Recurs. procedura insolvenţei. contestaţie împotriva refuzului administratorului judiciar de plată a unei creanţe curente şi cerere de plată a acestei creanţe. caracterul de creanţă curentă al unei creanţe, în situaţia în care raporturile juridice dintre
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 32 din data de 21.02.2017
Recurs. Procedura insolvenței. Contestație împotriva refuzului administratorului judiciar de plată a unei creanțe curente și cerere de plată a acestei creanțe. Caracterul de creanță curentă al unei creanțe, în situația în care raporturile juridice dintre creditor și debitor sunt anterioare deschiderii procedurii, izvorând dintr-un contract de vânzare - cumpărare de mărfuri, însă creditorul a revândut în aceeași zi marfa unei terțe persoane, iar aceasta din urmă, după deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului, a promovat o acțiune în justiție împotriva debitorului și creditorului, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata prejudiciului cauzat de calitatea necorespunzătoare a mărfii, cu consecința admiterii acțiunii numai împotriva creditorului și suspendării acțiunii față de debitor, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Dreptul creditorului, obligat față de terț la plata despăgubirilor, de a se îndrepta împotriva debitorului, vinovat de calitatea necorespunzătoare a mărfii, cu acțiune în regres, solicitând plata creanței sale, ca și o creanță născută în cursul procedurii.
Dosar nr. 11061/83/C/2012/a3-R
Decizia nr. 32/C/2017-R din 21.02.2017
- art. 64 alineat 6 din Legea nr. 85/2006
- art. 1350 din Codul civil
Prin Sentința nr. 508/F din 17.11.2016 Tribunalul ... a respins cererea de repunere în termenul de contestare a notificării administratorului judiciar, ca fiind lipsită de interes.
A respins ca neîntemeiata contestația formulată de contestatoarea SC ... SRL în contradictoriu cu debitoarea SC ... SRL, prin administrator judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvență ... împotriva notificării administratorului judiciar prin care s-a respins cererea contestatoarei de a achita cu prioritate suma de 125.017,11 lei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea de repunere în termen, notificarea administratorului judiciar care face obiectul prezentei contestații a fost comunicată contestatoarei la data de 22.07.2016, iar contestația a fost înregistrată la data de 25.07.2016, în termenul legal de 3 zile prevăzut de art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006 - filele nr. 7-8 din prezentul dosar asociat.
Astfel fiind, judecătorul sindic a reținut că este lipsită de interes cererea de repunere în termen formulată.
Prin notificarea mai sus menționată, administratorul judiciar a respins cererea contestatoarei de a achita cu prioritate suma de 125.017,11 lei, pe motiv că suma solicitată nu reprezintă o creanță curentă.
În fapt, creanța vizează factura nr. 10176/19.09.2012, emisă anterior deschiderii procedurii de insolvență a SC ... SA, care privește o livrare de mărfuri neconforme între contestatoare și o altă societate, respectiv SC ... SRL.
Deși contestatoarea susține că marfa neconformă a achiziționat-o de la debitoarea SC ... SRL, sentința civilă nr. 3431/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria ... în dosar nr. 1161/337/2013 (filele nr. 9-12) nu se pronunță și în contradictoriu cu aceasta din urmă.
Debitoarea SC ... SRL nefiind parte în dosarul mai sus menționat, este evident că aceasta nu a fost obligată la plata vreunei sume către contestatoare; singura pârâtă care a fost obligată la plata sumei de 120.986,11 lei a fost chiar pârâta SC ... SRL, contestatoare în speța de față.
Judecătorul sindic a reținut că livrarea de mărfuri efectuată la data de 19.09.2012 reprezintă o creanță născută anterior deschiderii procedurii, iar aspectul că sentința judecătorească s-a pronunțat ulterior deschiderii procedurii nu schimbă cu nimic natura acestui aspect. Hotărârea judecătorească nu a făcut altceva decât să confirme raportul juridic născut anterior deschiderii procedurii.
