RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DIZOLVARE SOCIETATE LA CEREREA UNUI ASOCIAT, PENTRU NEÎNŢELEGERI GRAVE DINTRE ASOCIAŢI. INEXISTENŢA MOTIVELOR TEMEINICE DE DIZOLVARE ATUNCI CÂND CEILALŢI ASOCIAŢI SE OPUN DORINŢEI UNUIA DINTRE ASOCIAŢI DE A DIZOLVA SOCIETA
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 402 din data de 21.06.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. DIZOLVARE SOCIETATE LA CEREREA UNUI ASOCIAT, PENTRU NEÎNȚELEGERI GRAVE DINTRE ASOCIAȚI. INEXISTENȚA MOTIVELOR TEMEINICE DE DIZOLVARE ATUNCI CÂND CEILALȚI ASOCIAȚI SE OPUN DORINȚEI UNUIA DINTRE ASOCIAȚI DE A DIZOLVA SOCIETATEA MANIFESTÂNDU-ȘI VOINȚA DE A CONTINUA ACTIVITATEA SOCIETĂȚII.
-art.227 (1) lit.e din Legea nr.31/1990.
Decizia nr.402/21.06.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin SENTINȚA nr. 30/COM/2013 din 22 ianuarie 2013, Tribunalul Bihor a luat act de renunțare la judecarea cererii formulate și precizate de reclamantul C. R. în contradictoriu cu pârâții SC "F. "; SRL A. , N. I. , B. M. M. , J. V. , T. M. , S. M. de admitere a retragerii sale din SC "F. "; SRL A.
A luat act de renunțare la judecarea cererii formulate de reclamantul C. R. în contradictoriu cu pârâții SC "F. "; SRL A. , N. I. , J. V. de excludere a asociaților pârâți N. I. și J. V. din SC "F. "; SRL A.
A respins ca neîntemeiată cererea formulată și precizată de reclamantul C. R. în contardictoriu cu pârâții SC "F. "; SRL A. prin administrator judiciar E. IPURL - membră UNPIR - Filiala B. , N. I. administrator special, B. M. M. , J. V. , T. M. , S. M. , de dizolvare a SC "F. "; SRL A.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă a obligat reclamantul la plata câtre pârâta SC "F. "; SRL A. a sumei de 26.504,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cererile și susținerile părților, apărările formulate în cauză a reținut următoarele :
În ceea ce privește acțiunea formulată și precizată de reclamantul C. R. prin care a solicitat admiterea retragerii sale din SC "F. "; SRL A. precum și acțiunea formulată de același reclamant prin care a solicitat excluderea din societate a doi dintre asociați, instanța a stabilit următoarele:
În data de 13.04.2011 (fila 285 vol. II verso) reclamantul a arătat că renunță la cererile de retragere din societate și de excludere a asociaților N. I. și J. V. și a solicitat ca instanța să dispună dizolvarea societății pârâte. De asemenea, după repunerea cauzei pe rol, după soluționarea cererii de abținere și repartizarea aleatorie a dosarului la un alt complet de judecată, reclamantul la termenul de judecată din data de 11.10.2011, a arătat că pe parcursul judecării prezentei cauze a renunțat la cererea de excludere a asociaților precum și la cererea de retragere din societate solicitând ca instanța să dispună doar asupra cererii de dizolvare a societății pârâte SC "F. "; SRL A.
Având în vedere prevederile art. 246 Cod procedură civilă, conform căreia reclamantul poate renunța oricând la judecată, instanța a luat act de renunțare la judecarea cererii formulate și precizate de reclamantul C. R. în contradictoriu cu pârâții SC "F. "; SRL A. , N. I., B. M. M., J. V., T. M., S. M., de admitere a retragerii sale din SC "F."; SRL A. precum și de renunțare la judecarea cererii formulate de același reclamant în contradictoriu cu pârâții SC "F."; SRL A., N. I., J. V., de excludere a asociaților pârâți N. I. și J. V. din SC "F."; SRL A.
