Anulare act administrativ. Jurisprudență Finanţe. Financiar. Implicaţii ale Min. Finanţelor
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 2124 din data de 08.11.2013
1. Obiectul cererii
Prin cererea formulată de reclamantul SC D. SRL înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.01.2013 , sub nr de dosar 579/110/2013 s-a solicitat, în contradictoriu cu C.L. BACĂU anularea actelor administrative reprezentat de. HCL 172/26.07.2012 și HCL 323/27.12.2012 .
În motivare, reclamantul a arătat faptul că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr 100126 /28.03.2008 și ulterior actul adițional nr 5/04.10.2012 privind închirierea spațiului în suprafață de 12,04 mp situat la parterul imobilului din Bacău , în vederea desfășurării activităților de multiplicare documente , tehnoredactare acte specifice activității ce se desfășoară în clădirea respectivă unde se află S.P.C.E.P. , S.P.C.E.P.S. ,S.P.C.R.P.C.I.A. ; prin HCL 172/26.07.2012 au fost încălcate dispozițiile art 16 și 17 din contractul de închiriere , motivat de faptul că la aceeași adresă s-a închiriat suprafața de 12 mp teren în vederea desfășurării unor activități de prestări servicii și secretariat , iar chiriașul va trebui să aibă în dotare aparat de multiplicat , mașină de scris , calculator cu imprimantă și tipizate speciale ; nu există nicio justificare economică pentru care ei plătesc 6100 lei /lună și impozitele aferente închirierii , iar agentul economic pentru care s-a emis HCL contestată plătește 84 lei /lună , are o poziție mai bună , având posibilitatea să selecteze potențialii clienți .
În drept au fost invocate dispozițiile Legea 215/2001 și Legea 213/1998.
2 . SUSȚINERILE PÂRÂTEI
Pârâtul C.L. Bacău a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică întrucât licitația și modalitățile desfășurării ei sunt organizate în condițiile legii , conform prevederilor art 15 din Legea 213/1998 și art 123 din Legea 215/2001 ; prin HCL 172 /26.07.2012 s-a aprobat închirierea unui spațiu în exteriorul clădirii unde își desfășoară activitatea S.P.C.E.P. , iar reclamanta are închiriată o suprafață de 12 ,04 mp în interiorul clădirii ; în caietul de sarcini este menționat faptul că la licitație poate participa în număr nelimitat orice persoană fizică sau juridică , inclusiv reclamanta ; contractul de închiriere încheiat cu reclamanta nu cuprinde clauze privind exclusivitatea ; pentru municipalitate , participarea reclamantei la licitație ar fi însemnat un câștig aducându-se un beneficiu bugetului local prin cumpărarea caietului de sarcini prin plata taxei de participare la licitație , dar și prin crearea unei competiții mai strânse pentru adjudecarea la un Preț cât mai ridicat
În drept au fost invocate prevederile art 115-118 c pr civ , Legea 213/1998 și Legea 215/2001 .
3 Intervenția voluntară
Prin cererea de pusă la data de 22.03.2013 în ședință publică, numita SC C.C. SRL a formulat cererea de intervenție în interes propriu , cerere respinsă ca inadmisibilă , în ședința publică din data de 19 .04.2013 pentru considerentele arătate în acea încheiere.
La ședința publică din data de 19.04.2013 , SC C.C. SRL a formulat cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului , solicitând respingerea acțiunii ; a invocat aceasta excepția lipsei de interes întrucât reclamanta are remedii contractuale , precum și excepția inadmisibilității întrucât legiuitorul a pus la dispoziția părții interesate alte căi legale pentru apărarea acestor drepturi ; nu poate fi vorba despre o stânjenire sau o tulburare a unui drept de folosință al reclamantei cât timp între cele două spații există o distanță apreciabilă de aproximativ de 60 metri .
3.Probatoriul administrat
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul părților .
4. Soluționarea cauzei
În ședința publică din data de 04.10.2013 , instanța a respins excepția litispendenței și a conexității la prezenta cauză a dosarului 2348/180/2013 pentru considerentele arătate în încheiere .
Cu privire la excepția inadmisibilității , instanța reține că obiectul prezentei cauze este constituit de anularea HCL 172/26.07.2012 și HCL 323/27.12.2012 , acte administrative cu caracter individual , cea de-a doua constituind răspunsul la plângerea prealabilă prin care se solicită anularea HCL 172/2012 .Cum intervenientul accesoriu nu a indicat existența unei alte căi decât cea reglementată de Legea 554/2004 privind anularea unor hotărâri de consiliu local , instanța urmează a respinge această excepție .
Cu privire la excepția lipsei de interes , potrivit art 1 alin 2 din Legea 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
În acest fel se recunoaște dreptul de a se adresa instanței de contencios administrative și persoanei care fără a fi destinatarul sau beneficiarul unui act administrative individual este vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin acel act .
Legea impune existența relației de cauzalitate între vătămare și actul administrative atacat întrucât terțului acțiunea nu îi va aduce niciun profit în sensul drepturile subiective , ci are menirea de a i le apăra pe cele pe care le are sau le-ar putea avea dacă actul administrative unilateral nu ar fi produs efecte vătămătoare invocate de el .
