașov s-a admis excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de către intimată, prin întâmpinare.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatorii I.R.G. și I.R.A.în contradictoriu cu intimata A. BANK ROMÂNIA SA., ca tardivă.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă în cauza dedusă judecății, instanța a reținut dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora Noul Cod de procedură civilă se aplică proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Conform art. 622 al. 2 Noul Cod de procedură civilă executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare. Având în vedere faptul că executorul judecătoresc a fost sesizat de creditor (25.09.2012 - f. 13) anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă (15.02.2013), rezultă faptul că sunt aplicabile în cauza dedusă judecății dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 399 Vechiul Cod procedură civilă: Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Așadar, dispozițiile legale permit celor interesați sau vătămați prin executare să exercite, fie o contestație la executare împotriva executării silite înseși, fie o contestație la executare împotriva unuia sau mai multor acte de executare privite în individualitatea lor, fie o contestație la titlu.
Prin acțiunea lor, contestatorii I.R.G. și I.R.A.au solicitat desființarea executării silite imobiliare efectuate în dosarul de executare nr. 351/2012 al BEJ D.C..
În consecință, contestatorii a înțeles să formuleze o contestație la executare propriu-zisă împotriva executării silite însăși.
În drept, în aceste condiții, instanța a reținut dispozițiile art. 401 al. 1 lit. c Cod procedură civilă, potrivit cărora: Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
În fapt, în ceea ce privește contestarea legalității tuturor actelor de executare, instanța a reținut că, în dosarul de executare nr. 351/2012, ulterior încuviințării executării silite de către instanță (încheierea din data de 04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 23734/197/2012 - fila 146 vol. II), executorul judecătoresc a procedat la întocmirea somației (f. 150, vol. II) și a Procesului verbal de stabilire cheltuieli de executare (f. 151, vol. II).
Prin procesele verbale din data de 27.11.2013 încheiate de BEJ D.C. s-a dispus suspendarea executării silite imobiliare cu privire la apartamentele situate în Brașov, str. L. nr. X, (f. 100-107, vol. V), fiind comunicate contestatorilor la data de 28.11.2013 (f. 108, vol. V).
Ulterior acestor acte de executare, BEJ D.C. a:
1. transmis copia dosarului de executare Judecătoriei B.- 16.01.2014 (f. 126, vol. V);
2. transmis copia dosarului de executare către ANAF - DGRFP Brașov - 05.05.2014 (f. 157, vol. II);
3. încheiat procesul verbal de constatare a procedurii de executare silită împotriva contestatorilor și s-a procedat la înscrierea creanței și a cheltuielilor de executare la dosarul execuțional aflat pe rolul ANAF - DGFP Brașov - 18.03.2016 (f. 75, vol. VI);
4. emis o adresă către ANAF - DGFP Brașov prin care s-a solicitat înscrierea creanței și a cheltuielilor de executare la dosarul de executare aflat pe rolul ANAF - DGFP Brașov - 21.03.2016 (f. 76, vol. VI);
5. emis o adresă către contestatorul I.R.G. prin care i-a adus la cunoștință măsura popririi pe salariu - 27.07.2016 (f. 102, vol. VI), comunicată la data de 05.08.2016 (f. 106, vol. VI);
6. emis o adresă către terțul poprit S.C. M. BY R.M. SRL prin care i-a adus la cunoștință măsura popririi pe salariul contestatorului I.R.G. - 27.07.2016 (f. 103, vol. VI);
7. întocmit un nou proces verbal de stabilire cheltuieli de executare - 27.07.2016 (f. 104, vol. VI);
8. emis publicațiile de vânzare a imobilelor apartamente nr. 9, 8, 7, 6, 3, 2, 1 (f. 124-130, vol. VI) și procesele verbale de afișare a publicațiilor de vânzare (f. 131- 133, vol. VI), comunicare contestatorilor la data de 09.08.2016 (f. 143, 144 vol. VI).
9. suspendat executarea silită, la cererea creditoarei, cu privire la imobilele anterior menționate - 27.09.2016 (f. 170, vol. VI).
În susținerea contestației, contestatorii au arătat că în perioada în care a fost suspendată voluntar executarea la cererea creditorului, respectiv 27.11.2013 - 14.07.2015, nu s-au făcut acte de executare, astfel încât a intervenit perimarea executării silite.
Instanța a reținut că după cererea de stăruință a creditoarei în vederea continuării executarii silite - 14.07.2015, executorul judecătoresc a continuat executarea, deși exista posibilitatea ca perimarea să fi intervenit, astfel încât debitorii o pot invoca pe calea contestației la executare, dar în termen de 15 zile de la data indicată la art. 401 al. 1 Vcpc.
În acest context, instanța a reținut că petentului I.R.G. i s-a comunicat adresa de înștiințare a popririi, procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare silită și copia titlului executoriu la data de 05.08.2016 (f. 106, vol. VI) iar contestatoarei I.R.A.i s-au comunicat la data de 09.08.2016 publicațiile de vânzare imobiliară.
