Respingerea recursului privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Rezoluţie nr. 156 din data de 06.11.2013
Prin ÎNCHEIEREA fără număr din 4 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul 15723/180/2013 a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.T., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
S-a dispus ca onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu să fie suportat din fondul special al M.J.L.C.
Ca efect al respingerii cererii sale inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 100 lei, exact contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu.
Pentru a o hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că motivele invocate de petent în susținerea cererii de liberare provizorie sunt neîntemeiate deoarece în ceea ce privește boala de carte suferă tatăl său și faptul că el îl întreține, acest lucru nu este susținut de acte doveditoare sau alte date aflate la dosar, iar, cu privire la recunoașterea faptei, aceasta nu este de natură prin ea însăși să justifice o liberare provizorie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul I.T.
Recursul a fost declarat în termen, fără a fi motivat în scris.
Oral, prin avocatul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârii primei instanțe, iar pe fond admiterea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar având în vedere că:
- cererea este admisibilă în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este cercetat nu depășește pragul celor 18 ani de închisoare;
- sunt întrunite cerințele art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală în sensul că a recunoscut comiterea faptelor pentru care este cercetat, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și nu va încerca să-i influențeze pe ceilalți inculpați;
- este singurul întreținător al tatălui său grav bolnav.
Examinând încheierea atacată pe marginea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei instanța constată că este legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a analizat cererea inculpatului I.T. atât sub aspectul legalității dar și al temeiniciei.
În cazul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar în mod corect s-a constatat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul I.T. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 alin. 1 lit. a și art. 37 lit. b din Codul penal, constând în aceea că în perioada august - septembrie 2013 l-a prezentat pe T.F. - D. ca fiind "comisarul V."; de la serviciul circulație, acesta din urmă primind în tranșe, diferite sume de bani în lei și valută (euro) de la partea vătămată P.N. personal sau prin intermediul lui P.V. sau B.A.
Recurentul inculpat a fost arestat preventiv, în timpul urmăririi penale de către Judecătoria Bacău, prin ÎNCHEIEREA 113/4 octombrie 2013. Prevenția inculpatului a fost apoi prelungită prin ÎNCHEIEREA Judecătoriei Bacău din 28 octombrie 2013, ceea ce înseamnă că termenul rezonabil al detenției provizorii nu a fost depășit.
În mod corect prima instanță a constatat că buna desfășurare a procesului penal ar fi împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Instanța de control judiciar constată că inculpatul I.T. nu poate fi cercetat în stare e libertate întrucât există pericolul să comită și alte fapte penale, având în vedere perseverența sa infracțională și lipsa de ocupație.
Or, potrivit art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni.
Cauza prezintă un grad de complexitate ridicat deoarece faptele au tangență cu corupția.
P.N. deși a susținut că ar fi absolvit 4 clase, în realitate era analfabet.
Pentru înscrierea la școala de șoferi cât și pentru obținerea permisului de conducere auto susnumitului îi erau necesare minimum 8 (opt) clase.
Deși nu îndeplinea condițiile de studii a vrut să obțină permis de conducere auto, fără școală și fără examen, adică prin eludarea legii, plătind pentru aceasta 7.000 euro.
Astfel că, P.N. pare a fiind cumpărător de influență, nicidecum o victimă a infracțiunii de înșelăciune.
Pe numele lui P.N. s-a emis un permis de conducere auto, ridicat de către organele de poliție, cu ocazia prinderii în flagrant (proces-verbal din 3 octombrie 2013).
Lanțul corupției era format din mai multe verigi, una dintre acestea constituind-o inculpatul I.T..
Susnumitul nu va putea fi liberat provizoriu sub control judiciar pentru că există pericolul să zădărnicească aflarea adevărului.
Prin urmare recursul inculpatului fiind nefondat urmează a se respinge ca atare, cu plata către stat a cheltuielilor prilejuite de promovarea acestei căi de atac.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.T. împotriva încheierii din 4.11.2013 pronunțată în dosarul nr. 15723/180/2013 al Judecătoriei Bacău.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
| ← Anulare act administrativ. Jurisprudență Finanţe. Financiar.... | Validare poprire.Plata datoriei terţului poprit către debitor,... → |
|---|
