Recursul inculpatului, declarat pe latură civilă, nu este întemeiat, deoarece inculpatul este cel care este obligat să suporte prejudiciul creat părţii civile APIA, prin fapta comisă. Răspunderea civilă delictuală a inculpatului intervine pentru fapta pro
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 727/R din data de 23.09.2013
Constată că prin sentința penală nr. 239/21.11.2012 a Judecătoriei Făgăraș, în baza art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului S.C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene.
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală s-a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală s-a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, ce i-a fost aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 22/2012 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin decizia penală nr. 800/R/3.10.2012 a Curții de Apel Brașov.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, aplicată inculpatului S.C. prin sentința penală nr. 22/2012 a Judecătoriei Făgăraș, și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, aplicată pentru infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, și 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal raportat la art. 33 lit. a și b și 34 lit. b Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, și respectiv de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 22/2012 a Judecătoriei Făgăraș, cu pedepsele de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, de 2 ani închisoare, și respectiv de 2 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei sau considerarea ca executată a acesteia.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 cod penal.
În baza art. 14 al. 3 lit. b Cod procedură penală și art. 998 cod civil s-a obligat inculpatul S.C. să plătească părții civile A.P.I.A., cu sediul în Mun. București, B-dul C…, suma de 70.994,26 lei, cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă dobânzi de întârziere calculate de la data scadenței debitului și până la achitarea integrală a acestuia.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-au desființat înscrisurile falsificate intitulate "declarație de suprafață - 2009 M.M.O."; din data de 15.05.2009 și "contract de arendare"; înregistrat la Primăria Comunei C., ce poartă data de 09.03.2009, atașate la dosarul fermierului M.M.O..
S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit asupra cotei de ½ parte din autoturismul marca Ford Fiesta JH1 F6JB1, serie șasiu W…, cu nr. de înmatriculare BV-10-…, măsură dispusă prin ordonanța procurorului din data de 6.06.2012 și aplicată prin procesul-verbal din data de 12.06.2012.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DNA-ST B. și inculpatul S.C.
Parchetul solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 239 din data de 21 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Făgăraș, în ceea ce-l privește pe inculpatul S.C., pe care o critică sub aspectul netemeiniciei privind cuantumul pedepselor aplicate, a modalității de executare a pedepsei rezultante și pentru neaplicarea pedepsei complementare și cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Prin actul de sesizare al instanței au fost reținute în sarcina inculpatului S.C. trei infracțiuni comise în considerarea calității sale de consilier superior APIA ce viza hotărârea sa de a obține o finanțare nerambursabilă pentru suprafața de 65,05 ha aflată în proprietatea Composesoratului de Pădure D., banii urmând a fi virați în contul martorului M.M.O., prin falsificarea materială a unor acte. Practic, prin actul lui inculpatul a produs un prejudiciu de 59.096,58 lei, iar bugetului național de 8.988,72 lei, acesta nefiind până în prezent recuperat.
Chiar dacă inculpatul S.C. și-a recunoscut vinovăția, instanța de fond nu a realizat o justă și eficientă individualizare a pedepselor, chiar în contextul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă. Instanța de fond a reținut că inculpatul este căsătorit, are vârsta de 56 de ani, are calitatea de consilier superior APIA, nu are antecedente penale și că a avut o bună conduită înainte de comiterea faptelor, sens în care fiecare dintre pedepsele aplicate s-au cantonat în jurul minimului special prevăzut de lege.
Solicită a se observa că inculpatul S.C. nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat definitiv pentru fapte similare, concurente, respectiv prin sentința penală nr. 22/2012 a Judecătoriei Făgăraș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 800/R/2012 a Curții de Apel Brașov, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal, cu aplicarea art. 81 Cod penal. Cu toate acestea, instanța de fond, respectiv Judecătoria Făgăraș, nu a înțeles să sancționeze în nici un fel perseverența infracțională a inculpatului, deși faptele au fost săvârșite la un interval scurt de timp.
