Anulare act administrativ suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 2311/2014 din data de 20.10.2014
Dosar nr. ….
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 2311/2014
Ședința publică din ….
Completul compus din:
PREȘEDINTE L.B.
Grefier L.C.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamant SC ..în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice …, având ca obiect anulare act administrativ suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamantă avocat B.M. iar pentru pârâtă consilier juridic P.D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Consilier juridic P.D. depune la dosarul cauzei răspunsul solicitat de instanță.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, acordând cuvântul atât pe excepție cât și pe fondul cauzei.
Avocat B.M. pentru reclamantă apreciază că plângerea nu este tardivă, solicitând astfel respingerea acesteia iar pe fondul cauzei solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Consilier juridic P.D. pentru pârâtă solicită admiterea excepției iar pe fondul cauzei respingerea contestației.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2014 reclamanta SC … SRL în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice …. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 117/25.02.2014 privind soluționarea contestației formulate de subscrisa împotriva Deciziei de impunere nr. F-…. 288 din 27.02.2013 si a Raportului de inspecție fiscala nr. F-…. 186/27.02.2013, precum si împotriva Deciziei de impunere nr. F-… 288 din 27.02.2013 comunicata in data de 06.03.2013 si a Raportului de inspecție fiscala nr. F-…. 186/27.02.2013 , acte administrativ - fiscale prin care organele de inspecție fiscala, din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, Direcția Generala a Finanțelor Publice …. - Inspecție Fiscala, au suplimentat valoarea impozitului pe profit datorat de societate cu suma de 37.745 lei ce reprezintă impozit pe profit 27.521 lei la care s-au adăugat majorările de întârziere in cuantum de 6.096 lei si penalități in suma de 4.128 lei.
Solicită admiterea contestației, anularea atât a Deciziei nr. 117/25.02.2014, cat si a Deciziei de impunere nr. F-…. 288 din 27.02.2013, si a Raportului de inspecție fiscala nr. F-…. 186/27.02.2013, deoarece apreciază ca aceste acte administrative sunt nelegale si netemeinice.
Solicită suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-… 288 din 27.02.2013 pana la soluționarea prezentei contestații.
Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata pe care le vom face cu ocazia soluționării prezentului litigiu.
În motivare arată că la data de 19.09.2012 a fost Întocmit de către intimă Raportul de inspecție fiscala nr. F-….955/l9.09.2012, fiind emise totodată Deciziile de impunere nr. F-…1539 din 19.09.2012 si Decizia de nemodificarea bazei de impunere nr. F-…. 1540/19/09/2012.
In termenul prevăzut de dispozițiile art. 205 - 207 Cod proc. Fiscala am contestat actele administrativ-fiscale la organul fiscal emitent, iar ca răspuns la contestația formulata intimata a emis Decizia nr. 283/20.12.2012.
Prin aceasta Decizie au fost desființate constatările cuprinse la capitolul ,,Impozit pe profit"" din Raportul de inspecție fiscala si decizia emisă in baza acestuia, urmând ca o alta echipa de control sa stabilească obligațiile de plata accesorii atât pentru debitele pentru care s-a pronunțat soluția respingerii, cat si pentru debitele pentru care s-a pronunțat soluția desființării si refacerii actelor.
La data de 27.02.2013 intimata a emis o noua decizie de impunere, respectiv Decizia de impunere nr. F-…. 288 din 27.02.2013, ce a fost emisa in baza noului Raport de inspecție fiscala nr. F-… 186/27.02.2013.
Ca urmare a noilor acte administrativ fiscale întocmite de organul de control, impozitul pe profit stabilit suplimentar după soluționarea contestației pe cale administrativă formulata de subscrisa este in cuantum de 27.521 lei, aferent unei baze impozabile suplimentar in cuantum de 172.006 lei. In plus, organul fiscal a stabilit dobânzi/majorări de întârziere in cuantum de 6.096 lei si penalități de întârziere in cuantum de 4.128 lei.
