RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENŢEI. VALOAREA PRAG A CREANŢEI CREDITORULUI INTRODUCTIV. MODIFICAREA CUANTUMULUI ACESTEIA ANTERIOR SOLUŢIONĂRII CERERII INTRODUCTIVE. -art.3 pct.12 şi art.31 din Legea nr.85/2006.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 423 din data de 12.09.2013
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENȚEI. VALOAREA PRAG A CREANȚEI CREDITORULUI INTRODUCTIV. MODIFICAREA CUANTUMULUI ACESTEIA ANTERIOR SOLUȚIONĂRII CERERII INTRODUCTIVE.
-art.3 pct.12 și art.31 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.423/12.09.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.129/F din 28 ianuarie 2013, Tribunalul Satu Mare a respins cererea formulată de creditoarea D. G. F. P. S. M. , cu sediul în S. M. , P. R. , nr.3-5, jud.S. M. , împotriva SC C. SRL, cu sediul în S. M. , str.G. B. , nr.9, jud.S. M. , pentru deschiderea procedurii insolvenței, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic, analizând actele de la dosar a reținut că, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC C. SRL întrucât aceasta are un debit de 21.770 lei, reprezentând creanțe fiscale individualizate conform anexei.
În primul ciclu procesual, instanța de fond a respins cererea creditoarei întrucât nu erau depuse acte doveditoare.
În al doilea ciclu procesual s-a admis cererea creditoarei, însă sentința instanței de fond a fost din nou casată, nefiind depuse acte doveditoare privind solvabilitatea debitoarei și n-au fost comunicate nici actele doveditoare ale cererii către debitoare.
Instanța a apreciat că cererea creditoarei nu este întemeiată, nefiind îndeplinite prevederile art.31 pct.1, lit.a, pct.6, 11, 12, 31 din Legea nr.85/2006. Creditoarea a invocat în principal o creanță certă, lichidă și exigibilă de 21.770 lei, respectiv îndeplinirea pragului de 10.000 lei însă debitoarea face dovada cu mai multe chitanțe că s-au plătit anumite sume la DGFP S. M. În consecință dovedește că debitoarea are capacitate și este de acord cu plata chiar în rate a debitului.
În consecință, debitul nu este cert, lichid și exigibil și a respins ca neîntemeiată cererea, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a formulat recurs creditoarea D. G. F. P. S. M., solicitând instanței casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei, respingerea contestației debitoarei ca nefondată și admiterea cererii privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea S.C. C. S.R.L.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea a arătat că, soluția dată de instanța de fond, este neîntemeiată, în condițiile în care debitoarea figura la data pronunțării sentinței cu o creanță de peste 10.000 lei (luându-se în calcul plata efectuată și majorările care au curs de la data promovării cererii de deschidere a procedurii insolvenței până la data pronunțării sentinței), prin urmare, cererea instituției îmbracă forma exercitării legitime a unui drept conferit de către legiuitor, dat fiind faptul că sunt întrunite condițiile de a cere deschiderea procedurii insolvenței ( creanța certă, lichidă și exigibilă, valoare prag la data introducerii cererii de deschidere a procedurii depășea cuantumul de 10.000 lei prevăzut de lege în anul 2008).
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de contribuabila pârâtă este însoțită de fișa sintetică a debitoarei emisă de către A. F. P. M. S. M. , în cuprinsul căreia sunt evidențiate detaliat obligațiile de plată, natura acestora și defalcarea lor pe tipuri de impozite. Mai mult decât atât, debitoarea a fost somată în repetate rânduri la achitarea debitelor restante, comunicându-i-se totodată titlurile executorii potrivit dispozițiilor legale.
Dispozițiile Legii 85/2006 actualizată privind procedura insolventei, statuează în cuprinsul art. 31 (1) că "Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b)existenta unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c)existenta unor masuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;..."
Admisibilitatea cererii instituției este justificată prin existența creanței certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile, reprezentând obligații fiscale neachitate la bugetului consolidat.
Privitor la starea de insolvență a debitoarei: "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori" (art. 3 din Legea 85/2006 actualizată). Ori, în condițiile în care obligațiile restante la bugetul de stat au fost acumulate in ani de zile prin neplată, apreciază că, creditoarea a solicitat în mod întemeiat deschiderea procedurii insolvenței față de pârâta debitoare. Potrivit art. 27(1) din Legea 85/2006 actualizată " Debitorul aflat in stare de insolventa este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolventa.
(2) Va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi si debitorul in cazul căruia apariția stării de insolvența este iminenta".
