RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. INSOLVENŢĂ. CERERE DE REPUNERE ÎN TERMENUL DE ÎNREGISTRARE A DECLARAŢIEI DE CREANŢĂ. NEINCIDENŢA PREVEDERILOR ART.7 ALIN.(3) TEZA A II – A DIN LEGEA NR.85/2006 – CREDITOR CARE PUTEA FI IDENTIFICAT. art.7, art.28, art.61 d
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 180 din data de 12.03.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. INSOLVENȚĂ. CERERE DE REPUNERE ÎN TERMENUL DE ÎNREGISTRARE A DECLARAȚIEI DE CREANȚĂ. NEINCIDENȚA PREVEDERILOR ART.7 ALIN.(3) TEZA A II - A DIN LEGEA NR.85/2006 - CREDITOR CARE PUTEA FI IDENTIFICAT.
art.7, art.28, art.61 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.180/C/12.03.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin SENTINȚA nr. 2581/F/2012 din 31 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul BT L. T. IFN S.A. C. N. în contradictoriu cu administratorul judiciar R. IPURL. O.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele :
Prin Încheierea comercială nr. 802/F/25.03.2010 pronunțată de către Tribunalul Bihor a fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea SC P. C. SRL, fiind stabilit ca și termen limită pentru depunerea declarațiilor de creanță 25.05.2010. Deschiderea procedurii insolvenței a fost publicată de către administratorul judiciar în ziarul Jurnalul de dimineață, precum și în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 65306/30.04.2010 ( filele 56-57 vol. I ).
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul Procedurilor de Insolvență. De la această regulă alineatul 3 al aceluiași articol instituie două excepții : comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii, ambele urmând să se facă potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. Întrucât există însă posibilitatea ca nu toți creditorii să fie identificați în etapa incipientă a procedurii, teza a II-a a acestui alineat reinstituie regula prescrisă de alineatul 1 al art. 7.
Legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de categoria din care face parte creditorul, citarea prin publicitate instituită cu titlu general de art. 95 Cod procedură civilă fiind înlocuită cu modalitatea specială prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Respectarea celor două modalități de citare reprezintă o condiție necesară și suficientă pentru ca prezumția instituită de lege referitoare la deschiderea procedurii și termenele care încep să curgă să își găsească aplicabilitatea. De altfel, art. 61 alin. 1 și 3 prevede în mod expres că în urma deschiderii procedurii administratorul judiciar ca trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor.
Interpretarea dispozițiilor amintite conduce la concluzia că numai în măsura în care a fost depusă lista respectivă, incumbă administratorului judiciar obligația de a proceda la notificarea individuală a fiecărui creditor. În ipoteza în care lista nu a fost depusă, notificarea făcută prin cele două mijloace de publicitate - ziar de largă circulație și Buletinul Procedurilor de Insolvență - suplinește notificarea individuală.
Așa fiind, judecătorul sindic a reținut că a fost depusă de către creditor declarația de creanță după expirarea termenului limită fixat prin sentința de deschidere a procedurii, astfel încât a consideră că în mod corect administratorul judiciar a considerat-o tardivă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat a declarat recurs creditoarea SC BT L. T. IFN SA C. N. , solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de repunere în termenul legal de declarare a creanței, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală, instanța de fond interpretând în mod greșit actele existente la dosar, făcând o aplicare greșită a legii.
Motivul esențial pentru care înțelege să critice hotărârea pronunțată de judecătorul sindic constă, a susținut recurenta, tocmai în neobservarea de către instanța de fond a posibilității certe de identificare de către administratorul judiciar a calității sale de creditor al SC P. C. SRL.
Astfel, s-a arătat de către recurentă că, deschiderea procedurii insolvenței s-a făcut la cererea debitoarei, care avea obligația să depună nu numai lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c. din Legea insolvenței, dar și o listă completă cu toate bunurile societății, cu mențiunea că pentru bunurile grevate se vor menționa datele din registrele de publicitate.
Calitatea sa de creditor reieșea, a susținut recurenta, din actele puse la îndemâna administratorului judiciar de către debitoare și autorități publice, acte pe care le-a avut în vedere la stabilirea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței prevăzut de art. 59.
Mai mult, R. IPURL este administrator judiciar și al societății R. E. SRL, utilizatorul din contractele de leasing care au fost garantate prin contractul de ipotecă, utilizator asupra căruia s-a deschis procedura de insolvență anterior declanșării procedurii asupra debitoarei.
Ori, prin cererea sa de creanță din 10.03.2010 împotriva SC R. E. SRL, recurenta a învederat că a arătat expres că SC P. C. SRL a garantat creanța prin contractul de ipotecă, împrejurări față de care se apreciază că nu este posibil ca administratorul judiciar să nu o fi putut identifica pe recurenta creditoare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, articolul 304 1 Cod Procedură Civilă, art. 8, art. 20 lit.c, art. 55, 58 și 59 din Legea nr.85/2006.
