Titlul executoriu european pentru creanţe necontestate – lipsa interesului creditorului de a mai formula o cerere de declarare a titlului executoriu în statul membru în care se execută
| Comentarii |
|
Art.18 din Regulamentul (CE) nr.805/21 aprilie 2004
Art.38 din Regulamentul (CE) 44/2001
Potrivit art.18 din Regulamentul (CE) nr.805/21 aprilie 2004, privind crearea unui titlu executoriu european „încrederea reciprocă în administrarea justiţiei în Statele Membre, face ca instanţa unui Stat Membru să poată considera că toate condiţiile certificării titlului executoriu european sunt îndeplinite pentru a permite executarea unei hotărâri în toate celelalte State Membre”.
Executarea titlului european se face fără nici un control jurisdicţional din partea Statului Membru în care are loc executarea.
O hotărâre pronunţată într-un Stat Membru şi care la cererea oricărei dintre părţi a fost declarată executorie, potrivit art.38 din Regulamentul (CE) 44/2001,poate să fie pusă în executare în orice alt Stat Membru, ţinându-se cont de caracterul său, o altă cerere formulată în acest sens de către creditor fiind considerată ca lipsită de interes.
(Decizia civilă nr.461/06.02.2013)
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 13.03.2012, Baroul Bucureşti în calitate de reprezentant al creditoarelor R.C.B. şi R.C.E. a solicitat, în contradictoriu cu debitorul R.C., încuviinţarea executării silite a sentinţei din 28.06.1999, pronunţată de Tribunalul de Înaltă Instanţă din Strasbourg, Camera a II-a Civilă, în dosarul nr.RG 98-6874, înfiinţarea din oficiu a popririi asupra veniturilor debitorului potrivit art.453 alin.2 Cod procedură civilă, precum şi acordarea ajutorului public judiciar în formele prevăzute de art.6 lit.a şi c din O.U.G. nr.51/2008, respectiv plata onorariului de avocat şi a onorariului executorului judecătoresc în prezenta cauză.
În motivare s-a arătat că prin sentinţa menţionată s-a desfăcut căsătoria dintre F.B.E. şi R.C.G.R. şi a fost obligat debitorul la plata a câte 3500 franci lunar, reprezentând pensie de întreţinere pentru cele două minore şi la plata sumei de 2000 franci lunar cu titlu de prestaţie compensatorie pentru F.B. E., pentru aceasta din urmă, timp de doi ani de la data notificării sentinţei. Decizia a devenit executorie de la data pronunţării ei în ceea ce priveşte obligaţiile de întreţinere.
Întrucât debitorul se sustrage de la plata pensiei de întreţinere şi nu a mai achitat nici o sumă din debit pentru cele două fiice de la 1 ianuarie şi până în prezent, iar pentru perioada iulie-decembrie a plătit numai ½ din suma datorată, s-a solicitat potrivit art.38 şi urm din Regulamentul CE nr.44/2001 şi a prevederilor Convenţiei de la New York din 1956, ratificată de România prin Legea nr.26/1991, încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a sentinţei pronunţată de instanţa franceză pentru suma de 39023,16 EUR, sumă restantă până la 30.04.2010, la care se adaugă suma de 25100 EUR pentru perioada 01.05.2010-31.12.2011, în total 64123,16 EUR, echivalentul a 278.352,23 lei.
S-a mai arătat că Baroul Bucureşti a fost desemnat să exercite atribuţiile de instituţie intermediară prin art.2 din Legea nr.26/1991 cu aplic. art.6 paragraful 1 din Convenţie, că cererea este scutită de taxă de timbru şi este de competenţa tribunalului, că în această fază nu se pot formula apărări conform art.41 teza a II-a din Regulamentul CE 44/2001.