Din actul de control rezulta ca impozitul suplimentar stabilit s-a datorat neacceptării la deducere a cheltuielilor cu dobânzile in cuantum de 119.822 lei, a cheltuielilor cu combustibili in valoare de 49.563 lei, precum si a nedeclarării impozitului pe profit aferent trimestrului IV 2010 in suma de 3.275 lei si a impozitului pe profit aferent perioadei 01.01.2012 - 30.06.2012 in suma de 2.551 lei. In total, ca urmare a noului control , suma stabilita in sarcina subscrisei se ridica la valoarea de 37.745 lei.
Întrucât la momentul întocmirii si emiterii noilor acte administrativ fiscale, subscrisa avea deja înregistrată contestație în instanța, la secția Contencios Administrativ si Fiscal, și-au precizat aceasta acțiune, ca fiind formulata împotriva Deciziei de impunere nr. F-… 288 din 27.02.2013 comunicata in data de 06.03.2013 si a Raportului de inspecție fiscala nr. F-… 186/27.02.2013, solicitând totodată instanței de judecata scoaterea de pe rol a cauzei si trimiterea cauzei la ANAF - DGFP …, pentru soluționarea contestației greșit îndreptată de contestatoare la Tribunalul Gorj - Secția Contencios Administrativ si Fiscal, urmând ca după ce organele de control se vor pronunța asupra aspectelor menționate in prezenta precizare, sa se adreseze instanței de judecata competenta cu soluționarea pricinii.
Prin Hotărârea nr. 4186/2013 din data de 29.05.2013, Tribunalul …. - Secția Contencios Administrativ si Fiscal a dispus trimiterea cererii, așa cum a fost modificată, organului de soluționare a contestației competent, D.G.F.P. … - Biroul Soluționare Contestații.
La data de 25.02.2014, DGRFP …. emite Decizia nr. 117/25.02.2014 privind soluționarea contestației formulate de subscrisa, decizie prin care se respinge contestația subscrisei ca nedepusa in termen.
Menționează faptul ca prin aceasta Decizie, organul fiscal nu antamează in nici un fel fondul cauzei, soluționând contestația pe cale de excepție.
Cu privire la Decizia nr. 117/25.02.2014, aceasta este nelegala si netemeinica, pentru următoarele considerente:
Așa cum a arătat, prin Hotărârea nr. 4186/2013 din data de 29.05.2013, Tribunalul …. - Secția Contencios Administrativ si Fiscal a dispus trimiterea cererii, așa cum a fost modificată, organului de soluționare a contestației competent, D.G.F.P. …. - Biroul Soluționare Contestații. Organul fiscal nu mai are competenta si posibilitatea legala de a analiza data formulării contestației, de vreme ce o instanța de judecata, in mod definitiv, a dispus in sarcina acestuia soluționarea contestației pe cale administrativa.
De altfel, contestația depusa la instanța de judecata si precizata ulterior, a fost depusa in termen, in raport de data întocmirii si comunicării actelor administrativ-fiscale contestate, fiind doar greșit îndreptată.
Acest lucru a fost constatat si de instanța de judecata care in mod legal si temeinic a trimis contestația spre competenta soluționare organului administrativ fiscal emitent.
Pe cale de consecința, motivația reținuta in Decizia nr. 117/25.02.2014 este nefondata, decizia fiind nelegala si netemeinica.
Sub aspectul fondului contestației, motivele pentru care consideră ca actele contestate sunt nelegale si netemeinice sunt următoarele:
Societatea funcționează din anul 1997, desfășurând de la înființare si pana in prezent activitate de "alte activități de comercializare a băuturilor; spălătorie auto si închirieri spatii." De la înființare si pana in anul 2012, vânzările au mers bine, din bilanțurile societății depuse la Administrația finanțelor publice, reiese ca din anul 2007 si pana in prezent, cifra de afaceri s-a menținut in medie la suma de 286011 lei pe cei 5 ani de activitate.
