Recurs litigii cu profesionişti. Pretenţii. Renunţare la judecata acţiunii – act cu caracter irevocabil. Inadmisibilitatea revenirii asupra declaraţiei de renunţare, în recurs.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 211 din data de 03.06.2014
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
Recurs litigii cu profesioniști. Pretenții. Renunțare la judecata acțiunii - act cu caracter irevocabil. Inadmisibilitatea revenirii asupra declarației de renunțare, în recurs.
- art. 246 Cod de procedură civilă 1865
- art. 169 și 218 din O.G. nr. 92/ 2003
Decizia nr. 211/ C/ 03. 06. 2014 a Secției a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea.
Dosar 11731/271/2012 - R
Prin ÎNCHEIEREA nr. 492/COM/2013, Tribunalul B., a luat act de renunțarea la judecata cererii formulate de reclamanții S. S. și C. M. L. ambii prin mandatar C. T. S. în contradictoriu cu pârâta B. T. cu sediul în O., având în vedere cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanți și depusă la data de 14.12.2012 la fila 49 din dosarul Judecătoriei O., în temeiul art. 246 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs C. T. S. mandatarul reclamanților, solicitând desființarea ei și admiterea acțiunii astfel cum a formulat-o.
În motivarea recursului său, mandatarul arată că fiul său a înțeles de la un avocat din SUA cu care s-a consultat că taxa de timbru pe care trebuie să o plătească este foarte mare în Statele Unite, deși astfel cum a reținut și instanța de fond, acțiunea de față, având ca obiect despăgubiri derivate dintr-o cauză penală, este scutită de taxa judiciară de timbru, conform art.15 din Legea nr. 146/1997.
Mai învederează faptul că este vorba de o gravă eroare de fapt, fiul și nora sa, neintenționând să renunțe la judecata acțiunii civile pentru daunele morale cauzate de moartea fiicei lor în accidentul provocat la sediul B. T. din O., obligându-se să depună un înscris autentic notarial din care să rezulte inducerea în eroare a mandanților săi.
În drept recursul nu este motivat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata B. T. a invocat excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant a numitului C. T. S. în formularea căii de atac și excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele detaliate în motivare.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 3041 și 306 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că aceasta este temeinică și legală.
Prin înscrisul aflat la fila 49 din dosarul de fond, înregistrat la dosar la 14.12.2012, reclamanții C. M. L. și S. S. au învederat instanței că înțeleg să renunțe la judecată, motivat de faptul că în dosarul penal cu nr. xxxxx/271/2011, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1), a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a respins ca inadmisibil recursul declarat de petiționarea S. S. împotriva Deciziei Penale nr. 497-R/15.05.2012 a Curții de Apel O. - Secția penală și pentru cauze cu minori.
Cererea de renunțare la judecată este semnată de reclamanți.
Susținerea mandatarului reclamanților în sensul că reclamanții ar fi renunțat la judecată din alte motive decât cele învederate în cererea de renunțare, întrucât ar fi fost induși în eroare de un avocat din SUA cu privire la cuantumul mare al taxei de timbru datorat, nu este confirmată de nici un act al dosarului, mandatarul nefăcând această dovadă, deși prin cererea de recurs s-a obligat să depună un înscris oficial doveditor al susținerilor sale.
Pe de altă parte renunțarea la judecată produce numai efecte procedurale, drepturile părților rămânând neatinse, astfel că reclamanții pot formula o nouă acțiune cu același obiect, dacă între timp nu a operat prescripția extinctivă.
Cum renunțarea la judecată echivalează cu o desistare de la judecarea cererii introductive, în recurs nu se poate reveni asupra declarației de renunțare și să se ceară continuarea judecății, întrucât declarația de renunțare la judecată este un act unilateral ce reprezintă manifestarea de voință a unei singure părți și specific unui astfel de act este caracterul său irevocabil.
De asemenea, potrivit art. 246 alin. 2 Cod procedură civilă, prin încheiere, se constată renunțarea la judecată, legiuitorul neconferind actului instanței un caracter constitutiv, de vreme ce nu prevede că renunțarea se dispune prin încheiere.
Or, odată exprimată această poziție procesuală, nu se mai poate reveni asupra ei și întrucât instanța doar constată și nu dispune renunțarea. Curtea a apreciat că prin intermediul recursului, reclamantul nu poate critica faptul că instanța a luat act de renunțare, putând invoca doar aspecte legate de condițiile de regularitate în care s-a luat act de renunțare, adică faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 246 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată și luarea poziției celeilalte părți, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii introductive și respectiv intrarea în dezbaterea fondului, ceea ce în speță nu s-a invocat.
Față de toate aceste considerente, în baza art.312 raportat la art.316 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul.
| ← Titlu de proprietate emis asupra unor parcele cadastrale ce se... | Notare proces în cartea funciară. Efectele notaţiunii faţă... → |
|---|
