Renunţare la judecată. Acordare cheltuieli de judecată

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul GORJ Decizie nr. 946/2014 din data de 30.10.2014

Renunțare la judecată. Acordare cheltuieli de judecată.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

Decizia nr.

Ședința publică din 30 Octombrie 2014

Completul constituit din:

Președinte

Judecător

Grefier

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul pârât P I, împotriva sentinței civile nr. pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. în contradictoriu cu intimata reclamantă P V, având ca obiect revendicare imobiliară

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât P I asistat de avocat R R L, lipsă fiind intimata reclamantă P V reprezentată de avocat C E.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la luarea unei declarații recurentului pârât de renunțare la calea de atac formulată, declarație care după citire și semnare a fost atașată la dosarul cauzei.

Avocat pentru recurentul pârât P I solicită a se lua act de renunțarea pârâtului la recurs.

Avocat C E solicită a se lua act de renunțarea pârâtului la recurs și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat R R L pentru recurentul pârât P I, în replică , apreciază ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată , întrucât renunțarea a avut loc după recalificarea căii de atac.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci, sub nr. ……….., la data de 11.10.2012, reclamanta P V a chemat în judecată pe pârâtul P I solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, acesta să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie mai multe terenuri, respectiv terenul (fânețe, pășune, vie) T32, P.1161,1162,1165,1165/1 situat în comuna Bumbești-Pițic, sat. Poienari în suprafață de 6196 mp cu vecinii:; terenul tufăriș T23, P.46 situat în comuna Bumbești-Pițic, sat. Poienari în suprafață de 2700 mp cu vecinii: hotar Baia de Fier, S rest proprietate, terenul arabil și fânețe, T158, P.8072,8073,8075/1,8074/1 situat în comuna Baia de Fier în suprafață de 4329 mp cu vecinii: N DN 75, S hotar Bumbești-Pițic, E, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

În fapt, s-a arătat că pârâtul este nepot de frate al reclamantei, că reclamanta este beneficiara contractului de întreținere autentificat sub nr.2673/10.09.2003 de BNP prin care mama sa P I - în schimbul întreținerii i-a înstrăinat bunurile imobile revendicate prin prezenta acțiune și că deși pârâtul cunoaște că este proprietara imobilelor, profitând de faptul că reclamanta are domiciliul în Arad, a ocupat terenurile, iar în această vară, la venirea reclamantei la Bumbești-Pițic a fost înlăturată de pe propria proprietate.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.563 Cod. Civil.

Pentru dovada acțiunii a depus la dosar copie de pe certificatul de deces al mamei sale P I, contractul de întreținere autentificat sub nr.2673/10.09.2003 de BNP N M, titlul de proprietate nr.1325381 din 19.12.1996 cu procesul verbal de punere în posesie și a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, testimonială și expertiză tehnică judiciară.

La data de 20.11.2013 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și cerere reconvențională prin care a solicitat rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.2673/10.09.2003 de BNP N M și repunerea părților în situația anterioară, având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile de întreținere față de defunctă.

Prin precizarea depusă la data de 04.12.2012, pârâtul a invocat și o cauză de nulitate absolută a contractului de întreținere, prin notele de ședință din 26.03.2013 arătând că la momentul încheierii acestuia, defuncta nu avea capacitatea de a contracta, nu a fost valabil exprimat consimțământul său iar cauza este imorală și ilicită. De asemenea, s-a invocat lipsa cauzei, întrucât nu există și riscul, ca element esențial al actului juridic, întrucât reclamanta cunoștea că moartea întreținutei este iminentă.

Cu privire la cererea reconvențională vizând desființarea contractului de întreținere pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate, reclamanta a invocat, la data de 11.03.2013, excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului-reclamant, întrucât contractul de întreținere nu poate fi atacat cu acțiune în reziliere decât de creditorul întreținerii și nu de succesorii acestuia, ei putând doar continua procesul intentat de creditorul decedat.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, cu martori și expertiză tehnico-judiciară specializarea topografie iar cu privire la proba cu interogatoriul reclamantei, încuviințată inițial, pârâtul prin apărător a renunțat la termenul din 12.02.2013.