Din analiza bilanțului anului 2011 rezulta ca societatea a realizat in cursul anului venituri totale in suma de 354307 lei din care venituri din închirieri in suma de 246167 lei.
Impozitul pe profit rămas suplimentar după soluționarea contestației pe cale administrativa formulata de subscrisa este in cuantum de 27.521 lei, datorat neacceptării la deducere a cheltuielilor cu dobânzile in cuantum de 119.822 Iei, a cheltuielilor cu combustibili in valoare de 49.563 lei, precum si a nedeclarării impozitului pe profit aferent trimestrului IV 2010 in suma de 3.275 lei si a impozitului pe profit aferent perioadei 01.01.2012 - 30.06.2012 in suma de 2.551 lei.
Pentru suma de 119.822 lei considerata nedeductibila de către organele fiscale, arătă următoarele:
Aceasta suma reprezintă dobânzi acumulate in cont 666, la creditele achiziționate pentru activitatea curenta a societății după cum rezulta din extrasele de cont anexate precum si din achizițiile efectuate in perioada verificata de către si pentru societate.
In interpretarea prevederilor actului normativ la care se face referire in raportul de inspecție fiscala, atât creditul cat si împrumutul, reprezintă o relație băneasca ce se stabilește intre o persoana fizica sau juridica (creditor) si o alta persoana fizica sau juridica (debitor), ambii termeni intrând in categoria capitalului împrumutat.
Dobânzile aferente creditelor obținute de la societățile bancare romane, intra sub incidența prevederilor art. 23 alin.(l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare.
In situația in care s-a stabilit corect gradul de îndatorare a capitalului, respectând prevederile pct. 59-68 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, potrivit prevederilor pct. 69 din Normele metodologice, in cazul in care gradul de îndatorare al societății este mai mare decât trei, suma cheltuielilor cu dobânzile si cu pierderea neta din diferențe de curs valutar este nedeductibila in perioada de calcul al impozitului pe profit, urmând sa se reporteze in perioada următoare, devenind subiect al limitării prevăzute la art. 23 alin.(l) din Codul fiscal, pentru perioada in care se reportează.
In consecința consideră dobânzile bancare integral deductibile in perioada in care au fost achitate si Înregistrate pe costurile societății si in susținerea celor menționate anexam extrasele de cont prin care s-au achitat integral aceste dobânzi.
Pentru cheltuielile cu combustibili in valoare de 49.563 lei, de asemenea apreciata ca nedeductibila fiscal de către organul de control, arătam următoarele:
Aceasta suma a fost înregistrata pe costuri in contul de 6022 "cheltuieli privind combustibilii".
Suma nu a fost acceptata ca si cheltuiala deductibila de către echipa de control, considerându-se ca bonul fiscal existent,( pe care era trecut numărul de înmatriculare a autovehiculului si stampilat de societate), nu este document justificativ. Autovehiculele aparținând societății si s-au deplasat pentru interesul societății (vezi organizarea de evenimente, contractele de închiriere, intrările de marfa etc.) conform legislației in vigoare, honurile de combustibil fiind semnate si stampilate si având numărul de inmatriculare menționat.
Opinează ca, dat fiind argumentul expus, măsura de trecere in categoria cheltuielilor a sumei de 49.563 lei este perfect justificata si legala.
In cazul achiziționării carburanților auto pe baza de bon fiscal, bonurile sunt documente justificative care stau la baza înregistrării cheltuielilor in contabilitate daca acestea sunt stampilate, au înscrise denumirea cumpărătorului si numărul de inmatriculare a autovehiculului in conformitate cu Titlul VI art.146 pct.46 alin.2 din Codul fiscal.
Pentru carburanții auto achiziționați, deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă sunt ștampilate și au înscrise denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare a autovehiculului.
