Contestaţia în anulare. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ. în situaţia în care în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă a fost invocată şi s-a respins excepţia de necompetenţă absolută
| Comentarii |
|
Excepţia de necompetenţă absolută invocată şi respinsă în recurs nu mai poate fi reiterată pe calea contestaţiei în anulare. Contrar, s-ar cere, printr-un recurs la recurs, retractarea unei hotărâri care a intrat în puterea lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil.
Secţia civilă, Decizia nr. 68 din 22 ianuarie 2008
Contestatoarea SC A.S. SA a solicitat anularea deciziei civile nr. 676 din 12.12.2007 a Curții de Apel Galați și rejudecarea recursului apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și ale art. 318 teza I C.proc.civ.
în susținerea cererii, contestatoarea a arătat că decizia a cărei anulare o solicită este nelegală, aceasta fiind dată cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în decizia nr. 5157/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție precum și cu încălcarea normelor privitoare la competența instanțelor de judecată.
în concret, prin cererea înregistrată sub nr. 505/2003 pe rolul Judecătoriei Adjud, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe SC A.S. SA pentru revendicare mobiliară și imobiliară, ridicare construcții și pretenții.
După ce cauza a parcurs un prim ciclu de judecată, fiind soluționată în fond și apel, în recurs, prin decizia civilă nr. 1138 din 19.12.2005 a Curții de Apel Galați s-a dispus casarea deciziei pronunțată în apel și a sentinței primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare, în fond, la Tribunalul Vrancea.
Prin sentința civilă nr. 931 din 2.11.2006 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, soluția fiind menținută în apel prin decizia civilă nr. 39/2007 a Curții de Apel Galați.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 5157 din 25.06.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că, raportat la valoarea obiectului litigiului, competența de soluționare a cauzei în fond revenea Judecătoriei astfel încât, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 2 și ale art. 3 pct. 3 C.proc.civ., s-a dispus trimiterea recursului spre competentă soluționare la Curtea de Apel Galați.
Contestatoarea susține că, învestită cu soluționarea recursului, Curtea de Apel, contrar dispozițiilor cuprinse în decizia înaltei Curți de Casație și Justiție, a soluționat cauza, prin decizia civilă nr. 565/2007, în sensul că a admis recursul reclamantei și a admis în parte acțiunea formulată de aceasta în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect revendicarea mobiliară și imobiliară precum și obligarea la plata fructelor civile.
Contestatoarea susține că decizia înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinde dispoziții clare în ceea ce privește competența de soluționare a litigiului în condițiile în care în cuprinsul acesteia se arată că „obiectul acțiunii în revendicare în prezentul litigiu are o valoare mult inferioară sumei de 500.000 lei (RON) așa încât va fi trimis spre soluționare Curții de Apel Galați recursul exercitat de reclamantă”, după ce anterior, în aceeași decizie, s-a arătat că potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei (RON).
Cum din decizia înaltei Curți rezultă că aceasta a constatat că litigiul supus judecății este de competența Judecătoriei în fond, temeiul de drept avut în vedere la pronunțarea hotărârii fiind art. 304 pct. 3 C.proc.civ. (hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe) și cum în aceste condiții cauza a fost trimisă în conformitate cu dispozițiile art. 312 C.proc.civ. către instanța competentă să soluționeze recursul, respectiv Curtea de Apel Galați, contestatoarea susține că această instanță avea obligația să se conformeze, potrivit art. 315 C.proc.civ., dispozițiilor privitoare la competență cuprinse în decizia de casare și, în consecință, să admită recursul, să caseze hotărârile pronunțate și să trimită cauza spre competentă soluționare în fond la Judecătoria Adjud.
în opinia contestatoarei, Curtea de Apel Galați, ca instanță de recurs, ignorând complet dispozițiile cuprinse în decizia înaltei Curți, s-a pronunțat ea însăși cu privire la competență, constatând în mod nelegal că aceasta a fost corect stabilită.
Contestatoarea mai susține că ignorarea dispozițiilor cuprinse în decizia înaltei Curți privitoare la competență și invocarea unor dispoziții legale care nu își au aplicabilitatea în cauză constituie o greșeală materială în sensul art. 318 teza I C.proc.civ., rezultatul fiind pronunțarea unei hotărâri de către o instanță necompetentă.
Excepția necompetenței materiale a fost invocată, de altfel, în recurs dar instanța a respins-o invocând dispoziții legale care nu au legătură cu cauza.
în consecință, apreciind că decizia a cărei anulare se solicită a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la competență, fiind astfel comisă o greșeală materială ce constă în încălcarea dispozițiilor cuprinse în decizia de casare pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție și aplicarea unor dispoziții legale ce nu au legătură cu cauza dedusă judecății, contestatoarea a solicitat admiterea cererii sale, anularea deciziei atacate și, în rejudecarea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare în fond la Judecătoria Adjud.