În ceea ce privește cererea formulată și precizată de reclamant prin care a solicitat în baza art. 134 Cod procedură civilă, art. 27 din Statutul societății, art. 227 lit. b) și c) din Legea 31/1990 și art. 723 Cod procedură civilă, dizolvarea societății pârâte instanța a stabilit următoarele:
În prezenta cauză, din probele administrate a rezultat că prin Încheierea nr.372/F/2011 din data de 11.02.2011 dosar 1398/111/2011 al Tribunalului Bihor, s-a admis cererea formulată de debitorul SC "F. "; SRL A. și în temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență față de debitoarea SC "F."; SRL A.
În temeiul art.34 din Legea nr.85/2006 a fost desemnat în calitate de administrator judiciar RVA O. I. S. S.P.R.L. O.
Legea nr.31/ 1990 prevede cauze comune, generale de dizolvare a societăților comerciale si cauze specifice fiecărei forme de societate.
Cauzele comune de dizolvare a societatilor comerciale, conform art.227 alin. (1) din Legea nr.31/ 1990 sunt urmatoarele:
a - trecerea timpului stabilit pentru durata societatii
b - imposibilitatea realizarii obiectului de activitate
c - declararea nulitatii societatii
d - hotararea adunarii generale
e - hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii;
f - falimentul societatii
g - alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. a), asociatii trebuie sa fie consultati de catre consiliul de administratie, respectiv de directorat, cu cel putin 3 luni inainte de expirarea duratei societatii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. In lipsa, la cererea oricaruia dintre asociati, tribunalul poate dispune, prin incheiere, efectuarea consultarii conform art. 119 alin.
(3) Daca procedura prevazuta la alin. (2) nu este îndeplinita, la expirarea duratei mentionate în actul constitutiv orice persoana interesata sau Oficiul National al Registrului Comertului poate sesiza judecatorul-delegat pentru constatarea dizolvarii societatii.
(4) Lichidarea si radierea societatii se efectueaza potrivit dispozitiilor art. 237 alin. (6)-(10).
Ca urmare, pentru ca Tribunalul sa pronunte dizolvarea unei societati, in temeiul textului de lege evocat mai sus, este necesara intrunirea urmatoarelor conditii:
- solicitarea de dizolvare facuta Tribunalului de unul dintre asociati;
- existenta unor motive temeinice (cum ar fi neintelegerile grave dintre asociati);
- aceste motive sa impiedice functionarea societatii.
Prezenta cerere este formulata de unul dintre asociatii societatii cu raspundere limitata, se întemeiază pe prevederile art.227 alin.1 lit.e din Legea nr.31/1990 iar motivele se refera la existența neintelegerilor ireconciliabile dintre asociati. Divergențele dintre asociați care fac imposibilă continuarea societății apar sub forma lipsei sau dispariției elementului affectio societatis, atunci când interesul social ajunge să fie încălcat sau pus în umbră de interesele personale ale asociaților.
Societatea ca forma de asociere presupune dorinta specifica a asociatilor de a colabora in realizarea unui scop comun. Fiind parti intr-o societate in care elementul intuitu personae este mai pronuntat, lipsa de intelegere poate duce la nerealizarea interesului comun. Dizolvarea societății pentru neînțelegeri grave între asociați trebuie, însă, să rămână o soluție excepțională deoarece criteriul pe baza căruia se poate alege soluția optimă este acela al interesului social.
În cazul de față, nu s-a făcut dovada faptului că neînțelegerile reclamate ar împiedica funcționarea societății SC "F. "; SRL. Din contra, s-a constatat din înscrisurile depuse în probațiune că în prezenta cauză există un plan de reorganizare pe trei ani confirmat de judecătorul sindic, societatea SC "F. "; SRL efectuează plăți câtre creditori, achită taxele, impozitele, contribuțiile câtre bugetul local și de stat, desfășoară activitate conform prevederilor statutare, are încasări și efectuează plăți neexistând elemente din care să rezulte imposibilitatea funcționării societății.
În condițiile în care asociații N. I. , B. M. M. , J. V. , T. M. , S. M. doresc continuarea activității SC "F. "; SRL, nemulțumirile personale ale unui singur asociat ce deține 28,38 % din capitalul social, nu pot constitui motive de dizolvare al societății. Totodată, dacă societatea are posibilitatea din punct de vedere financiar de a-și realiza obiectul de activitate, asociatul nemulțumit se poate retrage, permițând funcționarea în continuare a acesteia. Există și posibilitatea ca ceilalți asociați să preia părțile sociale ale asociatului nemulțumit și astfel societatea să-și continue activitatea, deci, dizolvarea nu este unica modalitate de soluționare a problemelor în cadrul SC "F. "; SRL.