Cu privire la impozitul stabilit suplimentar de organul de control ca urmare a nedeclarării impozitului pe profit aferent trimestrului IV 2010 in suma de 3.275 lei si a impozitului pe profit aferent perioadei 01.01.2012 - 30.06.2012 in suma de 2.551 lei, facem următoarele precizări:
Din evidentele financiar-contabile ale societății reiese faptul ca impozitul suplimentar aferent perioadelor menționate in actul de control nu este real, întrucât societatea a declarat in mod corect baza impozabila.
Urmează ca o expertiza contabila sa stabilească cu certitudine suma datorata.
Solicitam totodată suspendarea executării actului atacat (decizia de impunere) , in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 R, pana la soluționarea contestației, apreciind ca o posibila executare ne-ar aduce grave prejudicii.
Dovada celor învederate înțeleg sa o facă cu orice mijloc de proba, respectiv acte, expertiza contabilă.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei copie bonurile fiscale, bonurile de consum aferente obiectelor de inventar, carburanților copie după facturile de aprovizionare a obiectelor de inventar cat si extrasele de cont emise de banca , contractele de credit aparținând asociaților cu care s-au adus aportul in societate.
In drept și-a întemeiat prezenta contestație pe dispozițiile art. 218 alin.2 Cod proc. Fiscala, art. 10-12 din Legea nr. 554/2004 R, art. 453 Cod proc. Civ.
La data de 22.05.2014 pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
Consideră că acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru motivele pe care le vom dezvolta în continuare.
În fapt, prin Decizia privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscal nr. F-… 288/27.02.2013 emisa in baza raportului de inspecție fiscala nr. F…186/27.02.2013 s-au stabilit in sarcina petentei obligații fiscale suplimentare in suma de 27.521 lei reprezentând impozit profit, 6.096 majorări de întârziere si 4.128 penalități de întârziere.
Reverificarea fiscala s-a efectuat ca urmare a desființării Deciziei de impunere F… 1539/19.09.2012 pentru suma de 54.127 lei.
Astfel, SC …. SRL contestă măsurile dispuse de organele de inspecție fiscala din cadrul AIF …. prin Decizia privind obligațiile fiscal suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala nr. F-…. 288/27.02.2013, respectiv suma de 37.745 lei,
Din cererea formulata in instanța de SC ….. SRL, precum si din actele anexate la dosar, rezulta ca la data de 07.03.2013, SC …..SRL, a formulat la Tribunalul …. o acțiune prin care sa se anuleze Decizia nr.283/20.12.2013, emisa de DGFP …. - Biroul soluționare contestații, Decizia de impunere nr. F-… 1539/19.09.2012 si Raportul de inspecție fiscala nr. F-…. 955/19.09.2012.
La data de 10 mai 2013, SC ….. SRL depune la dosarul cauzei o precizare la acțiune prin care menționează ca acțiunea este formulata împotriva Deciziei de impunere nr. F-GJ 288/27.02.2013, comunicata in data de 06.03.2013..."
Instanța de judecata dispune prin Sentința civila nr.4186/29.05.2013, a Tribunalului …. ca in cauza dedusa judecații nu a fost îndeplinită procedura prealabila prevăzuta de lege, trimite cererea, așa cum a fost modificata, organului de soluționare competent.
Având in vedere susținerile petentei, dosarul instanței, condițiile procedurale impuse de OG nr.92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscala si Legea 554/2004, a Contenciosului Administrativ,cauza supusă soluționării este dacă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice ….. se mai poate investi cu analiza pe fond a cauzei în condițiile în care, SC ….. SRL a formulat acțiune in contencios direct la Tribunal, iar prin neîndeplinirea procedurii administrative prealabile a pierdut termenul in care putea formula contestație.
Prin Decizia nr.283/20.12.2012, DGFP ….., biroul soluționare contestații, referitor la contestația formulata de SC …. SRL, împotriva Deciziei de impunere nr. F …1539/19.09.2012, întocmită de AIF …., desființează constatările cuprinse la capitolul Impozit pe profit din decizia de impunere nr. F .. 1539/19.09.2012, pentru suma de 54.127 lei urmând ca o alta echipa de control sa procedeze la refacerea
constatărilor, cu privire la același tip de impozit, cu mențiunea ca si aceasta decizie poate fi atacata la Tribunalul …., in termen de 6 luni de la comunicare.