Prin decizia civilă nr. 68 din 28.01.2008 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 1446/44/2007, contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a decide astfel instanța de recurs a reținut următoarele:
Temeiurile de drept ce se invocă de către contestatoare sunt: art. 317 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., respectiv „când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență” și art. 318 teza I C.proc.civ. care reglementează situația în care dezlegarea dată pricinii prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
în esență, contestatoarea susține că instanța de recurs, respectiv Curtea de Apel Galați, a soluționat recursul în fond deși nu era competentă să facă acest lucru în condițiile în care înalta Curte de Casație și Justiție stabilise că în prezentul litigiu competența de soluționare în fond a cauzei revine judecătoriei și nu tribunalului.
în opinia contestatoarei, prin soluționarea în fond a recursului, Curtea a încălcat dispozițiile de ordine publică privitoare la competență dar și dispozițiile obligatorii pe care decizia înaltei Curți de Casație și Justiție le cuprinde cu privire la același aspect, respectiv cel al competenței.
Astfel, consideră contestatoarea, Curtea de Apel Galați, primind spre soluționare recursul nu putea pronunța decât casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, adică la Judecătoria Adjud, fără a putea intra în soluționarea pe fond a recursului.
Susținerile contestatoarei nu pot fi primite și nu pot conduce la anularea deciziei date în recurs pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare dacă acestea au fost date de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Pentru a se putea, însă, invoca acest motiv de contestație este necesar ca în fața instanței a cărei hotărâre se atacă să nu se fi ridicat și respins excepția de necompetență.
Or, așa cum rezultă din motivele de recurs formulate de SC A. SA, din încheierea de ședință din data de 17.10.2007 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul nr. 1226/44/2007 și din cuprinsul deciziei civile nr. 565/26.10.2007 a aceleiași instanțe, excepția necompetenței materiale a fost invocată aceasta fiind analizată de instanța de recurs care a ajuns la concluzia că este nefondată pentru considerentele arătate în cuprinsul hotărârii a cărei anulare se solicită.
în aceste condiții, câtă vreme Curtea s-a pronunțat deja cu privire la competență, hotărârea instanței de recurs nu mai poate fi atacată pe calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la situația în care aceeași instanță (contestația în anulare fiind o cale de atac de retractare) ar fi chemată din nou să se pronunțe asupra excepției competenței și, implicit, asupra soluției adoptate deja.
Pentru aceste considerente, cererea contestatoarei de anulare a deciziei atacate pe considerentul invocat nu poate fi primită.
Cât privește problema încălcării de către instanța de recurs a dispozițiilor obligatorii pe care decizia înaltei Curți de Casație și Justiție le cuprinde cu privire la competența de soluționare a litigiului în fond, Curtea a constatat, sub un prim aspect, că aceasta nu constituie motiv de contestație în anulare, nefiind reglementat ca atare prin dispozițiile art. 317-318 C.proc.civ. astfel încât, chiar și în situația în care s-ar constata că susținerile contestatoarei sunt întemeiate, aceasta nu poate avea ca efect anularea deciziei atacate.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, or motivul invocat nu se încadrează în niciunul din acestea.
Sub un alt aspect, este de observat faptul că, în speță, nici nu se poate pune problema încălcării dispozițiilor art. 315 C.proc.civ., dispoziții potrivit cărora „în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate… sunt obligatorii pentru judecătorii fondului” întrucât hotărârea pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție prin care dosarul a fost trimis Curții de Apel Galați spre soluționare nu este o decizie de casare în sensul art. 315 C.proc.civ., instanța superioară nepronunțându-se în sensul admiterii recursului și casării deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare și cu indicații într-un anumit sens, ci este o hotărâre de declinare de competență, singura dispoziție pe care aceasta o cuprinde în dispozitiv fiind aceea de trimitere a recursului spre soluționare la Curtea de Apel Galați.
Pe de altă parte, chiar dacă în considerentele hotărârii se face vorbire despre competența de soluționare a litigiului în fond, acestea nu cuprind indicații în sensul că instanța de recurs va fi obligată să pronunțe doar o hotărâre de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de fond, respectiv Judecătoria Adjud.
Oricum, împrejurarea invocată de contestatoare referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 315 C.proc.civ. nu constituie motiv de contestație în anulare, neputând fi primită nici opinia potrivit căreia aceasta ar constitui o greșeală materială în sensul art. 318 alin. (1) teza 1 C.proc.civ.
Prevederea cuprinsă în art. 318 C.proc.civ. potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită a unui recurs ca netimbrat sau altele asemenea, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea cauzei.
Prin urmare, greșelile materiale ale instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu eventuale greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare sau de aplicare a dispozițiilor legale. Or, situația invocată de contestatoare nu constituie o greșeală materială în sensul celor mai sus arătate și, pe cale de consecință, nici motiv de contestație în anulare.
(Judecător I. A. Boldea)
| ← Reîncredinţarea minorului spre creştere şi educare. Criterii... | Desfiinţarea sentinţei primei instanţe în apel cu trimitere... → |
|---|
