RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI – ACŢIUNE ÎN ANTRENAREA RĂSPUNDERII ÎN TEMEIUL ART.138 (1) LIT.D DIN LEGEA NR.85/2006. REFUZUL ADMINISTRATORILOR DE A PREDA DOCUMENTELE CONTABILE LA SOLICITAREA LICHIDATORULUI, CONDUCE LA PREZUMŢIA L
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 427 din data de 12.09.2013
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. PROCEDURA INSOLVENȚEI - ACȚIUNE ÎN ANTRENAREA RĂSPUNDERII ÎN TEMEIUL ART.138 (1) LIT.D DIN LEGEA NR.85/2006. REFUZUL ADMINISTRATORILOR DE A PREDA DOCUMENTELE CONTABILE LA SOLICITAREA LICHIDATORULUI, CONDUCE LA PREZUMȚIA LIPSEI ACESTOR DOCUMENTE.
-art.138 (1) lit.d din Legea nr.85/2006;
-art. 10 din Legea nr.82/1991;
-art.73 din Legea nr.31/1990.
Decizia nr.427/12.09.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.3081/F din 11 decembrie 2012, Tribunalul Bihor a respins cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ D. C. , cu sediul în O., str. I. V., nr.6, ap 5, județul B. , în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC C. U. SRL, cu sediul în localitatea G., nr. 227, comuna G. , județul B., CUI , J05/, în contradictoriu cu pârâții M. V. A., domiciliat în M. B. , comuna R. , nr.60, S. F. C. , domiciliat în M. B. , comuna R. , nr. 64, județul B., având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale conform art.138 din Legea 85/2006.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin sentința comerciala nr.2441/F/2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în data de 07.10.2010 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 față de debitoarea SC C. U. C. SRL cu sediul în localitatea G., fiind desemnat administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență D. C. cu sediul în O. căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr.85/2006
Ulterior prin sentința nr.1564/F/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor in data de 16.06.2011 s-a dispus intrarea în faliment a societății debitoare fiind desemnat lichidator judiciar același cabinet individual de insolvență, căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art. 25 din L 85/2006.
În termenul stabilit de judecătorul - sindic administratorul judiciar a depus la dosar tabelul definitiv al creanțelor, din care rezultă că debitoarea datorează creditorilor săi suma totală de suma de 63.153,93 lei.
Analiza elementelor răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: existența uneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 faptei, reținerea unei culpe grave în administrarea societății, existența unui prejudiciu patrimonial și existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciul produs societății și implicit, creditorilor.
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;";.
În conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit art. 33 alin. (4) sau (6) , debitorul este obligat să depusă la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din lege.
Art. 44 din Legea nr. 85/2006 prevede că debitorul are obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului judiciar, toate informațiile cerute de acesta precum și toate informațiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea și averea sa.
Pârâții aveau de asemenea obligația predării, către lichidatorul judiciar, în termenul prevăzut la art. 107(2) lit. d, a gestiunii averii societății debitoare împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii susmenționate la art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Pârâții în calitate de administratori ai societății debitoare, nu s-au conformat acestor dispoziții legale, nu au predat administratorului judiciar actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din lege și nici lichidatorului judiciar gestiunea averii debitoarei împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii susmenționate la art. 46 alin. (2) din lege deși au fost notificați în acest sens de administratorul/lichidatorul judiciar.
Pe parcursul procedurii, lichidatorul judiciar nu a identificat faptic bunuri în patrimoniul debitoarei pentru a fi valorificate în vederea acoperirii pasivului societății.
Judecătorul-sindic a reținut că deși lichidatorul judiciar a invocat săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, s-a limitat la simple afirmații fără a dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta pârâților de nepredare a actelor contabile și insolvența debitoarei.
Prin urmare, văzând că nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea formulată.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a formulat recurs CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ S. C. cu sediul în O. - în calitate de lichidator al debitoarei SC";C. U. C. ";SRL, solicitând instanței modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv în temeiul art. 138 lit. d) din Legea nr.85/2006 să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților M. V. A. și S. F. C. în calitate de foști administratori ai societății C. U. C. SRL și obligarea acestora la plata în solidar a întregului pasiv al societății falite C. U. C. SRL, respectiv la plata în solidar a sumei de 63.153,93 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că, instanța de fond nu a reținut faptul că foștii administratori refuză să predea către lichidatorul judiciar documentele contabile. În data de 16.06.2011 s-a pronunțat Sentința comerciala nr.l564/F/2011, prin care s-a dispus de către Tribunalul Bihor, deschiderea procedurii simplificate insolvenței față de SC C. U. C. SRL, la solicitarea administratorului judiciar, cabinetul de insolvență fiind desemnat lichidator judiciar în cauză. Imediat după deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, în conformitate cu prevederile art.61 și următoarele din Legea nr. 85/2006 a procedat la notificarea tuturor creditorilor, a debitorului și administratorilor societății, cu privire la începerea procedurii de faliment.
Administratorii societății aveau obligația să pună la dispoziția lichidatorului judiciar toate documentele contabile și originale ale societății, respectiv să predea gestiunea acesteia. În cursul lunii iunie a comunicat d-lui M. V. A. și d-lui S. F. C. , ambii în calitate de administratori ai C. U. C. SRL, printr-o adresă scrisă, cu confirmare de primire, obligația legală de a-i comunica actele constitutive și actele contabile ale societății, aflate în procedura simplificată a insolvenței, precum și stampila.
