REVIZUIRE. TERMENUL ÎN CARE POATE FI EXERCITATĂ
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 3892 din data de 26.06.2013
DREPT PROCESUAL CIVIL
REVIZUIRE. TERMENUL ÎN CARE POATE FI EXERCITATĂ
Potrivit art. 324 alin. 1 și 5, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, de la comunicarea hotărârii definitive, iar în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Decizia civilă nr. 3892/ 26 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea
(dosar civil nr. 3275/111/2012)
Prin sentința civilă nr. 1107/LM din 24 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 3275/111/2012, s-a admis excepția tardivității introducerii cererii de revizuire.
S-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta N.C., în contradictoriu cu intimații COLEGIUL TEHNIC "D.L."; și INSPECTORATUL JUDEȚEAN BIHOR.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin sentința civilă nr. nr. 363/LM/2011 data de Tribunalul Bihor în dosar nr. 12938/111/2010 s-a respins acțiunea precizată si completată formulată de reclamanta N.C. în contradictoriu cu pârâta Colegiul Tehnic "D.L."; Oradea.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța a reținut, in esență că evaluarea reclamantei revine persoanelor abilitate prin normele legale, instanța neputând sa se substituie acestora. Desigur însa ca procedura de acordare trebuie respectată de respectivele persoane, iar în speța de fata apreciindu-se că acesta a fost respectata, chiar reclamanta necontestând-o, ea înțelegând să critice doar calificativul acordat, iar unitatea pârâta nu a contestat diplomele obținute si nici activitățile pe care le-a desfășurat reclamanta in timpul activității școlare sau activități extrașcolare.
Având in vedere dispozițiile art. 52 din Legea nr. 128/1997 modificata privind Statutul personalului didactic si art. 31 lit. f din Ordinul nr. 4925/2005 a Ministerul Educației, Ordinul nr. 4.595 din 22 iulie 2009, instanța a reținut ca procedura de întocmire a fiselor de evaluare pentru toți anii școlari contestați de reclamantă a fost respectata de către unitatea pârâta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta N.C., ce a fost respins prin decizia civila nr. 1753/R/2011 dată de Cutea de Apel Oradea.
În considerentele hotărârii s-a reținut că este reală afirmația că la dosar există probe care atestă nivelul calitativ al activității desfășurate de recurentă pe parcursul anilor care au fost evaluați în timpul procesului.
Însă, susținerea instanței de fond potrivit căreia aceasta nu are competența de a face ea însăși evaluarea s-a reținut a fi legală și temeinică. În aceste condiții, s-a apreciat că singurul lucru care mai rămâne de discutat îl reprezintă respectarea dispozițiilor legale privind procedura de evaluare, ori, așa cum a arătat și Inspectoratul Școlar Bihor și cum a reținut și instanța de fond, nu au fost evidențiate încălcări ale dispozițiilor legale în procedura de evaluare întocmită de reprezentanții Colegiului Tehnic "D.L."; Oradea.
De asemenea, din lectura art. 52 din Legea nr. 128/1997, s-a apreciat că nu se reține că este obligatorie procedura unei alte discuții decât cea în fața Consiliului de Administrație al unității de învățământ, ședință, la care însăși recurenta a recunoscut că a participat. Faptul că printr-un ordin al ministrului s-ar fi sugerat o astfel de procedură, s-a apreciat a fi irelevant din perspectiva analizei legalității evaluării pe care instanța o face, doar legea cadru prevăzând condiții care în caz de nerespectare determină nulitatea procedurii.
S-a considerat că, indiferent de concluzia la care ajunge instanța în legătură cu valoarea activității desfășurată de recurentă, concluzie care oricum este unilaterală, deoarece nu există termen de comparație în analiza activității altor cadre didactice de la aceiași unitate de învățământ, limitele verificării trebuie să se oprească doar la legalitatea procedurii, ori, Curtea a reținut că nu poate să identifice elemente care să evidențieze încălcări ale dispozițiilor legale imperative.
Împotriva deciziei nr. 1753/R/2011 data de Cutea de Apel Oradea reclamanta a formulat contestație in anulare, înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2011. Prin decizia civila nr. 1300/2012-R Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondata contestația in anulare.
De asemenea, reclamanta a formulat împotriva deciziei nr. 1753/R/2011 data de Cutea de Apel Oradea si cerere de revizuire, înregistrata la data de 26.08.2011, respinsa ca inadmisibila prin decizia nr. 1258/2010-R, având in vedere că prin decizia atacata nu s-a evocat fondul.
Împotriva sentinței civile nr. 363/LM/2011 data de Tribunalul Bihor s-a formulat si prezenta cerere de revizuire, pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 si 7 C. pr. civ.
În ce privește cererea de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. pr. civ., instanța a reținut următoarele:
Spre deosebire de recurs, care in principiu, urmărește remedierea erorilor de drept, revizuirea are drept scop, de regula, îndreptarea erorilor săvârșite in legătură cu starea de fapt stabilita prin hotărârea definitivă sau irevocabila. Datorita acestui fapt, cele doua căi de atac sunt complementare si deci pot fi exercitate concomitent.
