Uzucapiune respinsă, detenţiune precară cumpărare după legea 58/1974
| Comentarii |
|
Judecătoria PLOIEŞTI Sentinţă civilă nr. 5955 din data de 28.06.2017
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect uzucapiune formulată de reclamanții AA, BB, CC, DD, EE, FF, GG, toți cu domiciliul ales la cabinet avocat în contradictoriu cu pârâții HH, II și JJ.
La apelul nominal, efectuat în ședință publică, a răspuns reclamantul AA, personal și asistat de avocat și același avocat răspunde pentru ceilalți reclamanți și martorul KK, lipsă fiind pârâții.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul art. 219 Cod procedură civilă, procedează la legitimarea părților prezente, datele de identitate ale acestora fiind reținute în caietul de note al grefierului de ședință.
Instanța procedează la audierea martorului, a cărei declarație luată sub prestare de jurământ, este consemnată în scris și atașată la dosar.
Instanța comunică raportul de expertiză apărătorului reclamanților și constată că raportul de expertiză a fost depus în data de 19.06.2017, iar reclamanți nu au solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de acesta și faptul că pârâții, prin lipsa lor își asumă ceea ce se întâmplă la termenul de judecată.
Apărătorul reclamanților arată că își precizează cererea de chemare în judecată în sensul că își micșorează câtimea obiectului cererii la suprafața care a rezultat din raportul de expertiză.
Instanța ia act de precizare, în sensul că se micșorează câtimea obiectului cererii la suprafața care a rezultat din raportul de expertiză.
La interpelarea instanței apărătorul reclamanților arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de solicitat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, să constatați că sun îndeplinite condițiile uzucapiunii. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și reține cauza spre deliberare și pronunțare.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul de mai sus în data de 27.12.2016, reclamanții, reprezentanți convențional în contradictoriu cu pârâții au solicitat să se constate dobândirea prin uzucapiune a terenului în suprafață de 1656 mp situat în comuna X.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 528 lei, potrivit chitanței aflate la fila 20 din dosar.
2. Susținerile părților
2.1. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că defuncții autori ai acestora, AA și BB au dobândit de la defunctul autor al pârâților, prin Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. , o construcție formată din casă de locuit și anexe gospodărești, aflată pe terenul descris în acest contract. De asemenea, au mai precizat că terenul nu a făcut obiectul vânzării. În continuare, au susținut că, de la acea dată, atât terenul, cât și construcția au fost înregistrate în evidențele fiscale ale comunei pe numele autorilor reclamanților, iar aceștia din urmă împreună cu reclamanții au stăpânit netulburat și au achitat impozitele la zi. Reclamanții au solicitat alăturarea posesiei lor posesiei exercitate de autorii acestora în temeiul prevederilor art. 1860 cod civil 1864.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1847, 1890, 1860 Cod civil 1864.
2.2. Pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii.
3. Dispoziții legale relevante
3.1. CODUL CIVIL 1864
Art. 644: "Proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenție și prin tradițiune";.
Art. 1846: "Orice prescripție este fondată pe faptul posesiei";.
Art. 1847: "Ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar";.
Art. 1.850: "Continuitatea și neîntreruperea posesiunii sunt dispensate de probă din partea celui ce invocă prescripția, în acest sens, posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie";.
Art. 1.853: "(1) Actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a acestuia, nu constituie o posesie sub nume de proprietar.
(2) Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său";.
Art. 1.858: "Posesiunea care se exercită nu sub nume de proprietar, nu se poate schimba în posesiune utilă, decât prin vreunul din următoarele patru moduri:
1. Când deținătorul lucrului primește cu bună-credință de la o a treia persoană, alta decât adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate în privința lucrului ce deține;
2. Când deținătorul lucrului neagă dreptul celui de la care ține posesiunea prin acte de rezistență la exercițiul dreptului său;
3. Când deținătorul strămută posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, la altul care este de bună-credință;
4. Când transmisiunea posesiunii din partea deținătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, dacă acest succesor universal este de bună-credință";.
Art. 1.860: "Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său";.
Art. 1890: "Toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință";.
3.2. Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale
Art. 30 alin. 2: "În caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973";.
4. Motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția
Condiția necesară pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă rezultă din art. 1846 și 1890 Cod civil și constă în exercitarea posesiei asupra terenului pentru o perioadă de cel puțin 30 de ani.
Cerințele posesiei sunt cele prevăzute de art. 1847 Cod civil, aceasta trebuind să fie una utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În cauză, în temeiul art. 1853 Cod civil, instanța reține vicierea posesiei exercitate de către reclamanți și anterior de către autorii acestora prin precaritate, posesia nefiind exercitată sub nume de proprietar.
Astfel, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr., autorii reclamanților au achiziționat construcția. În contract se prevede în mod expres că terenul aferent clădirii, în suprafață totală de 250 mp, nu face obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 (f. 7-8).
Instanța reține că această mențiune din contract este conformă dispozițiilor art. 30 paragraf 2 din Legea nr. 58/1974, care impunea ca la momentul înstrăinării unei construcții, terenul aferent acestora să treacă în proprietatea statului.
În consecință, de la data încheierii contractului de vânzare, autorii reclamanților și ulterior aceștia din urmă nu au avut decât folosința terenului în discuție preluat în proprietatea statului. Așadar, cel puțin până în anul 1989, reclamanții și autorii lor au folosit terenul aflat în patrimoniul statului cu acordul acestuia, astfel că în temeiul art. 1853 alin. 2 Cod civil, instanța reține că posesia este lovită de viciul precarității, neconstituind o posesie sub nume de proprietar, ci doar o posesie asupra unui lucru al altuia prin simpla îngăduință a proprietarului.
Pe cale de consecință, până în anul 1989, reclamanții și autorii lor nu au exercitat o posesie utilă pentru a se putea prescrie achizitiv imobilul, potrivit art. 1847 Cod civil.
În acest context, recunoașterea dreptului reclamanților făcută de pârâți prin întâmpinare nu poate produce efecte, în condițiile în care de la data întocmirii contractului de vânzare aceștia au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului, care a trecut în proprietatea statului.
Modurile de intervertire a precarității sunt cele instituite prin art. 1858 Cod civil, iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunuia dintre acestea.
Chiar dacă s-ar accepta că după căderea regimului comunist reclamanții și-au manifestat atitudinea de adevărați proprietari, și nu de simpli detentori ai terenului, termenul prescripției achizitive pentru reclamanți nu putea începe să curgă înainte de data de 27.12.1989 (când au fost abrogate Legile nr. 58 și 59/1947), deci s-ar fi împlinit cel mai devreme în data de 27.12.2019, astfel că nu ar fi îndeplinită condiția perioadei te timp de 30 de ani de exercitare a posesie pentru dobândirea proprietății.
Pentru toate aceste motive, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, constatând că posesia invocată de reclamanți a fost viciată prin precaritate, până în anul 1989 neexistând o posesie exercitată sub nume de proprietar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect uzucapiune formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Ploiești.
Pronunțată în ședință publică în data de 28.06.2017.
| ← Acţiune în constatare, uzucapiune, posesie echivocă, posesie... | Uzucapiune respinsă, detenţiune precară cumpărare după... → |
|---|