Ca urmare a celor dispuse prin Decizia de soluționare a contestației nr. 283/20.12.2012, AIF …. a procedat la reverificarea fiscala a impozitului pe profit, concretizata prin întocmirea Raportului de inspecție fiscala nr. F … 186/27.02.2013, document care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. F …. 288/27.02.2013.
Decizia de impunere nr. F … 288/27.02.2013 cat si Raportul de inspecție fiscala nr. F …. 186/27.02.2013, au fost înaintate SC …. SRL …. si confirmate de primire la data de 06.03.2013, prin remitere sub semnătură (confirmare de primire anexata la dosarul cauzei), cu mențiunea ca aceasta decizie poate fi contestata in termen de 30 zile de la comunicare, la organul fiscal emitent, sub sancțiunea decăderii.
Învederează instanței de judecata faptul ca organul fiscal pentru considerentele arătate si în temeiul prevederilor legale invocate în conținutul deciziei, precum și în baza art.217 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct.12.1 lit.a) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.450/2013, privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală a respins ca nedepusa in termen legal contestația formulata de SC …. SRL, împotriva Deciziei de impunere nr. 288/27.02.2013, emisa de …...
Referitor la capătul de cerere prin care se solicita suspendarea efectelor Deciziei nr FGJ 288/27.02.2014, invocă prevederile art.215 alin.1 si 2 din O.G 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora: (l)
Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Față de motivele invocate, solicită admiterea excepției invocate si pe fond respingerea acțiunii formulate de SC …. SRL, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 411 alin.1, pct.2 din codul de procedură civilă solicită judecarea cauzei în lipsă.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța constată că prin Decizia privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 288/27.02.2013 în baza raportului de inspecție fiscală s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligații fiscale suplimentare în sumă de 27.521 lei reprezentând impozit profit, majorări și penalități de întârziere.
Această decizie a fost emisă ca urmare a reverificării fiscale, ce s-a efectuat în urma desființării deciziei de impunere nr. 253/19.09.2012, decizie ce a fost contestată în procedura administrativă fiind emisă în aceeași procedură decizia 283/20.12.2012, prin care au fost desființate constatările cuprinse la capitolul impozit pe profit din raportul de inspecție fiscală și decizia emisă în baza acestuia, respectiv decizia 1539/2012 , urmând ca o altă echipă de control să stabilească obligațiile de plată accesorii atât pentru debitele pentru care s-a pronunțat soluția respingerii cât și pentru debitele pentru care s-a pronunțat soluția desființării și refacerii actelor, fiind astfel emisă la Decizia nr. 288/27.02.2013
Cu privire la această decizie, se constată că a fost comunicată contestatoarei la 06.03.2013, iar la 07.03.2013 contestatoarea a formulat contestație împotriva acestei decizii însă nu la organul emitent așa cum prevăd dispozițiile legale ci la instanța de judecată formându-se astfel dosarul nr. 2991/95/2013, motiv pentru care, prin precizarea la acțiune din 10.05.2013, s-a solicitat scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acestuia la organul emitent pentru soluționarea contestației în procedura administrativă.
Prin aceeași cerere precizatoare formulată în dosarul mai sus arătat, contestatoarea arată că înțelege să formuleze contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 288 comunicată la 06.03.2013 și nu a Deciziei nr. 283/20.12.2012 cum a solicitat inițial.
Astfel, prin sentința 4186 din 29.05.2013 a fost trimisă cererea așa cum a fost precizată organului de soluționare a contestației competent, respectiv intimatei.