Prin sentința civilă nr.625 din 23.04.2013, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului reclamant reconvențional P I.

A fost admisă în parte cererea reconvențională așa cum a fost precizată, formulată de pârâtul reclamant reconvențional P I în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional P V și s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.2673/10.09.2003 la BNP N M și repunerea părților în situația anterioară.

A fost obligată reclamanta la 730 lei cheltuieli de judecată către pârât.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta P V, criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie, deoarece prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii principale.

Prin decizia civilă nr.2032 din 18 octombrie 2013, Tribunalul Gorj a admis recursul declarat, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a dat indicația ca, cu prilejul rejudecării cauzei a se pune în discuția contradictorie a părților obiectul cererii reconvenționale formulată de pârâtul - reclamant, având în vedere cererile acestuia formulate la data de 20 noiembrie 2012 și 4 decembrie 2012 și în raport de limitele investirii instanței se va dispune administrarea probatoriului, urmând ca instanța să se pronunțe potrivit dispozițiilor art.129 Cod.Proc.C iv., doar în limitele învestirii sale.

La rejudecare, în data de 15 ianuarie 2014 reclamanta a depus la dosar o cerere de probatoriu privind cererea reconvențională depusă la termenul din 9 ianuarie 2014.

În ședința publică din data de 16 ianuarie 2014, instanța a pus în discuție cererea de probatorii formulată de avocat pentru reclamant/pârât reconvențional , acesta din urmă, solicitând admiterea probelor solicitate prin cererea de probatorii atașată la dosar.

Avocat ..pentru pârât/reclamant reconvențional a solicitat respingerea probatoriului solicitat și a învederat totodată că, probele solicitate prin cererea formulată nu sunt pertinente și utile în soluționarea cauzei, arătând că probele necesare au fost administrate, instanța apreciind că se impune admiterea probei testimoniale cu câte un martor pentru fiecare parte pentru egalitate de tratament.

În ședința publică din data de 13 februarie 2014, au fost audiați sub prestare de jurământ martorii…, declarațiile fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.

La data de 8 aprilie 2014, prin serviciul registratură al acestei instanței a fost înaintă adresa nr.804 din 4 aprilie 2014, reprezentând răspunsul solicitat la adresa emisă către Complexul de Îngrijire și Asistență Suseni.

La data de 10 aprilie 2014, s-a depus de către reclamantă o cerere la care se află atașată o foaie de observație clinică generală privitor pe numita P I, la data de 15 ianuarie 2014 o cerere formulată de reclamantă, iar la data de 17 ianuarie 2014 concluzii scrise.

Prin sentința civilă nr. 416 din 24.04.2014, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. a fost respinsă acțiunea în nulitatea contractului de întreținere, formulată de pârâtul-reclamant reconvențional P I, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional P V.

A fost respinsă acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere formulată de pârâtul-reclamant reconvențional P I în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional P V.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 10.09.2003 între P I, în calitate de întreținută, și P V, în calitate de întreținătoare, s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 2673/2003 la BNP N M Tg. Jiu, prin care, în schimbul imobilelor arătate în cuprinsul acesteia, reclamanta se obliga să o întrețină pe tot timpul vieții, asigurându-i locuință, hrană, îmbrăcăminte, tratament medicamentos și tot ceea ce este necesar pentru un trai decent iar după deces să o înmormânteze după obiceiurile locului.

Prin acțiunea principală, reclamanta a solicitat ca pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie mai multe terenuri ce au făcut obiectul acelui contract de întreținere.

Având în vedere limitele impuse prin decizia de casare, ca urmare a aspectelor invocate cu ocazia recursului formulat de reclamanta P V, instanța a analizat în rejudecare doar aspectul legat de rezoluțiunea contractului de întreținere și nulitatea acestuia.

