Refuzul părintelui firesc de a consimţi la adopţia copilului – condiţii de substituire a consimţământului
| Comentarii |
|
Art.8 alin.1 din Legea nr.273/2004, privind procedura adopţiei
Instanţa poate să treacă peste refuzul părintelui firesc de a consimţi la adopţie dacă se dovedeşte prin orice mijloc de probă că refuzul este unul abuziv şi contrar interesului superior al copilului, potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.273/2004, privind procedura adopţiei.
Simpla susţinere că refuzul de a consimţi la adopţie este abuziv nu este suficientă în lipsa unei dovezi certe a caracterului contrar a refuzului faţă de interesul copilului, instanţa neputând încuviinţa adopţia pentru neîndeplinirea condiţiei consimţământului părintelui firesc.
(Decizia civilă nr.764/20.02.2013)
Prin cererea formulată de data de 25 iunie 2012, la Tribunalul Vâlcea, petentul C.I.D. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii C.M., M.C., D.G.A.S. şi Protecţia Copilului Vâlcea, încuviinţarea adopţiei minorei M.M.C., născută la 12 octombrie 2003, în Râmnicu Vâlcea, fiica lui M.C. şi C.( M.) M..
S-a solicitat ca adoptata să poarte numele adoptatorului, respectiv „C.” şi întocmirea unui nou act de naştere pentru adoptat în care la rubrica tatălui să fie trecut adoptatorul.
În motivarea cererii s-au susţinut următoarele:
M.M.C. provine din relaţia de căsătorie a pârâtului M.C. cu pârâta C. M. (fostă M.), care s-au despărţit la scurt timp după naşterea minorei.
Prin sentinţa civilă nr.4306/20.09.2005, pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea, în dosarul nr.1549/2005, instanţa a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la 28.09.2002 şi a încredinţat pârâtei C.M. spre creştere şi educare pe minora M.C., cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere pentru minoră până la majorat.
Pârâtul nu a mai vizitat-o pe minoră iar pensia de întreţinere a plătit-o când şi-a adus aminte sau când i-au adus aminte autorităţile ca urmare a plângerii penale formulate de pârâtă.
De circa 5 ani de zile reclamantul cu pârâta C.M. – mama minorei au o relaţie de prietenie transformată, recent in relaţie de căsătorie. În tot acest timp reclamantul a participat împreună cu mama minorei la creşterea şi educarea acesteia, minora fiind ataşată sentimental de acesta.
Petentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legea nr.273/2004 - privind regimul juridic al adopţiei modificată.
Prin sentinţa civilă nr.66/MIF din 23 noiembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a respins cererea, reţinând următoarele:
În şedinţa publică din 14 septembrie 2012 s-a luat interogatoriu pârâtului M. C., care a arătat că se opune categoric ca minora să fie adoptată.
Tatăl biologic al minorei s-a prezentat în proces la două dintre termenele de judecată şi cu alte ocazii, menţinându-şi intransigent poziţia în a refuza să consimtă la adopţia minorei de actualul soţ al mamei.
Consimţământul părintelui firesc la adopţie este o condiţie de fond esenţială, imperativ prevăzută de lege.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu poate deveni incident art.8 din Legea nr.273/2004, nefiind vorba de situaţiile avute în vedere de textul de lege menţionat.
Tatăl biologic al minorei susţine că şi-a vizitat rareori copilul, dar asta din motive determinate de familia mamei copilului care este reticentă în a-l primi pe pârât să ia legătura cu minora. Împrejurările arătate de petent în susţinerea acţiunii, anume că tatăl firesc al minorei manifestă dezinteres faţă de aceasta, nu contribuie la creşterea şi întreţinerea ei, nu o vizitează, etc., afirmaţii care nu sunt susţinute de dovezi certe şi concludente nu sunt de natură să determine la înţelegerea refuzului pârâtului de a consimţi la adopţie ca pe un abuz în sensul legii. Instanţa a apreciat ca prezumtivă neglijenţa tatălui faţă de minoră. Această neglijenţă nu este completată de o lipsă reală de afecţiune şi de apartenenţă filială din partea tatălui faţă de copil. Nu s-au dovedit fapte sau acte săvârşite de tată care să ducă la ideea de înstrăinare faţă de copil. A considera, raportat la particularităţile cauzei de faţă, că refuzul tatălui la adopţia fiicei sale constituie un abuz ar însemna să se dea ocazia unor conflicte între familia mamei şi tatăl firesc al copilului, între aceştia şi adoptator, între copil şi tată.
Cu toate că minora a opinat în sensul că doreşte să fie adoptată de către petent, actualul soţ al mamei, cu ocazia ascultării copilului în camera de consiliu s-au constatat indicii că această manifestare de voinţă poartă amprenta influenţei exercitate de către mamă şi soţul acesteia, a atitudinii conflictuale întreţinute cu privire la tatăl firesc al copilului, a dorinţei minorei de a fi in acord cu mama sa . S-a constatat că, minora îşi impune artificial o distanţare de tatăl său.