Procedând la soluționarea contestației în procedura administrativă intimata a emis Decizia nr. 117/25.02.2014, care se contestă în prezenta cauză, însă nu a analizat pe fond această decizie ci a respins-o ca tardiv formulată, reținând că a fost depășit termenul de 30 zile de la data comunicării actului administrativ, prevăzut de art. 207 din codul de procedură fiscală.
Verificând legalitatea deciziei contestate, cu privire la tardivitatea introducerii acesteia, excepție reținută de intimată în procedura administrativă și urmare a căreia a fost respinsă contestația, instanța constată că în mod nelegal intimata nu a procedat la soluționarea pe fond a cauzei și a reținut tardivitatea formulării contestației.
Astfel, este evident faptul că s-a formulat contestație în următoarea zi după comunicarea acesteia contestatoarei, respectiv pe 07.03.2013 așa cum reiese din înscrisurile existente la dosar, contestația fiind comunicată la data de 06.03.2013, însă în contestație, contestatoarea a menționat decizia 283/20.12.2012 în loc de 288/27.02.2013.
Este adevărat că cererea precizatoare formulată în dosarul 2991/95/2013 a fost formulată la 15.05.2013, la primul termen de judecată, însă nu se poate reține că nu a fost formulată în termenul prevăzut de codul de procedură fiscală întrucât contestația a fost formulată în mod inițial la 07.03.2013 iar împrejurarea că în contestația formulată inițial și care a investit instanța a fost menționat eronat un alt număr de decizie, nu poate duce la tardivitatea contestației, fiind evident faptul că, în speță, contestatoarea nu avea interes să formuleze contestație împotriva Decizie 283/2012, întrucât prin această decizie a fost admisă contestația în procedura administrativă și desființate constatările din raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, stabilite în sarcina contestatoarei.
În raport de prevederile normative cu caracter special din codul de procedură fiscală, în ceea ce privește calea administrativă de atac al unui act administrativ fiscal și competențele legale în materie, rezultă că în situația unei contestații nesoluționate pe fond de autoritatea administrativ fiscală, instanța de contencios administrativ nu are competența de a analiza direct, pe fond actul administrativ fiscal contestat în procedura administrativă, ci doar după soluționarea pe fond a contestației împotriva acestui act.
Prin urmare, în situația în care se constată că excepția în temeiul căreia a fost soluționată contestația formulată de contribuabil a fost greșit reținută, instanța de contencios administrativ va admite acțiunea formulată de reclamant, va anula decizia emisă în soluționarea contestației și va obliga autoritatea administrativ fiscală competentă în soluționarea contestației să treacă la soluționarea pe fond a cesteia.
Acest aspect rezultă cu claritate din dispozițiile art. 218 alin. 2 C.pr.fiscal, care arată că obiectul acțiunii în contencios administrativ, în situația actelor administrativ fiscale îl constituie decizia emisă în soluționarea contestației iar nu în mod direct actul administrativ fiscal contestat.
Cu alte cuvinte, se poate afirma că în materia actului administrativ fiscal controlul judecătoresc ala acestuia nu se poate face omissio medio ci numai după ce autoritatea administrativ fiscală competentă în soluționarea contestației contribuabilului a analizat pe fond contestația formulată în procedura administrativă.
În consecință, având în vedere că în mod greșit a fost respinsă ca tardivă în procedura administrativă contestația, va fi anulată decizia 117 din 25.02.2014 emisă de pârâtă, în procedura administrativă și obligată pârâtă să soluționeze pe fond contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 288 din 27.02.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulat de reclamanta SC …. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice ….
Anulează decizia 117 din 25.02.2014 emisă de pârâtă, în procedura administrativă.
Obligă pe pârâtă să soluționeze pe fond contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 288 din 27.02.2013.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare ce se va depune la sediul Tribunalului ...
Pronunțată în ședința publică din 20 Octombrie 2014, la Tribunalul ….
Președinte,
L.B.
Grefier,
L.C.
| ← Fond funciar. Obligarea Comisiei Judeţene de aplicarea fondului... | Obligaţia de a face şi cererea reconvenţională → |
|---|