În acest context, contestatoarea avea posibilitatea de a depune cerere de creanță în termenul legal, care urma să fie analizată de administratorul judiciar potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 3-5 din Legea nr. 85/2006, care reglementează:
"(3) Cererea de admitere a creanțelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.
(4) Creanțele nescadente sau sub condiție la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală și vor fi îndreptățite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege.
(5) Titularii creanțelor sub condiție suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv creanțele a căror valorificare este condiționată de executarea în prealabil a debitorului principal, vor fi îndreptățiți să voteze și să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiției respective.";
Cu privire la acest din urma aspect, judecătorul sindic a reținut că SC ... SRL a formulat cerere de repunere în termen și creanță, însă prin Încheierea nr. 255/19.05.2016 pronunțată în dosar nr. 11061/83/2012/a2 s-a luat act de renunțarea la judecată.
Față de cele de mai sus, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea SC ... SRL, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat a declarat recurs SC ... SRL solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul constatării rangului de creanță curentă a sumei de 125.017,11 lei care a făcut obiectul cererii de plată a creanței curente RT. 1/09.06.2016, admiterea contestației formulate împotriva notificării administratorului judiciar comunicată la data de 22.07.2016, și obligarea debitoarei la plata creanței curente în suma de 125.017,11 lei în conformitate cu prevederile art.64 alin.6 din Legea nr. 85/2006, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului arată că prin adresa nr. 1/09.06.2016 a înaintat administratorului judiciar Cabinete Asociate de practicieni în Insolvență ... o cerere de plată a creanței curente în sumă de 125.017,1l lei, pe care o are față de debitoarea SC ... SA.
Prin Notificarea comunicată la data de 22.07.2016 administratorul judiciar a respins cererea de plată a creanței curente, motivul fiind acela că suma solicitată la plată nu constituie o creanță curentă față de debitoare, ci o creanță anterioară deschiderii procedurii pentru care ar fi avut obligația depunerii unei declarații de creanță.
Împotriva notificării administratorului judiciar a formulat contestație și cerere de repunere în termen.
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond a respins ca lipsită de interes cererea de repunere în termen și a respins contestația formulată ca neîntemeiată. Dacă în privința hotărârii instanței asupra cererii de repunere în termen este de acord, nu poate fi de acord cu hotărârea instanței în privința soluției asupra contestației formulate.
Instanța de judecată a respins contestația ca fiind neîntemeiată, motivarea acestei soluții constând în faptul că suma de 125.017.11 lei nu reprezintă o creanță curentă ci o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței.
Apreciază că aceasta e doar o reproducere a susținerilor administratorului judiciar, care nu a făcut altceva decât să apere interesele nelegitime ale debitoarei.
Singura chestiune litigioasă și contradictorie este natura creanței solicitate la plată și anume dacă aceasta reprezintă o creanță curentă sau o creanță anterioară deschiderii procedurii.
Recurenta face o prezentare a modului de derulare a evenimentelor:
La 19.09.2012 data livrării furajului neconform de către debitoarea ... SA către societatea ... SRL care a avut calitatea de intermediar;
La 19.09.2012 data livrării furajului neconforme de către societatea ... SRL către ... SRL, care a fost societatea care a utilizat acest furaj neconform în procesul de producție al creșterii puilor de carne;
În 19.11.2012 s-a deschis procedura insolvenței față de debitoarea ... SA;
În data de 21.02.2013 s-a promovat acțiunea în despăgubiri de către societatea păgubită ... SRL împotriva recurentei ... SRL și împotriva debitoarei pentru Plata prejudiciului în sumă de 125.017.11 lei;
În data de 11.12.2013 s-a pronunțat Sentința civilă nr.3431/1 a Judecătoriei ... prin care s-a stabilit existența si întinderea prejudiciului si prin care recurenta a fost obligată la plata acestuia;
În 20.02.2014 a rămas definitivă Sentința civilă nr.3431/ 11. 12.2013 a Judecătoriei ...;
În data de 06.03.2014 s-a exercitat dreptul de regres împotriva debitoarei prin depunerea unei declarații de creanță și a unei cereri de repunere în termen, care a făcut obiectul dosarului nr. 11061/83/2012/a2 al Tribunalului ...;
Perioada 06.03,2014 — 07.04.2016 termen de 2 ani în care instanța de fond nu a pus pe rol soluționarea declarației de creanță, iar administratorul judiciar a trecut sub tăcere existența acestei declarații de creanță nesoluționată.