În susţinerea cererii de ajutor public judiciar s-au invocat disp. art.81şi art.8 alin.3 din O.U.G. nr.51/2008 şi ale art.9 paragraf 1 din Convenţie pentru asigurarea unui acces efectiv la justiţie şi în faza de executare silită în conformitate cu art.6 paragraful 1 din C.E.D.O., precum şi interesul superior al minorei, urmând a fi stabilit onorariul provizoriu al executorului judecătoresc în raport de art.26 alin.1 din acelaşi act normativ, precum şi cuantumul onorariului de avocat potrivit art.2 alin.1 pct.1 lit.e şi art.82 alin.2 din Legea nr. 51/1995.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri în copie certificată cu privire la hotărârea a cărei recunoaştere şi încuviinţare a executării silite se solicită, în traducere autorizată.
La termenul din data de 19.06.2012, debitorul a arătat că a introdus acţiune la Tribunalul de Mare Instanţă din Strassbourg prin care a solicitat reducerea pensiei de întreţinere pentru cele două minore şi a solicitat suspendarea prezentei cauze în baza art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluţionarea acţiunii formulate în faţa instanţei franceze.
Tribunalul Argeş, prin încheierea din 26.06.2012 a respins cererea de suspendare a judecăţii şi cererilecreditoarelor de încuviinţare a executării silite pentru considerentele ce vor fi redate în continuare:
Referitor la cererea de suspendare instanţa a apreciat că aceasta este inadmisibilă, întrucât procedura din prezenta cauză, prevăzută de Regulamentul CE 44/2001, este specială, urgentă, nepermiţând formularea de apărări din partea debitorului (art.41 teza a II-a), ceea ce acesta invocă putând fi valorificat doar în cadrul acţiunii prevăzute de art.43, 44 din Regulament. Pentru aceste motive tribunalul a respins cererea de suspendare.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că prin sentinţa din 28.06.1999 pronunţată de Tribunalul de Înaltă Instanţă din Strasbourg Camera a II-a Civilă în dosarul nr.RG 98-6874, a fost obligat debitorul la plata a câte 3500 franci lunar, reprezentând pensie de întreţinere pentru cele două creditoare R.C.B. şi R.C.E., sume pe care le-a plătit doar parţial, datorând acestora suma totală de 64123,16 euro, echivalentul a 278.352,23 lei.
Conform art.38 din Regulamentul CE nr.44/2001, o hotărâre pronunţată într-un stat membru şi care este executorie în statul în cauză este pusă în executare într-un alt stat membru atunci când, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, a fost declarată executorie în statul respectiv.
De asemenea, în conformitate cu art.41 teza a II-a, partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate formula apărări în această fază a procedurii.
Potrivit art.I 2 din Legea nr.191//2007, în vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr.44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, denumit în continuare Regulamentul nr.44/2001, se stabilesc următoarele reguli: Art. 1. (1) Cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului nr.44/2001, sunt de competenţa tribunalului; (2) Hotărârea pronunţată potrivit alin.(1) poate fi atacată numai cu recurs.
De asemenea, în conformitate cu art.2 din Legea nr.26/1991, potrivit art.2 paragrafele 1 şi 2 din convenţie, se desemnează a îndeplini atribuţiile de autoritate transmiţătoare – Ministerul Justiţiei, iar cel de instituţie intermediară, în speţă Baroul Bucureşti, acţionând în limite puterilor conferite de către creditor, instituţia intermediară ia, în numele creditorului, toate măsurile potrivite pentru asigurarea obţinerii pensiei de întreţinere. În special, ea încheie tranzacţii, iar atunci când este necesar intentează şi susţine o acţiune privind pensia de întreţinere şi face demersuri pentru executarea oricărei hotărâri, ordonanţe sau altui act judiciar.
Potrivit disp. art.53 alin.1 şi 2 din Regulament însă, partea care invocă recunoaşterea unei hotărâri sau solicită încuviinţarea executării unei hotărâri trebuie să prezinte o copie a hotărârii care să întrunească condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii acesteia şi, de asemenea, certificatul prevăzut la articolul 54. Articolul 54 din Regulamentul CE 44/2001 prevede că instanţa sau autoritatea competentă din statul membru în care s-a pronunţat hotărârea eliberează, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, un certificat conform modelului din anexa V la prezentul.