Pretinsele "neînțelegeri"; pe care le invocă reclamantul sunt legate de modul în care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de SC "F. "; SRL, de modul în care asociatul N. I. împreună cu alte persoane au devenit acționari majoritari apoi l-au destituit din funcția de administrator al societății, i-au desfăcut contractul de muncă iar pârâtul N. I. nu s-a conformat dispozițiilor Deciziei nr.1448/2007 al Curții de Apel Oradea și nu l-a reîncadrat în funcția avută cu plata de despăgubiri. Aceste aspecte nu constituie însă motive de natură sa impiedice functionarea societatii pârâte SC "F. "; SRL A. Nu există nici o probă din care să rezulte imposibilitatea funcționării societății pârâte.
Față de cele de mai sus, s-a luat act de renunțare la judecarea cererii formulate și precizate de reclamantul C. R. în contardictoriu cu pârâții SC "F. "; SRL A. , N. I., B. M. M. , J. V. , T. M. , S. M. de admitere a retragerii sale din SC "F. "; SRL A.
S-a luat act de renunțare la judecarea cererii formulate de reclamantul C. R. în contardictoriu cu pârâții SC "F. "; SRL A. , N. I., J. V. de excludere a asociaților pârâți N. I. și J. V. din SC "F. "; SRL A.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată și precizată de reclamantul C. R. în contardictoriu cu pârâții SC "F. "; SRL A. prin administrator judiciar E. IPURL - membră UNPIR - Filiala B. , N. I. , B. M. M. , J. V. , T. M. , S. M. , de dizolvare a SC "F. "; SRL A.
Reclamantul fiind căzut în pretenții, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă a fost obligat la plata către pârâta SC "F. "; SRL A. a sumei de 26.504,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Aceste cheltuieli de judecată au fost efectuate de pârâtă conform dovezilor depuse la dosar și reprezintă taxe expertiză în sumă de 1.504,5 lei, și 15.500 lei , onorariu avocațial în sumă de 7.500 lei și 2000 lei .
În ceea ce privește suma de 1139,50 lei reprezentând cheltuieli cu carburantul pentru deplasarea la procesul declanșat de reclamant, cheltuieli pentru care s-a depus "situația"; și copii de pe bonuri fiscale, nu s-a dovedit că aceste cheltuieli au fost efectiv efectuate de pârâta SC "F. "; SRL A. , neexistând nici o mențiune pe respectivele bonuri în sensul că sumele au fost achitate de reprezentanții acestei societăți. Pentru acest motiv s-a respins solicitarea de a le fi achitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. R. , solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost modificată, respectiv a se dispune dizolvarea SC. F. SRL, cu consecința intrării societății în lichidare.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele:
I. Pornind de la dispozițiile Deciziei civile nr. 452/C/2012 R a Curții de Apel Oradea, instanța de fond trebuia să analizeze temeinicia acțiunii sale prin prisma multitudinii probelor administrate în cauză.
II. Instanța de fond analizând cererea sa a respins-o cu motivarea în esență că pretinsele neînțelegeri pe care le invocă reclamantul nu constituie motive de natură să împiedice funcționarea societății pârâte, neexistând nici o probă care să confirme imposibilitatea funcționării societății pârâte.
III. Hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea legii și a probelor de la dosar, apreciind neînțelegerile dintre asociați ca fiind simple nemulțumiri personale ale lui, deși dovezile evidențiază contrariul.
Astfel din anul 2006 el nu a mai fost convocat la nici o Adunare generală a acționarilor. În data de 25.02.2006 Adunarea generală a acționarilor a aprobat în unanimitate divizarea societății, dar administratorul N. I. nu a agreat hotărârea, motiv care l-a determinat să se adreseze instanței.