Pârâtul şi-a căutat copilul, însă în ultimii „câţiva ani” nu a mai făcut-o şi datorită împiedicării fostei soţii de a-i înlesni contactul cu minora. Mama minorei neagă aceste susţineri ale tatălui copilului, la nivel declarativ însă.
Tribunalul a constatat, faţă de dispoziţiile legale ale art.8, 11 din Legea nr.273/2004 şi de conţinutul întregului dosar că, pârâtul, tatăl firesc al copilului nu şi-a exprimat consimţământul pentru ca fiica sa să fie adoptată de către petent, refuzând ca această adopţie să fie încuviinţată, învederând că doreşte să menţină legătura de rudenie cu minora şi să iniţieze si să păstreze legături personale cu aceasta.
Tribunalul a reţinut că refuzul exprimat neechivoc de către pârât nu ar putea fi apreciat drept nejustificat sau abuziv, iar opinia minorei nu poate fi definitorie, fiind sub influenţa mamei, discernământul copilului la această vârstă nu pare suficient de matur cognitiv şi emoţional.
Dreptul părintelui firesc de a menţine legăturile personale cu fiica sa nu poate fi contestat şi cu atât mai mult suprimat prin intermediul căii alese de reclamant, prezentul demers procesual având drept consecinţă, nu numai înlăturarea acestui drept, ci chiar încetarea oricărei legături de rudenie între copil şi tatăl biologic. Nu poate fi ignorat sau suprimat însăşi dreptul copilului la propria identitate, drept a cărui componentă esenţială o constituie numele şi legătura de rudenie prin naştere faţă de părinţii biologici.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat recurs petentul C.I.D., susţinând că este nelegală şi netemeinică, având în vedere următoarele:
- Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii şi se întemeiază pe simple prezumţii ale instanţei, contrare probelor administrate în dosar.
- Hotărârea este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.8 din Legea nr.273/2004.
În susţinerea acestor motive de recurs, încadrate în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul arată că în mod greşit a fost respinsă cererea acestuia prin care a solicitat încuviinţarea adopţiei minorei M.C., născută la 12 octombrie 2003, reţinându-se că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.8 din Legea nr.273/2004, concluzia la care ajunge instanţa bazându-se numai pe simple prezumţii străine de probele administrate în cauză, din care rezultă refuzul nejustificat al pârâtului cu privire la adopţia solicitată.
Se arată că nu s-a avut în vedere interesul superior al copilului, că acesta prezintă garanţii morale şi materiale pentru creşterea şi dezvoltarea fizică, spirituală, morală şi socială a minorei şi atitudinea pârâtului care nu-şi vizitează copilul, situaţie pentru care minora nu este legată nici măcar afectiv de acesta.
În continuare se invocă faptul că, conduita intimatului-pârât reprezintă un refuz abuziv de a consimţi la adopţie, aşa cum este el prevăzut la art.8 din Legea nr.273/2004.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii de încuviinţare a adopţiei minorei M.C..
Prin decizia nr. 764/20.02.2013, Curtea de Apel Piteşti a respins recursul formulat de petentul C.I.D., împotriva sentinţei civile nr.66/MIF din 23 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.5109/90/2012, intimaţi fiind C.M., M.C. şi D.G.A.S. şi Protecţia Copilului Vâlcea.
Instanţa de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în cauză şi în mod legal a statuat că nu se impune admiterea cererii de adopţie formulată de către reclamant, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de Legea nr.273/2004, respectiv lipseşte consimţământul tatălui, condiţie esenţială prevăzută de lege.
Susţinerile recurentului în sensul că refuzul tatălui firesc de a-şi da consimţământul cu privire la adopţia fiicei sale este abuziv, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art.8 din Legea nr.273/2004, sunt nejustificate în raport de actele dosarului, nefiind susţinute de dovezi certe şi concludente.
Sub acest aspect instanţa bine a reţinut că refuzul pârâtului de a consimţi la adopţie nu constituie un abuz în sensul dispoziţiilor legale mai sus amintite.
Întrucât din materialul probator de la dosar rezultă că lipseşte consimţământul tatălui natural, condiţie prevăzută de art.9 din Legea nr.273/2004 şi nici nu s-a constatat ca fiind cumulativ îndeplinite condiţiile prevăzute de art.8 din lege, soluţia dată de instanţa de fond este legală şi temeinică, neimpunându-se modificarea acesteia.
În raport de considerentele expuse, în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă, Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat în cauză.
<
| ← Condiţia revizuirii unei hotărâri pronunţate în recurs | Competenţa registratorului Biroului de Cadastru şi Publicitate... → |
|---|