În 17.05.2016 s-a depus cerere de renunțare la declarația de creanță, pe motiv că în urma exprimării punctului de vedere al administratorului judiciar, a apreciat că această creanță reprezintă o creanță curentă; 09.06.2016 este data cererii de plată a creanței curente adresată administratorului judiciar, care a fost soluționată prin notificarea comunicată la data de 22.07.2016; 25.07.2016 este data depunerii contestației la notificarea administratorului judiciar care face obiectul prezentului dosar.
Referitor la atitudinea administratorului judiciar față de creanța pretinsă de către recurentă arată că administratorul judiciar nu a fost nici pe departe un garant al aplicării corecte a procedurii ci în permanență a obstrucționat interesele recurentei, încercând să apere în mod nelegitim interesele debitoarei. Această atitudine s-a manifestat prin următoarele demersuri ale administratorului judiciar:
Deși a cunoscut livrarea furajului neconform de către debitoare și prejudiciul cauzat încă de la începutul anului 2013 când s-au purtat negocieri și concilieri între părți, sub acoperirea dispozițiilor legii insolvenței a încercat să sustragă debitoarea de la răspundere;
Nu a notificat recurenta în vederea înscrierii la masa credală, deși cunoștea foarte bine că există un litigiu pe rolul instanței de judecată cu privire la prejudiciul cauzat de către debitoare;
Deși a formulat declarație de creanță și cerere de repunere în termen încă de la data de 06.03.2014, administratorul judiciar nu a adus la cunoștința instanței de judecată existența acestei cereri pe rolul instanței rămasă nesoluționată prin nici un raport de activitate, preferând să lase să treacă peste 2 ani, după care, doar ca urmare a prezenței recurentei la un termen de judecată în dosarul de fond și la solicitarea expresă a sa să fie pusă pe rolul instanței de judecată judecarea dosarului accesoriu 11061/83/2012/a2 al Tribunalului ...;
In cadrul dosarului nr. 1061/83/2012/a2 care a avut ca obiect declarație de creanță administratorul judiciar a susținut că suma solicitată la plată este o creanță curentă, în prezentul dosar susține contrariul și anume că este o creanță anterioară deschiderii procedurii;
În prezentul dosar afirmă că recurenta a formulat cerere de plată a creanței curente după trecerea a 459 zile de la deschiderea procedurii, ascunzând cu rea credință faptul că trecerea acestui termen s-a datorat tocmai culpei acestuia și judecătorului sindic care, în mod intenționat sau nu, au lăsat nesoluționată declarația de creanță depusă la dosarul cauzei și la administratorul judiciar mai bine de 2 ani de zile;
A susținut demersul debitoarei de a încasa contravaloarea furajului neconform livrat de la recurentă, în cadrul unei contestații la executare care a făcut obiectul dosarului nr.843/271/2013 al Judecătoriei ..., deși cunoștea foarte bine faptul că debitoarea nu avea dreptul la plata integrală a prețului furajului neconform;
Consideră că administratorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de legea insolvenței, avea obligația gestionării cu imparțialitate și conform legii a prezentei cauze, în sensul de a aplica în mod corect legea și nu de a exprima poziții contradictorii în funcție de interesul debitoarei.