Cu privire la acțiunea în nulitatea contractului de întreținere instanța a reținut că motivele invocate de pârâtul - reclamant reconvențional P I, sunt neîntemeiate din înscrisurile depuse la dosar și din declarațiile martorilor nerezultând că autoarea P I, ar fi fost lipsită de discernământ sau ar fi avut alte tulburări mentale care să o determine să încheie contractul de întreținere cu fiica sa reclamanta P V, în necunoștință de cauză.

Scopul încheierii contractului a fost unul licit în sensul de a i se oferii îngrijire și asistență socială, autoarei P I de către fiica sa neputându-se reține existența unei cauze false chiar dacă la puțin timp după încheierea contractului defuncta a fost internată la Centru de Îngrijire Bătrâni Suseni.

Lipsa cauzei invocată de pârâtul -reclamant reconvențional, pe fondul lipsei scopului imediat și inexistența riscului, moartea autoarei fiind iminentă, este neîntemeiată atâta timp cât după internare autoarea a mai trăit aproximativ 2 ani de zile, cauza fiind una morală mai ales pe perioada internării fiica autoarei interesându-se în mod constant de sănătatea acesteia, iar după moartea ei s-a ocupat de organizarea pomenilor conform obiceiului.

A fost audiată martora G D, angajată a Centrului de recuperare, iar din declarația acesteia rezultă că, internarea autoarei P I era una absolut necesară având în vedere starea sa de sănătate, cu toate că era lucidă din punct de vedere mintal, având în special probleme de deplasare.

Reclamanta P V venea și o vizita pe o perioadă lungă de timp atunci când se afla în țară, aproximativ 5-6 luni pe an, iar din adresa cu nr. 804/04.04.2014 a Centrului de Îngrijire Suseni rezultă că în perioada 2003-2005 numita P I a fost internată în acest centru și nu au fost percepute sume de bani de la reclamanta P V.

Pentru a opera rezoluțiunea contractului de întreținere este necesar ca debitorul întreținerii să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin și neexecutarea să-i fie imputabilă.

Din probele administrate rezultă că reclamanta, fiica autoarei P I, a depus diligențele necesare pentru a îmbunătății traiul acesteia, luând măsuri pentru internarea acesteia, a vizitat-o în mod constant pe perioada cât reclamanta se afla în țară, iar pe perioada cât era plecată la domiciliul său din afara țării se interesa în mod constant de starea de sănătate a mamei sale ce era internată la Centrul de recuperare.

Mai mult, fiica acesteia este singura care s-a ocupat de starea de sănătate a autoarei și de efectuarea rânduielilor cuvenite după decesul acesteia conform obiceiului locului.

Având în vedere aceste aspecte în sensul că din probele administrate nu a existat existența unor cauze care să conducă la nulitatea contractului de întreținere și nici la rezoluțiunea acestuia instanța a respins cererea reconvențională.

Fiind partea căzută în pretenții, pârâtul-reclamant reconvențional, în temeiul 274 vechiul cod de procedură civilă, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta cauză în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu apărători, apreciat de instanță ca fiind suficient raportat la natura pricini, eforturile depuse de aceștia chiar dacă la dosar se regăsesc chitanțele cu nr. 3534676/1 ( f 51 dosar fond) și chitanța nr. 33/24/01/2014 (f 33 dosar rejudecare) în cuantum total de 2700 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P I, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată ulterior.

A criticat sentința sub aspectul interpretării greșite a probelor existente la dosar, precum și legii.

În motivarea apelului a arătat că rezoluțiunea contractului de întreținere în litigiu presupune verificarea de către instanță a modului de îndeplinire de către intimata pârâtă a obligației de întreținere asumată prin contract, în limitele în care această obligație a fost stabilită de părți, însă analiza realizată de instanța de fond asupra acestui contract și a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate de întreținătoare este lapidară și superficială, încălcând principiul pacta sunt servanda și necesitatea executării întocmai a obligațiilor asumate.