Prin urmare, termenul de 15 zile în care contestatorii puteau formula contestația la executare a început să curgă ulterior perioadei 27.11.2013 - 14.07.2015 în care aceștia afirmă că a intervenit perimarea executării silite, respectiv cu prima ocazie în care au aflat de continuarea executării silite, respectiv de la data de 05.08.2016 și 09.08.2016. Rezultă că termenul, calculat conf. art. 101 și 102 VCpc în care contestatorii puteau formula contestația la executare a expirat la data de 22.08.2016 și 25.08.2016. Întrucât contestația la executare a fost formulată la data de 10.11.2016, instanța a constatat că excepția de tardivitate este întemeiată, astfel încât a respins contestația la executare , ca tardivă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare pe fond, cu cheltuieli de judecată.
In motivare s-a arătat că prima instanță a reținut eronat obiectul acțiunii, ca fiind contestație la executare propriu zisă împotriva executării silite însăși, deși, în realitate, au solicitat să se constate perimarea executării silite, și drept consecință, desființarea tuturor actelor de executare silită, așa încât s-a apreciat greșit că efectul perimării executării silite, adică anularea executării, reprezintă o contestație la executare propriu zisă.
Ca atare, cererea de constatare a perimării nu poate fi considerată o contestație la executare propriu zisă și nu trebuie promovată în termenul de 15 zile.
Raționamentul perimării este de a sancționa pasivitatea creditorului așa încât nu e nevoie ca acesta să pornească executarea sau să o continue pentru ca debitorul să formuleze o astfel de acțiune.
Apoi, s-au reținut eronat doar dispozițiile art. 401 alin. 1 CPCIV, fără a se corobora cu dispozițiile prevăzute art. 389 CPCIV.
Față de aceste rețineri eronate, prima instanță a interpretat eronat dispozițiile legale referitoare la data când curge termenul de 15 zile , pentru formularea contestației, adică ulterior perioadei 27.11.2013-14.07.2015.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 9 și următoarele CPCIV. din anul 1865.
Intimata, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Recurenții, în termen legal, au formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:
Contrar celor susținute de către recurenți, aceștia au investit instanța cu o veritabilă contestație la executare prin care au solicitat desființarea executării silite, ca efect al perimării executării.
Așadar, recurenții au înțeles să invoce perimarea, pe cale de excepție, în cadrul contestației al executare, așa încât trebuia invocată în interiorul termenului de 15 zile de la data la care s-a luat act de următoarele acte de executare, ulterior împlinirii termenului de 6 luni necesar intervenirii perimării.
Desigur că cererea în constatarea perimării executării silite se putea solicita pe calea unei acțiuni principale, separate, de sine stătătoare, fără a fi legată de termenul contestației la executare, având în vedere că instituția perimării este prevăzută la art. 389 și urm. și nu la art. 399 și urm VCPCIV, care reglementează contestația la executare și care impune necesitatea termenului de 15 zile, cale procedurala pentru care recurenții nu au optat.
Așa fiind, instanța constată că executarea silită a fost suspendată voluntar, la cererea creditorului, pe perioada 27.11.2013-14.07.2013 pentru ca apoi, la data de 14.07.2015 creditorul să facă cerere de continuare a executării silite.
În acest sens, debitorul I. R. G. a primit la data de 5.08.2016 adresa de înființare a popririi, procesul verbal de cheltuieli și copia titlului executoriu. iar debitoarea I. R. A., la data de 9.08.2016 a primit publicațiile de vânzare imobiliară.
De la aceste date contestatorii recurenți au aflat de continuarea executării silite așa încât termenul de 15 zile în care putea formula contestația la executare se împlinea la data de 22.08.2016, respectiv 25.08.2016.
Ori ,prezenta contestație la executare s-a promovat la data de 10.11.2016, cu mult peste termenul legal imperativ de 15 zile, așa încât in mod corect s-a respins contestația,ca fiind tardiva .
Mai retine tribunalul ca sub imperiul dispozițiile art. 389 din CPCIV din anul 1865, nu exista prevederea legala introdusa in art. 697 alin 2 teza finala NCPCIV , potrivit căreia termenul de perimare nu se va suspenda in situația in care suspendarea executării silite va fi ceruta de creditor si, ca atare, aceasta prevedere nu operează în speța de față.
Față de aceste considerente, tribunalul, in baza dis part 312 VCPCIV., va respinge recursul, ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. b din OUG 80/2013 va dispune restituirea taxei judiciare de timbru in cuantum de 500 lei, achitata cu chitanța seria 40198/2016, nr. 15002210 emisa la data de 12,04,2017 de către Direcția Fiscala Brasov, către recurenții I.R.G. si I. R. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții I.R.G. si I.R.A.împotriva sentinței civile nr. 238/2017 a Judecătoriei B., ca nefondat.
În baza art. 45 alin. 1 lit. b din OUG 80/2013 dispus restituirea taxei judiciare de timbru in cuantum de 500 lei, achitata cu chitanța seria 40198/2016, nr. 15002210 emisa la data de 12,04,2017 de către Direcția Fiscala B., către recurenții I.R.G. si I.R. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4,07,2017.
Președinte, Judecător, Judecător,
A.G. V. M. I. V. pentru judecător în concediu de odihnă,
semnează Președinte complet de judecată jud. A. G., conf. art. 426 alin. 4 Cpc
Grefier,
N. C.
Redactat jud. AG/14.07.2017
Tehnored. NC/21.07.2017
Jud. fond S. C.
4 ex.
| ← Acţiune în constatarea nulităţii propriei decizii, formulate... | Efectul principal al cesiunii de creanţă de la cedent la... → |
|---|