O altă probă este Decizia civilă nr. 1448/2007 a Curții de Apel Oradea prin care societatea a fost obligată să-i pună la dispoziție un loc conform pregătirii sale profesionale și să-i plătească despăgubiri, dar administratorul judiciar nu s-a conformat trebuind să apeleze la executorul judecătoresc N. M. care a procedat la executarea hotărârii doar în privința despăgubirilor.
După cum a mai arătat, în practică, divergențele grave dintre asociați se referă la disensiuni care cuprind proiectele de activitate ale societăților, prestațiile administratorilor, lipsa de transparență a deciziilor acestora și a asociaților majoritari, lipsa de transparență privind cuantumul beneficiilor disponibile, suspectarea reciprocă în privința săvârșirii unor fapte contrare interesului social sau frauduloase.
Tot practica a definit interesul social ca fiind un standard, un concept cu conținut variabil care poate fi definit ca fiind interesul comun al asociaților care au constituit societatea în vederea obținerii de beneficii, care trebuia să vizeze toți asociații raportat la părțile lor sociale.
Datorită modului de formare a voinței sociale, interesul social ajunge să se confunde cu interesele asociaților majoritari, atâta timp cât interesele asociaților/acționarilor minoritari nu sunt prejudiciate, ori în cazul său prejudiciul este continuu și substanțial, fiind evidențiat de acțiunile administratorului societății.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele detaliate în motivare, apreciind că soluția instanței de fond este temeinică și legală.
La termenul din 18.06.2013, recurentul și-a completat motivele de recurs cu un motiv de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) Cod procedură civilă, invocând faptul că se impune suspendarea judecății prezentei cauze în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 sens în care a solicitat casarea cu trimitere în vederea suspendării până la judecarea irevocabila a dosarului nr. 1398/111/2011 al Tribunalului Bihor (strămutat la Tribunalul Specializat Cluj).
Verificând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 3041 și 306 Cod procedură civilă pe baza actelor și lucrărilor dosarului s-a constatat că aceasta este temeinică și legală.
Potrivit art. 227 (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990pe care și-a întemeiat reclamantul acțiunea "societatea se dizolvă prin hotărârea Tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății.";
Din interpretarea conținutului acestui text de lege rezultă că pentru ca tribunalul să poată dispune dizolvarea unei societăți, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
-un asociat să ceară tribunalului dizolvarea societății;
-acesta să invoce motive temeinice;
-motivele invocate să împiedice funcționarea societății.
Instanța de fond a reținut corect că motivele invocate de reclamant nu sunt de natură a împiedica funcționarea societății.
Faptul că reclamantul nu ar mai fi fost convocat la Adunarea generală a asociaților din anul 2006, că administratorul societății nu a agreat Hotărârea de divizare a societății sau că nu a executat o hotărâre judecătorească ce-l viza pe reclamant nu constituie motive temeinice care să împiedice funcționarea societății, împotriva acestor măsuri existând alte mijloace procedurale pentru intrarea în legalitate, la care reclamantul putea apela.
Potrivit practicii judiciare, nu există motive temeinice de dizolvare a societății, atunci când ceilalți asociați se opun dorinței unuia dintre asociați de a dizolva societatea, manifestându-și voința de a continua activitatea societății, sens în care s-a pronunțat și ICCJ Secția comercială prin Decizia nr. 2758/21.09.2007.
Referitor la completarea motivelor de recurs cu un motiv de ordine publică, înregistrat la instanță la 18.06.2013, deci după termenul de recurs, Curtea a constatat că suspendarea judecății cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu constituie un motiv de recurs de ordine publica. Pe de altă parte din încheierea de ședință din 13.04.2011 (fila 284 vol. II) rezultă că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de suspendare formulată de administratorul judiciar al societății a cărei dizolvare se solicită, întemeiată pe prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, în sensul respingerii acestei cereri , cu motivarea corectă că în speță nu sunt incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Or, în această situație, respingerea cererii de suspendare de către instanța de fond putea constitui motiv de recurs cenzurabil, doar dacă era invocat înăuntrul termenului de recurs.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 raportat la art. 316 Cod procedură civilă, curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
| ← REVIZUIRE. TERMENUL ÎN CARE POATE FI EXERCITATĂ | RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CONSTATARE NULITATE ABSOLUTĂ... → |
|---|