Consideră că prin sustragerea de la obligația de predare a gestiunii către lichidatorul judiciar, foștii administratori prejudiciază nu doar societatea a cărei contabilitate nu mai poate fi întocmită și depusă la organul fiscal competent ci și pe creditorii societății, înscriși în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, care sunt puși în imposibilitatea de a-și mai recupera creanțele prin valorificarea activelor societății falite. Fapta săvârșită de pârâții M. V. A. și S. F. C. se încadrează și îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit.d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, precum și faptul că raportul de cauzalitate între fapta pârâtului : " dosirea actelor contabile ale societății și înstrăinarea activelor din patrimoniul acesteia" și prejudiciul produs, respectiv tergiversarea prezentei proceduri și diminuarea patrimoniului debitoarei în dauna creditorilor săi, este evident și pe cale de consecință solicită admiterea recursului.
Intimații pârâți, legal citați nu și-au exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, a reținut că este fondat, astfel că în baza prevederilor art.8 din Legea nr.85/2006, art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă a dispus admiterea lui și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii lichidatorului judiciar pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar al debitoarei falite a solicitat judecătorului sindic să dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a intimaților pârâți - foști administratori ai debitoarei, în temeiul prevederilor art.138 lit.";d"; din Legea nr.85/2006 invocând neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu prevederile legale, faptă ce a determinant insolvența falitei.
Pentru a se putea dispune antrenarea răspunderii patrimoniale a foștilor membri ai organelor de conducere a debitoarei falite, este necesar a se face dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale, condiții grefate pe specificul raporturilor comerciale, faptele imputate a fi săvârșite trebuind a fi un factor declanșator a insolvenței societății.
În speță, aceste condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite, în mod eronat respingând judecătorul sindic cererea formulată de lichidatorul judiciar.
Astfel, legiuitorul a prevăzut că se poate dispune antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor de conducere ai societății care au cauzat starea de insolvență a debitoarei prin ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile ori neținerea unei contabilități în conformitate cu legea.
De asemenea, în sarcina administratorilor societății s-a instituit o prezumție de culpă pentru corecta ținere și evidențiere în contabilitate a activității desfășurate de societate și pentru existența registrelor și documentelor prevăzute de lege prin dispozițiile art. 10 din Legea nr. 82/1991 și art. 73 din Legea 31/1990. Neținerea unei contabilități în conformitate cu legea conduce la o stare de haos și dezordine în activitatea societății, neputându-se urmări evoluția documentelor de pasiv și activ a patrimoniului și posibilitatea adoptării de îndată a unor măsuri de redresare a evoluției financiare negative a firmei.
În speță, societatea falită s-a înființat în anul 2007 depunând la organele financiare situațiile contabile până în anul 2009, moment după care nu și-a mai îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.
După intrarea societății în procedura de insolvență, administratorii intimați, deși notificați de lichidatorul judiciar nu au predat documentele contabile ale societății pentru a se putea analiza pertinent activitatea desfășurată, analiza efectuându-se doar pe baza documentelor aflate în posesia organelor fiscale.
Refuzul administratorilor de a preda documentele contabile, la solicitarea lichidatorului, conduce la prezumția lipsei acestor documente datorită neținerii lor în conformitate cu legea ori dispariției acestora, culpa pentru nerespectarea dispozițiilor legale aparținând administratorilor societății.
Lipsa documentelor contabile în care să se evidențieze activitatea desfășurată de societate și evoluția patrimonială a firmei reprezintă un factor declanșator al insolvenței societății, câtă vreme în lipsa acestor documente nu se pot urmări creanțele pe care societatea le are de achitat și scadența acestora, disponibilul bănesc pe care societatea îl deține și obligațiile pe care clienții firmei le au față de societate.
Nu se poate susține că nu ar exista o legătură de cauzalitate între insolvența societății și lipsa documentelor contabile, câtă vreme această lipsă reprezintă un factor potențator al desfășurării unei activități dezorganizate și practic imposibil de urmărit sub aspectul elementelor de activ și pasiv a patrimoniului societății. În aceste condiții, nu se pot urmări creanțele pe care societatea le are de încasat ori de plătit și nici disponibilul bănesc, insolvența societății fiind consecința firească a unei asemenea stări de fapt.
Drept urmare, câtă vreme intimații pârâți nu au răsturnat prezumția de culpă instituită de legiuitor în sarcina lor, dovedind existența registrelor si actelor contabile și ținerea lor în conformitate cu legea, raportat la starea de pasivitate și culpă în raport de buna desfășurare a activității societății ce a condus la insolvența societății, nu se poate reține că nu ar fi îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, prejudiciul cauzat reprezentându-l pasivul înscris în tabelul definitiv de creanțe, pasiv neacoperit de activul debitoarei.
Pentru aceste considerente, recursul declarat a fost admis cu consecința modificării în tot a sentinței atacate, conform dispozitivului prezentei decizii.
Instanța nu a acordat cheltuieli de judecată deoarece părțile nu au solicitat acordarea lor.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DESCHIDERE PROCEDURĂ... | RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. DESPĂGUBIRE. APLICAREA... → |
|---|