Tot în virtutea calității sale de consilier superior APIA, în contextul în care pentru terenurile aparținând Primăriei T. (sentința penală nr. 22/2012 a Judecătoriei Făgăraș), respectiv Composesoratul de Pădure D. (prezenta cauză) nu s-a solicitat sprijinul pe suprafață, iar prejudiciile cauzate atât bugetului național cât și bugetului comunității europene, nu au fost recuperate în niciuna dintre cele două cauze penale.
În acest sens, apreciază oportună aplicarea dispozițiilor art. 86/1 Cod penal pentru pedeapsa rezultantă stabilită, cu stabilirea unui termen de încercare mai lung între 2 și 5 ani, pentru a exista un control permanent asupra conduitei inculpatului și pentru a-l determina pe inculpat la o conduită licită.
Instanța de fond a aplicat inculpatului S.C. o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal și consideră că s-ar impune aplicarea pedepsei complementare și vizavi de această infracțiune.
Concluzionând, parchetul solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanței de fond și rejudecând majorarea cuantumului pedepselor aplicate, aplicarea pedepsei complementare și pentru infracțiunea de înșelăciune, iar ca modalitate de executare a pedepsei rezultate, aplicarea dispozițiilor art. 86/1 Cod penal.
Recurentul inculpat S.C. susține că recursul său vizează latura civilă. Sub aspectul laturii civile se subliniază că inculpatul nu a beneficiat de aceste sume. Inculpatul nu a săvârșit aceste fapte decât pentru a ajuta Primăria T. și Composesoratul de Pădure D.. Banii pe care fondurile APIA le-au acordat acordate au mers la o persoană audiată ca martor în acest dosar, respectiv M.M.O.. Apreciază că M.M.O. trebuia să aibă o altă calitate. De ce anume aceste sume au fost trecute pe numele lui, deoarece era sfârșitul termenului la care se putea efectua cererea, iar președintele Composesoratului nu a făcut formele și tabelele cerute de lege și în acest context s-a trecut pe numele lui M. și această suprafață deoarece acesta avea un contract de arendare de la Composesoratul de Pădure D. și pentru a nu se pierde acești bani.
Recuperarea acestor sume se face de la M.M., deoarece composesoratul nu are nicio legătură directă cu APIA, deși banii sunt la composesorat. Singura legătură existentă este aceea pe care APIA a înțeles să o folosească prin acest proces-verbal care atestă faptul că banii au fost virați de către APIA lui M.M.O. și că M.M. trebuie să restituie banii încasați. Recuperarea acestor sume de bani se face de la M.M.O., bani încasați pe nedrept de la APIA.
Se susține că în cauză nu există prejudiciul recuperat, dar APIA a luat măsurile cuvenite pentru recuperarea prejudiciului, M.M.O. fiind în executare silită, astfel că banii vor fi recuperați de către composesorat.
Constituirea de parte civilă făcută de către APIA la parchet este și față de M.M.O. și față de S.C.. Solicitarea este de a nu-l obliga pe inculpatul S. să plătească către APIA suma la care se face referire, suma fiind încasată nelegal de către M.M.O..
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursurile parchetului și al inculpatului sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, pentru următoarele motive:
În ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului S.C., curtea constată că acestea au fost just individualizate, ținându-se cont de gravitatea faptelor și de persoana inculpatului. Instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special, deoarece a ținut cont de faptul că acesta are vârsta de 56 de ani, este căsătorit, îndeplinește funcția de consilier superior și nu are antecedente penale. În plus, așa cum s-a arătat, s-a avut în vedere că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor și o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând și regretând faptele săvârșite. La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului trebuie ținut cont și de mobilul faptei comise, respectiv de intenția inculpatului de a ajuta Composesoratul de pădure D., nefiind indicii că inculpatul a urmărit obținerea unui folos personal. De asemenea, instanța de fond a ținut cont de faptul că inculpatul a solicitat judecarea pe baza procedurii recunoașterii vinovăției, fapt ce presupune reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Pentru aceste motive curtea constată că nu se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului S.C., pentru infracțiunile comise, acestea reflectând în mod just atât gravitatea faptelor comise cât și trăsăturile personale ale inculpatului.