Respingerea acţiunii civile formulată de către persoana care s-a subrogat în toate drepturile asiguratului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 157/A din data de 15.03.2018
Art. 19 alin. 2 Cod procedură penală
Asigurătorul care a despăgubit asiguratul este, potrivit art. 2210 alin. C. civil, subrogat în toate drepturile acestuia împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Cu toate acestea, societatea de asigurare nu se regăsește printre titularii acțiunii civile, expres și limitativ prev. de art. 19 alin. 2 Cod procedură penală, astfel încât acțiunea civilă nu poate fi exercitată în cadrul procesului penal, însă partea civilă are la îndemână calea acțiunii în fața instanței civile.
Acțiunea societății de asigurare care a despăgubit persoana păgubită prin comiterea infracțiunii de distrugere, în baza unui contract de asigurare facultativă de bunuri nu este admisibilă în cadrul procesului penal, instanța fiind în imposibilitatea de a-i recunoaște calitatea de persoană vătămată, respectiv calitatea de parte civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 18.01.2018 sub nr. xxx partea civilă SC E. R. A. R. SA au declarat apel împotriva sentinței penale nr. xxx pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș.
În motivarea apelului, partea civilă solicită admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control retine următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. xxx pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 396 alin. 1,2,10 Cod de procedura penală, raportat la art. 253 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin.2 lit.a Cod penal și a art. 41 alin.1 Cod penal, inculpatul R.L.L. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În temeiul art. 15 alin. 2 Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 83 Cod penal din 1969, revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. xxx a Curții de Apel Târgu-Mureș, s-a dispus executarea acesteia fără a se contopi pedeapsa principală de 1 an închisoare și aplică inculpatului pedeapsa principală rezultanta de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere în stare de recidiva postcondamnatorie.
În temeiul art. 72 alin.1 Cod penal, s-a depus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din 18.05.2017 până la 02.06.2017.
În temeiul art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale de 1 an închisoare, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, cu titlul de pedeapsa complementară acesteia.
În temeiul art. 45 alin. 2, 3 lit.b Cod penal, raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, i s-au aplicat pedepsele complementare cele mai grele și i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, cu titlul de pedeapsa complementară rezultanta
În temeiul art. 65 Cod penal, i-a fost interzis inculpatului exercițiul acelorași drepturi a căror exercitare i-a fost interzisă ca pedeapsa complementară pedepsei principale, respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, din momentul rămânerii definitive până la executarea sau considerarea că executată a pedepsei principale de 1 an închisoare, cu titlul de pedeapsa accesorie acesteia.
În temeiul art. 45 alin. 2, 3 lit. b, alin.5 Cod penal, raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, i s-au aplicat pedepsele accesorii cele mai grele și interzice inculpatului exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive, până la executarea sau considerarea că executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare, cu titlul de pedeapsa accesorie rezultanta.
În temeiul art.399 alin.1 Cod de procedura penală, s-a menținut măsura preventiva a controlului judiciar aplicată inculpatului, în conținutul în care a fost aplicată și menținută.
În temeiul 397 Cod de procedura penală, raportat la art. 19 Cod de procedura penală, raportat la art. 1357 Cod civil, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de SC E. România A.R. SA, cu sediul în xxx în contradictoriu cu inculpatul.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei totale de 3760 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, 3700 lei din suma totală fiind aferenți fazei de urmărire penală.
S-a dispus ca suma de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu din faza de urmărire penală, să fie avansată din fondurile Ministerului de Justiție, către Baroul Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe latura civilă următoarele:
Pentru ca inculpatul să răspundă civil în procesul penal, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții prevăzute de art. 19 Cod de procedura penală, cu referire la art. 1357 cod civil și art. 1381 Cod civil și urm.
Acestea sunt: existenta manifestării de voință a persoanei vătămate de a fi despăgubita în cadrul procesului penal; existența faptei ilicite ale inculpatului; existența prejudiciului suferit de persoana vătămată ca urmare a săvârșirii de către inculpat a faptei ilicite; existența unei legături de cauzalitate intre fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției inculpatului care a cauzat prejudiciul; prejudiciul persoanei vătămate constituită parte civilă să fi fost cauzat prin săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat în procesul penal.
Persoana vătămată G.L. s-a constituit parte civilă, pentru suma de 6.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și persoana vătămată G.G. a fost despăgubita amiabil cu suma 9701,38 lei de SC E. România A.R. SA, în calitate de asigurat-beneficiar asigurări de bunuri
În urma despăgubirii partea civilă și-a retras constituirea de parte civilă și persoana vătămată SC E. România A.R. SĂ s-a constituit parte civilă pentru întreaga suma achitată cu titlul de despăgubiri, plus dobânzi, luându-se act de constituirea acesteia- prejudicile fiind cauzate indirect, în urma plății, deoarece legea nu distinge..