În ceea ce privește natura creanței recurentei, apreciază că instanța de fond a interpretat în mod greșit raportul contractual derulat între recurentă și debitoare, în sensul că a apreciat că data la care a luat naștere prejudiciul cauzat recurentei a fost data livrării furajului — 19.09.2012, în loc să observe faptul că dreptul de regres al recurentei față de debitoare a luat naștere doar la data de 20.02.2014 la care a rămas definitivă Sentința civilă nr.3431/1 1.12.2013 a Judecătoriei ... prin care a fost obligată la plata prejudiciului față de societatea ... SRL care a folosit acest furaj de producție.
Recurenta a formulat cererea de plată a creanței curente față de debitoare, prin exercitarea dreptului de regres împotriva acesteia ca urmare a faptului că recurenta a răspuns pentru calitatea furajului livrat de către debitoare în baza răspunderii contractuale, drept de regres care a fost exercitat în baza răspunderii contractuale prevăzută de art. 1350 cod civil și care dă dreptul persoanei păgubite care a răspuns pentru o faptă care nu îi este imputabilă să se îndrepte împotriva persoanei culpabile.
Ori în speță, la data livrării furajului recurenta nu a suferit nici un prejudiciu, prejudiciul fiind stabilit față de recurentă doar la data pronunțării hotărârii judecătorești, ori la data la care recurenta avea dreptul exercitării acțiunii în regres era deschisă procedura insolvenței față de debitoare, motiv pentru care creanța recurentei față de aceasta este una curentă și nu una anterioară deschiderii procedurii.
Pentru aceste motive, solicită a se constata că suma solicitată la plată în baza dreptului de regres al recurentei reprezintă o creanță născută după data deschiderii procedurii față de debitoarea ... SA, iar aceasta se impune a fi plătită cu prioritate conform documentelor din care rezulta (Sentința civilă nr.343 1/11/12/2013) potrivit prevederilor art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006.
În drept invocă art.304 pct.8 și 9 Cod procedura civilă, art.64 alin.6 din Legea nr.85/2016 și art. 350 Cod civil.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, instanța a reținut că recursul este fondat.
Prin contestația la notificarea administratorul judiciar al debitoarei S.C. ... S.A., înregistrată în dosarul de insolvență la data de 08.07.2016, creditoarea S.C. ... S.R.L. a solicitat obligarea administratorului judiciar la plata creanței sale curente în cuantum de 125.017,11 lei, astfel cum rezultă această sumă din sentința civilă nr. 3431/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria ... în dosarul nr. 1161/337/2013.
Potrivit înscrisurilor dosarului, instanța de recurs a reținut că, între debitoarea S.C. ... S.A., în calitate de vânzător și S.C. ... S.R.L., în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 17.08.2012 contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. 0290, având ca obiect vânzarea unor furaje, la prețurile menționate în contract, pe o perioadă nedeterminată. În executarea contractului, debitoarea vânzătoare a emis factura fiscală nr. 9550011596/19.09.2012, pentru suma de 46.111,14 lei, pentru cantitatea livrată de 19,780 t furaje. În aceeași zi, cumpărătorul S.C. ... S.R.L. a livrat mai departe marfa unei societăți din același grup - S.C. ... S.R.L., în baza facturii nr. 10176/19.09.2012.
Sub dosarul nr. 1161/337/2013 al Judecătoriei ..., reclamanta cumpărătoare S.C. ... S.R.L. a acționat-o în judecată pe pârâta S.C. ... S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata daunelor-interese în cuantum de 120.986,11 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a livrării și consumului furajului necorespunzător livrat de către aceasta, în baza facturii susmenționate, furaj cumpărat de către pârâtă de la furnizorul S.C. ... S.A. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deține două loturi de creștere a puilor la punctul de lucru situat în localitatea ... jud. ..., iar ca urmare a administrării furajului livrat de S.C. ... S.R.L., s-au înregistrat îmbolnăviri și ulterior mortalități în număr foarte mare, puii fiind intoxicați cu cupru.