S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. pr. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Prima ipoteza vizează situația in care instanța s-a pronunțat din eroare si asupra unor lucruri care nu s-au cerut - extra petita. Ipoteza a doua are in vedere situația in care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în proces - minus petita. Iar ipoteza a treia vizează situația in care instanța a dat reclamantului mai mult decât a cerut - plus petita.
Cea de-a doua ipoteza, a fost invocată de către revizuientă ca fiind incidentă in cauza.
Tribunalul a reținut că art. 322 pct. 2 teza a doua Cod pr. civ. are in vedere ipoteza in care nu s-a soluționat o cerere principală, accesorie sau incidentală, nu si atunci când nu a fost analizata o cerere de probațiune ori o excepție sau un argument. In sensul acestui text, prin lucru cerut trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului si au stabilit obiectul pricinii deduse judecății. Revizuirea s-a apreciat că nu poate fi primită când instanța a respins un capăt de cerere, de vreme ce acesta a primit o dezlegare.
În speță susținerile revizuientei in sensul ca instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut sunt nefondate, instanța analizând toate capetele de cerere formulate si respingându-le ca nefondate.
În ce privește excepția de tardivitate, invocata de intimată,, s-a apreciat a fi întemeiata. Astfel potrivit dispozițiilor art. 324 alin. 1 C. pr. civ. termenul de revizuire este de o luna si se va socoti in cazurile prev. de art. 322 pct. 1, 2 si 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.
În speță, sentința civila nr. 363/LM/2011 data de Tribunalul Bihor, hotărâre definitivă, a fost comunicata revizuientei la data de 30.03.2011, iar termenul de revizuire de o luna curge de la comunicării acesteia, împlinindu-se la data de 02.05.2011 (având in vedere ca data de 30.04.2011 a fost intr-o zi de sâmbătă). Iar împrejurarea că reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței s-a apreciat că nu determina suspendarea termenului de revizuire, întrucât cele doua căi de atac sunt complementare si deci pot fi exercitate concomitent.
Așadar susținerile revizuientei din concluziile scrise in sensul că până la soluționarea recursului nu putea promova calea de atac a revizuirii, au fost apreciate ca fiind nefondate. Iar faptul ca a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 363/LM/2011 si apoi revizuire împotriva hotărârii date in recurs nu reprezintă împrejurări mai presus de voința părții care să determine repunerea in termenul de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. pr. civ. În consecință cererea de repunere in termen a fost apreciat ca nefondată.
Având in vedere că revizuienta a depus cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. pr. civ. la data de 2.04.2012, în baza dispozițiilor art. 324 alin. 1 C. pr. civ., s-a reținut a fi tardiv formulată.
În ce privește cererea de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. pr. civ. instanța a reținut că potrivit acestor dispoziții se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă după, darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința parților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unui instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. 1 C. pr. civ. termenul de revizuire este de o luna si se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, ori după caz, din ziua in care partea a luat cunoștința de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Revizuienta a invocat ca înscris nou decizia civila nr. 1480/7.06.2011-R data de Cutea de Apel Oradea in dosar nr. 471/35/2010 prin care, după rejudecarea recursului ca urmare a admiterii unei contestații in anulare, s-a admis recursul declarat de recurenta N.C. împotriva sentinței civile nr. 1614/2009 data de Tribunalul Bihor si in consecința s-a admis contestația acesteia si s-a dispus anularea Deciziei nr. 6/2009 si a Hotărârii nr. 8041/2009 si sancțiunea aplicată petentei, aceea de avertisment.
Tribunalul a reținut că de aceasta hotărâre revizuienta avea cunoștință la data la care a introdus cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1753/R/2011 dată de Cutea de Apel Oradea, cerere înregistrată pe rolul Curții la data de 26.08.2011, in cuprinsul motivelor de revizuire aceasta făcând referire la soluția pronunțată in dosar nr. 471/35/2010, prin care s-a dispus anularea sancțiunii avertismentului.
Așadar, chiar presupunând că revizuienta a luat cunoștință de decizia civila nr. 1480/7.06.2011-R numai la data înregistrării cererii de revizuire pe rolul Curții de Apel Oradea, termenul de revizuire de o lună este cu mult depășit.
Împrejurarea că revizuienta a formulat cerere de revizuire si împotriva hotărârii date in recurs s-a apreciat că nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința părții, care sa determine repunerea in termenul de revizuire împotriva sentinței civile nr. 363/LM/2011 data de Tribunalul Bihor.
Astfel pentru a se putea dispune de către instanță repunerea in termen, partea care nu si-a exercitat dreptul procedural in termenul legal trebuie sa facă dovada existentei unei împrejurări mai presus de voința ei, deci a unei împrejurări ce exclude culpa părții respective.