A arătat că pârâta nu și-a executat nici una din obligațiile asumate prin contract, obținând practic gratis imobilul proprietate defunctei, așadar fără nici o contraprestație, și anume cheltuielile de întreținere, cheltuielile alimentare și cu medicamentele fiind suportate de defunctă, iar interpretarea la azilul de bătrâni fiind acoperită în întregime de pensia defunctei, astfel că sancțiunea rezoluțiunii fiind corectă, justă și în același timp și morală.

De asemenea, a mai arătat că în mod greșit instanța i-a respins cererea prin care a solicitat să se trimită o adresă către acel azil de bătrâni prin care să comunice instanței actele care au stat la baza internării, întrucât pe lângă ancheta socială, pârâta a completat o declarație prin care a menționat motivele pentru care nu o poate îngrijii personal pe bătrână.

În ceea ce privește nulitatea contractului de întreținere, acesta nu este perfect valabil, întrucât la momentul încheierii defuncta P I, nu avea capacitatea de a contracta, nu a fost valabil exprimat consimțământul său, iar cauza contractului este imorală și ilicită.

Cu privire la cheltuielile de judecată arată că instanța de fond în mod greșit a stabilit în sarcina sa cheltuieli în cuantum de 2000 lei, întrucât acțiunea principală era acțiune în revendicare, iar aprecierea și stabilirea acestora trebuie făcute raportat la obiectul cauzei și la munca prestată în dosar.

La data de 21.07.2014 intimata reclamantă P V a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul pârât și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.

Prin încheierea de ședință din data de 16.10.2014 s-a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs în raport de dispozițiile art. 2821 C.pr.civ. și de decizia civilă nr. pronunțată de Tribunalul Gorj prin care a fost admis în parte recursul și casată sentința civilă nr. pronunțată de Judecătoria Novaci, cu trimitere spre rejudecare, iar în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 3 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești s-a acordat un nou termen de judecată pentru constituirea legală a completului de judecată.

În ședința publică din data de 30.01.2014 recurentul pârât P I a dat o declarație conform căreia înțelege să renunțe la calea de atac formulată în cauză și a solicitat instanței să ia act în acest sens.

Tribunalul constată că în ședința publică recurentul pârât P I a renunțat verbal la calea de atac promovată împotriva sentinței civile nr. 416 din 24.04.2014, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. , înainte de a intra în dezbaterile asupra fondului, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 246 C.Pr.Civ. potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, considerente în raport de care urmează să ia act de renunțarea acestuia la calea de atac.

Potrivit art. 246 alin. 3 C.Pr.Civ. , dacă renunțarea se face după comunicarea cererii de chemare în judecată , instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecată.

În speță, reclamantul a declarat apel, cererea sa fiind comunicată intimatului , care la data de 21.07.2014 a formulat întâmpinare, invocând apărări la criticile aduse de reclamant sentinței.

Nu poate fi reținută apărarea reclamantului recurent că renunțarea la judecarea recursului s-a făcut după calificarea căii de atac din apel în recurs, pe de o parte pentru că rațiunea textului art.246 alin 3 Cod Procedură Civilă este determinată de generarea de cheltuieli pentru partea adversă din momentul aducerii la cunoștința sa a cererii prin care s-a declarat calea de atac, pe de altă parte pentru că au existat mai multe termene de judecată , iar renunțarea la calea de atac a avut loc nu imediat după calificarea căii de atac, ci la primul termen de judecată după acest moment, termen la care în cauză erau întrunite toate cerințele pentru a se proceda la judecată.

În consecință va fi obligat recurentul pârât P I la 1500 lei cheltuieli de judecată față de intimata reclamantă P V.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de renunțarea recurentului pârât P I la cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr., pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. .

Obligă recurentul pârât P I la 1500 lei cheltuieli de judecată față de intimata reclamantă P V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 Octombrie 2014, la Tribunalul Gorj.

← Pretenţii. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată...		Contestaţie act. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată... →

Renunţare la judecată. Acordare cheltuieli de judecată

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Renunţare la judecată. Acordare cheltuieli de judecată