Prin sentința civilă nr. 3431/11.12.2013, Judecătoria ... a admis acțiunea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata sumei de 120.986,11 lei, cu titlu de daune-interese, precum și a sumei de 4031 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 09.06.2016, creditoarea S.C. ... S.R.L. a formulat în dosarul de insolvență al debitoarei S.C. ... S.A. cerere de plată a creanței curente în sumă de 125.017,11 lei, sumă la care a fost obligată prin sentința civilă susmenționată.
Având în vedere că administratorul judiciar a contestat caracterul acestei creanțe ca fiind una curentă, se impune a se stabili, cu titlu prealabil dacă, raportat la temeiul juridic invocat de creditoare în cererea formulată, creanța pretinsă de aceasta este una curentă, născută pe parcursul procedurii insolvenței ori, din contră, este una anterioară deschiderii procedurii, care trebuia declarată în termenul impus prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței.
Iar din acest punct de vedere, instanța a reținut că, pentru ca o creanță să poată fi considerată ca fiind anterioară deschiderii procedurii insolvenței, se impune ca aceasta să existe la data respectivă (existența sa putând fi și condiționată ori executarea afectată de un termen), astfel încât creditorul deținător al respectivei creanțe să aibă posibilitatea de a formula cerere de înscriere la masa credală în termenul stabilit de judecătorul-sindic prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței. Or, nu se poate spune că, la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. ... S.A. (19.11.2012), creditoarea S.C. ... S.R.L. avea o creanță împotriva acesteia. Ci, creditoarea din prezenta cauză avea calitatea de debitor la acel moment, în baza facturii fiscale emise în favoarea sa de către S.C. ... S.A. Tot ceea ce putea face la acel moment era să invoce excepția de neexecutare a contractului, prin refuzul de plată a facturii, în condițiile în care furnizorul însuși nu își îndeplinise în mod corespunzător obligațiile contractuale. Însă în nici un caz la data deschiderii procedurii, S.C. ... S.R.L. nu avea nici un temei pentru a pretinde de la societatea debitoare suma ce face obiectul cerii de plată formulată ulterior în cursul insolvenței.
După cum reiese din cuprinsul contestației creditoarei, suma pretinsă de către aceasta constă, pe lână prețul încasat de către furnizoarea debitoare, și în suma de 74.874,97 lei, compusă din prejudiciul suferit de beneficiarul final al furajului ca urmare a calității necorespunzătoare a mărfii, respectiv: pierderi din refuzul picioarelor la abatorizare, contravaloarea puilor morți, contravaloarea analizelor de laborator, contravaloarea furajului de revenire la situația anterioară îmbolnăvirii și diferența consum specific de furaj.
Or, tot acest prejudiciu nu este un prejudiciu direct al creditoarei S.C. ... S.R.L., de care aceasta să fi putut avea cunoștință la data deschiderii procedurii insolvenței. Ci, solicitarea acestei sume a fost determinată de faptul obligării creditoarei la plata acestei sume către beneficiarul final al produselor. Până la momentul stabilirii acestei sume și obligării creditoarei din prezenta cauză la plata acesteia, prin sentința civilă nr. 3431/11.12.2013 a Judecătoriei ..., creditoarea S.C. ... nu era titulara unei asemenea creanțe împotriva societății debitoare. Astfel cum creditoarea a precizat expres în cuprinsul răspunsului la întâmpinare formulat în dosarul de fond asociat, până la data pronunțării acestei sentințe, aceasta nu a suferit vreun prejudiciu, ci de la momentul stabilirii obligației sale de dezdăunare a cumpărătorului beneficiar S.C. ... S.R.L., a înțeles să se îndrepte cu acțiune în regres împotriva persoanei vinovate de producerea prejudiciului.
Pentru acest motiv, chiar dacă această creanță își are în mod indirect izvorul în raporturi juridice anterioare deschiderii procedurii insolvenței, această împrejurare nu impietează asupra reținerii caracterului de creanță ulterioară deschiderii procedurii, câtă vreme dreptul de creanță al creditoarei nu exista la data deschiderii procedurii. În măsura în care nu ar fi intervenit această hotărâre judecătorească prin care creditoarea S.C. ... a fost obligată la plată, nu ar fi existat nici un temei pentru pretinderea acestor sume de la debitoarea S.C. ... S.A., din moment ce, în raportul juridic inițial dintre aceste două părți, creditoarea S.C. ... S.R.L. avea, de fapt, calitatea de debitor.