Ori revizuienta a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei date in recurs nr. 1753/5.07.2011 la data de 26.08.2011 si nimic nu o împiedica să formuleze la acea data si cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 363/LM/2011 data de Tribunalul Bihor. În consecință cererea de repunere in termen s-a apreciat a fi nefondată.
Având in vedere că revizuienta a depus cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. pr. civ. la data de 2.04.2012, la mai mult de jumătate de an după ce a aflat de hotărârea pe care a invocat-o ca înscris nou, in baza disp. art. 324 alin. 1 C. pr. civ., instanța a constatat că aceasta este tardiv formulată.
În ce privește cererea de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. pr. civ. aceasta a fost disjunsa formându-se un nou dosar.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petenta N.C., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii excepției de tardivitate, cu consecința admiterii cererii de revizuire, așa cum a fost formulată pe temeiul art. 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului a arătat că la data de 24.08.2011 petenta a promovat, în termenul legal cerere de revizuire la Curtea de Apel Oradea, însă instanța sesizată a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, fiind îndrumată petenta a depune cererea la instanța competentă, adică aceea care a pronunțat hotărârea definitivă.
S-a arătat că această hotărâre a fost supusă căii de atac a recursului, deci până la soluționarea acestei căi de atac nu se punea problema promovării unei căi extraordinare de atac, cum este ceea a revizuirii.
Instanța de control judiciar a pronunțat hotărârea irevocabilă la data de 12.08.2011, iar petenta a formulat inițial cererea de revizuire la Curtea de Apel Oradea la 24.08.2011 .
În raport de aceste considerente, a apreciat că cererea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 324 Cod procedură civilă, în subsidiar solicitându-se a se aplica dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă, repunerea în termenul de o lună de zile, în raport de împrejurarea mai presus de voința părții, care constă în promovarea căii de atac extraordinare la o instanță necompetentă, considerându-se că se impunea ca instanța respectivă să-și decline competența de soluționare la Tribunalul Bihor.
În continuare s-a făcut referire la temeiurile care stau la baza cererii de revizuire, respectiv cele prevăzute de art. 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, Curtea a apreciat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Temeiurile de revizuire invocate de petentă sunt cele prevăzute de art. 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă și anume, faptul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv, faptul că după darea hotărârii s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Potrivit art. 324 (1) alin. 1 și 5, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2, de la comunicarea hotărârii definitive, iar în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Referitor la primul temei de revizuire (art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă), în mod corect se reține de Tribunal că hotărârea atacată cu revizuire (sentința civilă nr. 363/2011) a fost comunicată petentei în data de 30.03.2011, dată de la care începe să curgă termenul de revizuire de o lună și în raport de care cererea de revizuire formulată de petentă în data de 02.04.2012 este tardivă.
Faptul că petenta a declarat recurs împotriva sentinței mai sus evocate, nu o împiedica pe aceasta să exercite și calea extraordinară de atac a revizuirii, cele două căi de atac fiind complementare și deci puteau fi exercitate concomitent .
De asemenea, faptul că s-a declarat recurs împotriva sentinței nr. 363/2011 și apoi revizuire împotriva hotărârii date în recurs nu constituie împrejurări mai presus de voința părții, de natură să justifice repunerea părții în termenul de revizuire.
Nefondate sunt și criticile formulate de petentă cu privire la tardivitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Astfel, hotărârea invocată de petentă ca temei al revizuirii (decizia civilă nr. 1480 /07.06.2011 a Curții de Apel Oradea) a fost cunoscută de aceasta încă de la data introducerii cererii anterioare de revizuire la Curtea de Apel Oradea (26.08.2011), în cuprinsul cererii respective făcându-se trimitere la hotărârea judecătorească mai sus evocată.
Ori, raportat la data respectivă (26.08.2011) cererea de revizuire a fost introdusă la Tribunalul Bihor cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 pct. 5 Cod procedură civilă.
Împrejurarea că petenta a formulat cerere de revizuire și împotriva hotărârii date în recurs nu constituie temei de repunere în termen conform art. 103 Cod procedură civilă.
De asemenea, nu se poate imputa instanței (Curtea de Apel Oradea) că nu a declinat din oficiu competența de soluționare a primei cereri de revizuire, în condițiile în care hotărârea atacată a fost precis individualizată (decizia nr. 1753 /2011 a Curții de Apel Oradea) nefiind indicată ulterior vreo altă hotărâre, cu toate că s-a invocat de instanță excepția inadmisibilității, revizuienta de altfel nefiind prezentă la judecată și neprecizându-și punctul de vedere cu privire la excepția respectivă.
Față de considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, fără cheltuieli de judecată.
| ← ACŢIUNE ÎN REVENDICARE FORMULATĂ PE CALEA DREPTULUI COMUN.... | RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DIZOLVARE SOCIETATE LA CEREREA... → |
|---|