Intimata, prin reprezentanta sa, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform articolului 3041 Cod Procedură Civilă, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr. 802/F/25.03.2010, pronunțată de Tribunalul Bihor s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC P. C. SRL, fiind stabilit termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță la data de 25.05.2010.
Deschiderea procedurii insolvenței a fost publicată de către administratorul judiciar în ziarul "Jurnalul de dimineață " precum și în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 65306/30.04.2010.
Creditoarea recurentă a formulat cererea de înscriere în tabelul creditorilor debitoarei la data de 19.10.2012, cerere prin care a solicitat de asemenea și repunerea sa în termenul legal de introducere a cererii susținând că nu a fost notificată potrivit Codului de Procedură Civilă cu privire la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC P. C. SRL, cu toate că administratorul judiciar era obligat să procedeze în acest fel, fiind un creditor cunoscut al debitoarei.
Cererea de înscriere a acestei creditoare la masa credală a falitei, a fost apreciată ca tardivă de către administratorul judiciar al falitei, iar judecătorul sindic a respins contestația acesteia, prin care se solicită repunerea în termenul legal de formulare a declarației de creanță.
Examinând această chestiune a tardivității formulării declarației de creanță, este de relevat că, într-adevăr potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006, " citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul Procedurilor de Insolvență …."; însă, potrivit alin. (3) al aceluiași articol " prin excepție de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de Procedură Civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putu fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit.c procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.";
Criticile invocate de către recurentă cu privire la neobservarea de către judecătorul sindic a posibilității certe de identificare de către administratorul judiciar a calității acesteia de creditor al societății debitoare, sunt apreciate de instanța de recurs ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Astfel, cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de chiar debitoarea SC P. C. SRL, situație în care aceasta trebuie să fie însoțită printre altele de lista cuprinzând numele și adresele creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora : certe sau sub condiție, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, arătându-se suma, cauza și drepturile de preferință (articolul 28 lit. c).
Or, în speță, recurenta SC BT L. T. IFN SA are o creanță născută anterior deschiderii procedurii insolvenței debitoarei care, prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 135/06.03.2009, de către Biroul Notarului Public M. L. (fila 23 recurs ), în calitate de garant-ipotecar a constituit în favoarea recurentei dreptul de ipotecă pentru suma de 96.857 Euro și a consimțit la notarea în CF a acesteia, contract încheiat alături de părțile din litigiu și de către debitoarea SC R. E. SRL, aceasta din urmă având calitatea de utilizator în contractele de leasing financiar încheiate cu SC BT L. T. IFN SA.
Pe de altă parte, dreptul de ipotecă și interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea creditoarei recurente, au fost notate în CF nr. 150228 C!-U3 O. , imobile care formează proprietatea debitoarei SC P. C. SRL după cum reiese din copia extrasului de CF depusă la dosar.
Mai mult, administratorul judiciar al acesteia, R. IPURL este administrator judiciar și al SC R. E. SRL, utilizatorul din contractele de leasing garantate de către SC P. C. SRL prin contractul de garanție imobiliară, evocat mai sus.
Pe de altă parte, în tabelul de creanțe al SC R. E. SRL întocmit de către același administrator judiciar la data de 23.03.2010 (filele 14-126 recurs) creditoarea recurentă figurează înscrisă la poziția 4 cu creanța garantată, garanția fiind tocmai ipoteca consimțită de către debitoarea din prezenta cauză.
Din cele relevate mai sus, reiese că în speță nu se poate reține incidența prevederilor art. 7 alin. (3) teza a II-a din Legea 85/2006, deoarece, creditoarea recurentă nu poate fi încadrată în categoria creditorilor care " nu au putut fi identificați" în înțelesul textului evocat, toate împrejurările la care s-a făcut trimitere, demonstrând contrariul, considerente față de care, instanța de recurs a apreciat că se impunea că SC BT L. T. IFN SA să fie notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei conform art. 7 alin. (3) teza I din Legea insolvenței , respectiv, conform codului de procedură civilă.
Având în vedere că, în cauză acest lucru nu s-a realizat, Curtea de Apel Oradea a apreciat că aceasta este în termenul legal de formulare a declarației de creanță, în lipsa dovezii de comunicare a notificării, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin. (2) coroborat cu art. 304 pct. 9 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, a admis ca fondat recursul de față, iar pe cale de consecință a modificat Sentința nr. 2501/F/31.10.2012 a Tribunalului Bihor, în sensul că a admis cererea creditoarei de repunere în termenul de formulare a declarației de creanță și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea verificării de către administratorul judiciar a creanței creditoarei.
În baza art. 274 Cod Procedură Civilă, a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea recurentei în cuantum de 76,89 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și cheltuieli de deplasare la instanță justificate cu chitanțele depuse la dosar.
| ← DREPT CIVIL Acţiune în despăgubiri întemeiată pe... | PLÂNGERE ÎMPOTRIVA ÎNCHEIERII DE CARTE FUNCIARA. Art. 31 ,... → |
|---|