Dată fiind inexistența unei creanțe a creditoarei față de debitoare la data deschiderii procedurii insolvenței, nu se poate reține nici caracterul de creanță sub condiție suspensivă a acestei creanțe. Câtă vreme creditorul nu putea prevedea la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei faptul obligării sale ulterioare la plată, nu se poate pretinde acestuia formularea declarației de creanță ca o măsură de conservare a dreptului său.
Împrejurarea că aceeași creditoare formulase anterior în dosarul de insolvență și o cerere de admitere a creanței pentru aceeași sumă, în cuprinsul căreia a arătat că această creanță ar fi anterioară deschiderii procedurii, nu poate constitui un argument pentru respingerea prezentei cereri, câtă vreme creditoarea a renunțat la cererea de admitere a creanței și a înțeles să formuleze cerere de plată în temeiul art. 64 alin. 6 din Legea insolvenței. Nu există nici o dispoziție care să limiteze dreptul creditoarei de a abandona calea inițial aleasă și de a demara o alta pe care o consideră, de fapt, întemeiată.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat creanța pretinsă de către creditoare ca fiind una ulterioară deschiderii procedurii, născută la momentul pronunțării sentinței civile nr. 3431/11.12.2013 a Judecătoriei ..., dată la care era deja deschisă procedura insolvenței în prezentul dosar, fiind astfel aplicabile prevederile art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește temeinicia pretențiilor creditoarei, Curtea a reținut că, scopul urmărit de creditoare prin formularea cererii de plată a fost acela de a exercita regresul împotriva furnizorului furajului, în contextul în care împotriva creditoarei s-a pronunțat sentința civilă nr. 3431/11.12.2013, iar vinovăția pentru producerea prejudiciului cauzat beneficiarului final S.C. ... și mai apoi creditoarei S.C. ... trebuie suportat în final de către furnizor.
Raportat la starea de fapt deja expusă de către instanță, rezultă că pretențiile creditoarei sunt fondate. Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, precum și a înscrisurilor din dosarul asociat nr. 11061/83/2012/a2, s-a reținut că marfa vândută de debitoarea S.C. ... S.A. cumpărătoarei S.C. ... S.R.L. la data de 19.09.2012 a fost revândută la aceeași dată către S.C. .... Ca urmare a îmbolnăvirii puilor, la data de 24.09.2012, în prezența reprezentanților S.C. ... și S.C. ... S.A., au fost prelevate mai multe probe de furaj, în vederea analizării lor de către laboratoare specializate, iar în urma efectuării analizelor, s-a constatat că furajul livrat de societatea debitoare avea o concentrație de cupru de 24 mg/kg., ceea ce a dus la intoxicarea puilor cu cupru și la îmbolnăvirea și decesul acestora. În dosarul asociat nr. 11061/83/2012/a2 se regăsesc buletinele de analiză eliberate de Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală București și Institutul de Igienă și Sănătate Publică Veterinară București.
Prin sentința civilă nr. 3431/11.12.2013, Judecătoria ... a obligat creditoarea din prezentul dosar la plata sumei de 120.986,11 lei, cu titlu de daune-interese, precum și a sumei de 4031 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea cumpărătoarei S.C. ... S.R.L. Această sumă se compune din prețul plătit de cumpărătoare, precum și din suma de 74.874,97 lei, reprezentând prejudiciul suferit de beneficiarul final al furajului ca urmare a calității necorespunzătoare a mărfii, respectiv: pierderi din refuzul picioarelor la abatorizare, contravaloarea puilor morți, contravaloarea analizelor de laborator, contravaloarea furajului de revenire la situația anterioară îmbolnăvirii și diferența consum specific de furaj.