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului S.C., curtea constată că de asemenea că modalitatea suspendării simple, aleasă de instanța de font, este aptă să conducă la îndeplinirea scopului pedepsei aplicate, fără a fi necesară instituirea unor măsuri de supraveghere sau a unor obligații, așa cum a solicitat parchetul în recursul declarat. Inculpatul are o vârstă destul de înaintată, a avut un comportament sincer după săvârșirea faptei, iar înainte de comiterea acesteia a avut un comportament conform normelor de conviețuire socială, fiind bine integrat în familie și societate. S-ar fi impus supravegherea specială a inculpatului sau impunerea unor obligații acestuia doar în cazul în care ar fi existat un pericol ca inculpatul să comită alte infracțiuni, din cauza mediului social în care acesta își continuă viața sau din cauza exercitării în continuare a unor activități care au creat mediul prielnic pentru săvârșirea infracțiunilor. Or, în speță nu poate fi vorba de existența unor condiții care să favorizeze săvârșirea de către inculpat a altor infracțiuni, deoarece acesta nu mai este în situația ce a prilejuit săvârșirea faptelor. În lipsa unor indicii că inculpatul ar fi predispus la săvârșirea unor alte fapte de natură penală, curtea apreciază că nu este se impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate acestuia. Simpla condamnare a inculpatului, în urma parcurgerii unui proces penal, este suficientă pentru asigurarea scopului pedepsei de reeducare a inculpatului, existând suficiente date că acesta poate fi atins și prin lăsarea în libertate a inculpatului.
De asemenea, curtea constată că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, iar în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente această pedeapsă complementară se va executa pe lângă pedeapsa rezultantă, de 2 ani închisoare. Având în vedere acest aspect, precum și faptul că legea nu prevede luarea în mod obligatoriu a pedepsei complementare pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, curtea apreciază că recursul parchetului nu este întemeiat nici cu privire la acest aspect. Inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară pe lângă pedeapsa rezultantă, iar în cauză nu există elemente potrivit cărora s-ar fi impus aplicarea unei alte pedepse complementare și pe lângă infracțiunea de înșelăciune.
Recursul inculpatului, declarat pe latură civilă, nu este întemeiat, deoarece inculpatul este cel care este obligat să suporte prejudiciul creat părții civile APIA, prin fapta comisă. Răspunderea civilă delictuală a inculpatului intervine pentru fapta proprie, reținută în sarcina sa, fără a avea vreo relevanță cine a beneficiat în final de banii obținuți în acest mod. Relațiile juridice dintre inculpat și Composesoratul de Pădure D. sau numitul M.M.O. exced cadrului procesual stabilit în prezenta cauză. Cadrul procesual este cel stabilit strict de latura penală a procesului și doar în aceste limite instanța va stabili răspunderea civilă delictuală. Nu se poate extinde cadrul procesual și cu privire la alte raporturi juridice, care exced raportului juridic născut între inculpat și partea civilă, ca urmare a săvârșirii de către cel dintâi a infracțiunilor reținute în sarcina sa. În cazul în care inculpatul are de invocat recuperarea unor prejudicii, create în urma unor raporturi juridice ulterioare săvârșirii faptei, acesta va avea la îndemână căile prevăzute de lege pentru recuperarea acestui prejudiciu. Pentru aceste motive, curtea constată că în mod corect inculpatul a fost obligat la plata prejudiciului produs prin comiterea infracțiunilor supuse judecății.
În speță instanța nu poate analiza decât condițiile răspunderii civile delictuale, rezultate din săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina sa. Or, sub acest aspect, se poate reține fapta civilă delictuală a inculpatului, existența unui prejudiciu produs părții civile APIA; prejudiciu care încă nu a fost reparat, și existența unei legături de cauzalitate între faptele inculpatului și prejudiciul produs. Nefiind reparat prejudiciul produs prin infracțiuni, nici de către inculpat, nici de către o altă persoană, nu poate fi primită susținerea inculpatului că acesta ar urma să fie recuperat de către APIA prin imputarea banilor numitului M.M.O..
În consecință, curtea constată că este nefondat și recursul inculpatului, declarat sub acest aspect.
Fiind respins recursul inculpatului, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
| ← Revendicare imobil preluat abuziv de către Statul român... | Mandat de arestare emis de către Curtea de Apel Braşov, în... → |
|---|