Creditoarele nu au depus certificatul prevăzut de acest articol, astfel că tribunalul, în baza acestor două texte legale şi a disp. art.38 din Regulamentul CE 44/2001, a respins cererea de încuviinţare a executării silite şi, pe cale de consecinţă, şi celelalte petite.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Baroul Bucureşti, în numele celor două creditoare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub motivele de recurs prev. de art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilăarătând, în esenţă, următoarele:
- în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prev. de art.38 şi 53 din Regulamentul CE nr.44//2001, respectiv autenticitatea sentinţei a cărei încuviinţare de executare silită se solicită şi faptul că aceasta este executorie în Republica Franceză, astfel că încheierea recurată este dată cu aplicarea greşită a legii;
- în ceea ce priveşte certificatul prevăzut de art.54 din acelaşi regulament, trebuie reţinut că acesta nu trebuie prezentat, faţă de celelalte informaţii de la dosar, iar dacă se impunea prezentarea acestuia, instanţa trebuia să fixeze un termen în acest scop, ceea ce nu s-a întâmplat.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea încheierii în sensul admiterii cererii de încuviinţare a executării.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-debitor a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că încheierea este legală şi temeinică, nefiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de Regulamentul CE nr.44/2001.
S-a mai arătat că, intimatul-debitor a intentat, în contradictoriu cu creditoarele, o acţiune aflată pe rolul instanţei franceze pentru reducerea, începând cu anul 2006, a cuantumului obligaţiilor sale faţă de cele două creditoare, corespunzător veniturilor sale din perioada 2006-2012.
Instanţa de recurs a acordat termen în cauză pentru depunerea la dosar a hotărârii pronunţate de instanţa franceză la data de 13.12.2012.
Această hotărâre, pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă din Strasbourg, la data de 13.12.2012, în limba franceză şi în traducere autorizată, a fost depusă la dosar la data de 22.01.2013.
Prin decizia nr. 461/06.02.2013, Curtea de Apel Piteşti a respins recursul formulat deBaroul Bucureşti, în numele creditoarelor R.C.B. şi R.C.E., împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr.1946/109/2012, intimatul-debitor R.C..
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Motivele de recurs prev. de art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilăsunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Motivul de recurs prev. de art.304 pct.8 Cod procedură civilăeste nefondat pentru că, în cauză, nu este vorba de interpretarea unui act juridic dedus judecăţii, de schimbarea naturii ori înţelesului acestuia, ci de îndeplinirea cerinţelor stabilite prin Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr.44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, precum şi prin Legea nr.191/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană.
Motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilăeste nefondat pentru că, pe de o parte, faţă de considerentele menţionate în motivarea încheierii, aceasta a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii române şi a Regulamentul CE nr.44/2001, iar pe de altă parte, faţă de Hotărârea judecătorească pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă din Strasbourg, Republica Franceză, acţiunea de încuviinţare a executării titlului executoriu este lipsită de interes.
În acest sens, trebuie reţinut că prin hotărârea instanţei franceze pronunţată la 13.12.2012, s-a modificat cuantumul pensiei alimentare la care fusese obligat debitorul, începând cu 01.11.2012 şi de asemenea, a fost validată înţelegerea intervenită între debitor şi cele două fiice ale acestuia, beneficiare ale pensiei lunare de întreţinere, în sensul stabilirii unei sume totale restante, datorate cu titlu de pensie, de 24.600 euro.
De menţionat că această sentinţă este executorie cu titlu provizoriu, potrivit legii franceze.
Faţă de aceste considerente, acţiunea creditoarelor, formulată în contradictoriu cu intimatul-debitor, adresată instanţei române, de încuviinţare a executării silite a vechiului titlu executoriu, pronunţat de aceeaşi instanţă franceză la data de 28.06.1999, în privinţa căruia a fost validată înţelegerea părţilor prin Hotărârea judecătorească din 13.12.2012 a Tribunalului de Mare Instanţă din Strasbourg, este lipsită de interes.
În consecinţă, Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
<
| ← Inadmisibilitatea acţiunii civile având ca obiect pretenţii... | Condiţia revizuirii unei hotărâri pronunţate în recurs → |
|---|