Asiguratorul are calitatea procesuală de a exercita acțiunea civilă în procesul penal, deoarece având calitatea de persoana vătămată în urma plății, tot prin plata s-a subrogat în drepturile asiguratului beneficiar indemnizat, persoana vătămată G.G. , în temeiul art 2210 Cod civil.
Așadar dreptul la repararea prejudiciului l-a dobândit în baza legii, neintervenind o transmitere convențională de tipul cesiunii drepturilor litigioase, interzisă în procesul penal de art. 20 alin.7 Cod de procedura penală.
Din punctul de vedere al dreptului substanțial civil, infracțiunea consumată de distrugere, reținută în cauză, reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, interzisă de art. 1357 Cod civil, care dă dreptul la reparație persoanei prejudiciate, potrivit art. 1381 Cod civil
Raportul de cauzalitate rezulta din distrugerea apartamentului și bunurilor bunuri prin incendiere.
Vinovăția inculpatului sub aspect civil rezulta din faptul că a avut reprezentarea acțiunilor proprii ca și a consecințelor acestora, pe care le-a urmărit.
Prejudiciul este constituit de suma reprezentând pagubă, în mod actual, a cărei proba revine părții civile potrivit art. 99 Cod de procedura penală.
Întrucât a acordat despăgubiri pentru întregul prejudiciu, partea civilă este îndreptățită să îl solicite integral, însă limita prejudiciului probat și solicitat de asiguratul/beneficiar, neputându-se subroga în alte drepturi decât cele pe care le are persoana vătămată în procesul penal, atât din perspectiva dreptului substanțial, dar și în raport și de actele procesuale pe care le-a efectuat .
Deoarece persoana vătămată G.G. , singura având calitatea de asigurat/beneficiar indemnizat nu s-a constituit parte civilă, nu este îndeplinită cerința prevând existenta prejudiciului posibil a fi reparat în procesul penal.
Nefiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de lege, independent de constituirea de parte civilă făcută de soția sau regimul dreptului de proprietate asupra bunurilor, rezultă că acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC E. România A.R. SA în procesul este neîntemeiată, rămânându-i deschisă instanță civilă, potrivit art. 28 Cod de procedura penală
În fine, actul procesual al constituirii de parte civilă, prin subrogare legală în dreptul unei persoane care nu are la rândul său calitatea de parte civilă, nu este o problemă de calitate procesuală, deoarece calitatea de parte civilă rezulta din identitatea dintre calitatea de parte civilă și cea de titulara a dreptului la reparație, fiind independentă de modalitatea și condițiile dobândirii dreptului pretins, care sunt aspecte de temeinicie a acțiunii civile.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește fondat, însă nu pe fondul cauzei, ci sub aspectul greșitei soluționări a acțiunii civile prin respingerea acesteia ca netemeinică, în condițiile în care motivarea sentinței nu se referă la temeinicia acțiunii civile.
Reanalizând soluționarea laturii civile, Curtea a constatat că SC E. ROMÂNIA A.R. SA s-a constituit parte civilă până la primul termen de judecată (filele 25 și urm. dos. primă instanță).
De asemenea, asigurătorul a despăgubit pe persoana vătămată G.G. , astfel încât, potrivit art. 2210 alin. C. civ acesta este subrogate în toate drepturile asiguratului împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Cu toate acestea, apelanta societate de asigurare nu se regăsește printre titularii acțiunii civile, expres și limitativ prev. de art. 19 alin. 2 C. pr. pen, astfel încât acțiunea civilă nu poate fi exercitată în cadrul procesului penal, însă partea civilă are la îndemână calea acțiunii în fața instanței civile.
Acțiunea societății de asigurare care a despăgubit persoana păgubită prin comiterea infracțiunii de distrugere, în baza unui contract de asigurare facultativă de bunuri nu este admisibilă în cadrul procesului penal, instanța fiind în imposibilitatea de a-i recunoaște calitatea de persoană vătămată,respectiv calitatea de parte civilă.
Cu toate acestea, menținând soluția pronunțată de prima instanță, de respingere ca netemeinică a acțiunii civile, părții civile i s-ar putea invoca în fața instanței civile autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care în cadru procesului penal nu a fost analizată pe fond acțiunea civilă.
Pentru aceste considerente, urmează să admitem apelul formulat și să respingem ca inadmisibilă acțiunea civilă, pentru ca partea civilă - societate de asigurări substituită în drepturile persoanei vătămate, să se poată adresa instanței civile.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, urmează ca, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, să admitem apelul declarat de partea civilă SC E. ROMÂNIA A.R. SA împotriva sentinței penale nr. xxx pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș.
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen vom desființa parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 19 alin. 2 și art. 20 alin. 7 C. pr. pen, a fost respinsă ca inadmisibilă în procesul penal acțiunea civilă formulată de partea civilă SC E. ROMÂNIA A.R. SA împotriva inculpatului R.L.L. .
Au fost menținute celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3, 6 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției
| ← Uzucapiune respinsă, detenţiune precară cumpărare după... | Răspunderea materială a primarului. condiții. .... → |
|---|