În acest context, acțiunea exercitată de creditoarea S.C. ... în prezentul dosar vizează obligarea furnizorului atât la plata prețului, cât și a celorlalte despăgubiri pe care ea însăși a fost obligată să le plătească și a cheltuielilor de judecată puse în sarcina sa în dosarul nr. 1161/337/2013 al Judecătoriei .... Iar demersul a fost apreciat ca fiind întemeiat de către instanța de recurs, raportat la prevederile art. 1350 alin. 1 și 2 din Noul Codul civil (sub imperiul căruia s-au derulat raporturile comerciale dintre părți). Potrivit acestui text de lege, care reglementează răspunderea contractuală, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar în caz de neîndeplinire a acestei îndatoriri, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu.
Prin urmare, în mod fondat se pretinde furnizorului plata prejudiciului încercat de cumpărătorul final al mărfii, pus în sarcina cumpărătorului-vânzător care are poziția de intermediar în speță. După cum rezultă din considerentele sentinței nr. 3431/11.12.2013 a Judecătoriei ..., creditoarea din prezentul dosar fusese obligată la plată în temeiul răspunderii sale contractuale, dată fiind calitatea sa de vânzător în raportul juridic dintre aceasta și cumpărătoarea S.C. ... S.R.L., fiind invocate și prevederile art. 1707 și urm. Cod civil, care reglementează răspunderea pentru viciile bunului vândut.
Or, actele dosarului dovedesc că vinovăția pentru nerespectarea obligației contractuale de a livra marfă corespunzătoare calitativ aparține furnizorului S.C. ... S.A., aceasta fiind ulterior transmisă cumpărătorului S.C. ... S.R.L., care a revândut marfa. Așadar, nerespectarea obligației contractuale a vânzătorului din cel de-al doilea raport juridic s-a datorat culpei vânzătorului inițial, de la care creditoarea a dobândit dreptul și care este dator să repare în final prejudiciul încercat de cumpărătorii succesivi ai mărfii.
Faptul că debitoarea nu a figurat ca parte în dosarul nr. 1161/337/2013 nu poate constitui în nici un caz un impediment în admiterea prezentei acțiuni, deoarece dreptul de regres exercitat de pârâta din respectivul dosar presupune tocmai faptul că debitoarea nu a fost atrasă în judecată în acel dosar. O eventuală chemare în garanție a debitoarei nu ar fi avut nici un efect, impunându-se suspendarea acesteia în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, câtă vreme împotriva sa era deja deschisă procedura insolvenței. Din perspectiva legii insolvenței, odată cu deschiderea procedurii, orice acțiuni pentru realizarea creanțelor împotriva societății debitoare trebuie concentrate în dosarul de insolvență, nefiind admisă continuarea ori demararea unor acțiuni sau executări silite paralele.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, acesta se compune din despăgubirile în sumă de 74.874,97 lei pe care Judecătoria ... le-a reținut ca fiind dovedite și le-a pus în sarcina creditoarei din prezentul dosar, din suma de 46.111,14 lei reprezentând prețul furajului pentru care creditoarea a arătat că a fost executată silit (fapt necontestat de către debitoare), precum și din suma de 4031 lei, pusă de asemenea în sarcina creditoarei prin sentința civilă amintită.
Raportat la toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 1350 Cod civil și art. 64 alin. 4 din Legea 85/2006, s-a impus admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii contestației creditoarei și obligării debitoarei la plata sumei de 125.017,11 lei cu titlu de creanță curentă. Au fost menținute dispozițiile sentinței în ceea ce privește respingerea cererii de repunere în termen, care nu au constituit motiv de recurs.
Față de culpa procesuală a debitoarei, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 180 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în fond și recurs.
| ← Clauze abuzive. Jurisprudență Abuzuri; Clauze compromisorii | Dreptul muncii neacordarea contravalorii unor servicii medicale... → |
|---|