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile legale invocate mai sus, creanța invocată are în mod neechivoc caracter cert, lichid și exigibil, amânarea deschiderii procedurii insolvenței față de societăți aflate în incapacitate de plăți conduce concomitent la acumularea de accesorii, aspect pe care acestea omit să îl aibă în vedere atunci când perseverează în contestarea stării de insolvență fără a proceda la efectuarea de plăți.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 Cod procedură civilă, art. 8 Legea 85/2006 actualizată privind procedura insolvenței.
Intimații, legal citați nu și-au exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, a reținut că este fondat, astfel că în baza prevederilor art.8 din Legea nr.85/2006, art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă a dispus admiterea lui și casarea în tot a sentinței atacate, cu trimiterea cauzei la judecătorul sindic pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.31 din Legea nr.85/2006, orice creditor ce deține o creanță certă, lichidă și exigibilă situată la cel puțin nivelul minim prag prevăzut de lege, poate să solicite deschiderea procedurii insolvenței unui debitor prezumat în insolvență datorită neplății creanței pentru o perioadă mai mare de 30 de zile.
Nivelul creanței minime pentru care se poate solicita deschiderea procedurii, prevăzut la art.3 pct.12 din legea insolvenței, este cel prevăzut de lege la momentul depunerii cererii introductive, modificările ulterioare ale nivelului creanței neafectând cerințele prevăzute necesare deschiderii procedurii deoarece starea de insolvență a debitoarei se raportează la perioada anterioară depunerii cererii introductive.
În speță, la momentul depunerii cereri introductive (07.10.2008), nivelul minim prag al creanței creditorului introductiv era prevăzut la suma de 10.000 lei, majorarea ulterioară a valorii prag pe parcursul soluționării cauzei neinfluențând îndeplinirea condiției impuse de legiuitor.
Sub acest aspect apărările debitoarei în sensul că cererea creditoarei nu îndeplinește cerința legală a valorii minime nu pot fi primite deoarece majorarea, ca urmare a modificărilor legislative, a valorii minime la suma de 45.000 lei pe parcursul soluționării cauzei nu este aplicabilă speței. Deoarece creanța creditoarei era situată la suma de 21.770 lei la momentul depunerii cererii și la suma de 43.427 lei ulterior, astfel cum rezultă din certificatului de atestare fiscală aflat la fila 108 în dosar, aceasta situându-se peste nivelul minim de 10.000 lei prevăzut de lege la momentul depunerii cererii introductive (07.10.2008), nu se pot reține ca fondate, apărările debitoarei în sensul neîndeplinirii cerințelor legale a cererii introductive.
De asemenea, s-a reținut că creanța invocată de organele fiscale este dovedită prin înscrisurile justificative depuse la dosar, constând în decizii de impunere și de calcul a accesoriilor aferente, somații și titluri executorii, fiind recunoscută și de debitoare, care prin cererea formulată la data de 16.06.2011 solicită plata ei eșalonată datorită dificultăților financiare ale societății.
În ce privește starea de solvabilitate a debitoarei s-a constatat că aceasta nu a produs suficiente dovezi din care să rezulte că desfășoară activitate în mod curent și este solvabilă, în mod eronat reținând judecătorul sindic răsturnarea prezumției de insolvență invocată de creditoarea introductivă .
Într-adevăr, la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri doveditoare ale achitării unor sume de bani către creditoarea introductivă, însă aceste plăți, deși au fost efectuate pe parcursul unei perioade mari de timp scurse de la depunerea cererii introductive și până în prezent, se situează la sume relativ mici care nu au stins creanța invocată, creanță care pe parcursul cauzei s-a majorat astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală aflat la fila 108.
Nu s-a făcut dovada de către debitoare unor plăți de altă natură, către furnizori ori salariați ai societății, care să ateste desfășurarea în mod curent a unei activități de către societate, situație în care nu se poate reține că aceasta s-a aflat într-un impas financiar temporar ce a determinat neplata creanței.
Prin urmare, câtă vreme debitoarea nu a făcut dovada solvabilității sale și nu a răsturnat prezumția de insolvență datorită neplății creanței creditorului introductiv, iar creanța invocată îndeplinește cerințele legale, în mod eronat prin hotărârea atacată s-a dispus respingerea cererii introductive.
În consecință, apreciindu-se fondate motivele de recurs invocate, s-a dispus admiterea recursului și casarea în tot a sentinței atacate cu trimiterea cauzei la judecătorul sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței.
Instanța nu a acordat cheltuieli de judecată deoarece partea recurentă nu a solicitat acordarea lor.
| ← CONSTATAREA NULITATII ABSOLUTE A CERTIFICATULUI DE MOSTENITOR.... | RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DESCHIDERE PROCEDURĂ... → |
|---|