Mai mult art 8 alin (1^1) din Legea 554/2004 prevede că persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
Reclamanta terț față de actul contestat și-a justificat interesul legitim privat prin invocarea nerespectării contractului de închiriere nr 100126 /28.03.2008 și ulterior actul adițional nr 5/04.10.2012 privind închirierea spațiului în suprafață de 12,04 mp situat la parterul imobilului din Bacău , în vederea desfășurării activităților de multiplicare documente , tehnoredactare acte specifice activității prin emiterea HCL 172/26.07.2012.
Considerând că reclamanta justifică un interes legitim , personal , născut și actual față de situarea spațiilor închiriate la câțiva metri distanță care pot diminua vadul comercial al reclamantei , instanța urmează a respinge excepția lipsei de interes.
Analizând acțiunea reclamantului, prin prisma motivelor invocate și a înscrisurilor depuse la dosar, reține că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin HCL nr 172/26.07.2012 emisă de C.L. Bacău s-a aprobat închirierea spațiului în suprafață de 12 mp din, din mun Bacău în vederea montării unui modul (construcție provizorie ) pentru prestări servicii și activități de secretariat .
În drept, potrivit dispozițiilor articolelor 14 și 15 din Legea 213/1998:
" (1) Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia.
(2) Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare.
Concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitație publică, în condițiile legii.";
iar potrivit dispozițiilor articolului 36 din Legea 215/2001
"(5) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), C.L.:
a) hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii";
Actul normativ care definește regimul juridic al dreptului de proprietate publică nu stabilește reguli speciale referitoare la procedura de licitație necesară încheierii contractului de închiriere, autoritățile aplicând norma generală privind organizarea licitației.
Prin raportare la cadrul legal existent, instanța apreciază faptul că actul emis de C.L. respectă regulile generale stabilite de lege pentru închirierea imobilului. Astfel pentru încheierea contractului s-a demarat procedura licitației, iar aprobarea exercitării dreptului de închiriere s-a realizat prin hotărâre a autorității locale, fiind respectate cerințele impuse de articolul 14.
Prin emiterea actului administrativ contestat de reclamantă, autoritatea publică și-a exercitat atributele dreptului de proprietate, proprietarul având dreptul de ceda folosința bunului. Articolul 1 din Protocolul nr 1 la Convenție reglementează dreptul de proprietate, textul conținând trei norme, prima cu caracter general, și care enunță principiul respectării acestui drept, cea de a doua normă referindu-se la privarea de proprietate, iar cea de a treia la reglementarea folosinței bunului. Limitarea dreptului de proprietate a unității administrativ teritoriale prin obligarea la atribuirea folosinței unui bun către reclamant nu poate interveni decât pentru o cauză de utilitate publică, interesul privat al unei persoane neputând fi încadrat în noțiunea de utilitate publică.
Autorităților administrației publice li se conferă, prin lege, un drept de apreciere în ceea ce privește realizarea unei acțiuni sau emiterea unui act, puterea discreționară neputând face obiectul unei acțiuni în justiție, instanța putând fi sesizată doar cu o acțiune întemeiată pe exces de putere. Puterea discreționară a administrației implică dreptul de a aprecia motivele actelor administrative, administrația putând să decidă dacă este oportun să facă actul, care să fie conținutul acestuia și când să săvârșească actul respectiv. Principiul separației puterilor în stat este incompatibil cu posibilitatea instanțelor judecătorești de a se pune în locul autorităților publice și a aprecia chestiunile care exced legalității acțiunii administrative.
În cazul de față instanța reține faptul că autoritatea nu a depășit limitele dreptului de apreciere și nu a acționat cu exces de putere, C.L. constatând că este oportună închirierea imobilului pentru prestare de activități de secretariat în raport de necesitățile comunității locale , susținerile reclamantei referitoare la incidența dispozițiilor art 16 și 17 din contractul de închiriere nr 100126/28.03.2008 nefăcând obiectul acestui dosar . Gravele prejudicii economice și de imagine ale reclamatei pot sta la baza formulării unei acțiuni în răspundere contractuală , nejustificând anularea unei hotărâri de consiliu local prin care se creează un mediu concurențial în prestarea aceluiași serviciu către public .
Cu privire la lipsa cauzei emiterii actului contestat , instanța constată că acest motiv a fost invocat în concluziile pe fond , iar părțile adverse prezente nu au invocat tardivitatea modificării cadrului procesual , motiv pentru care instanța va analiza și acest motiv .
Prin cauza actului juridic ,potrivit dreptului comun, se înțelege obiectivul urmărit la încheierea acestuia .
Art 8 alin 3 din Legea contenciosului administrativ reglementează prioritatea interesului public față de liberatea contractuală . Scopul contractelor administrative presupune ca acordul de voință al părților să fie subordonat interesului public . Contractul administrativ nu este un scop în sine , precum contractul civil sau comercial .Contractul administrativ la fel ca și actul administrativ unilateral reprezintă un mijloc juridic prin care se realizează administrația publică , fie sub forma aplicării la cazuri concrete a legii , fie sub forma prestării de servicii publice , în sensul larg al termenului în limitele legii . Dreptul de apreciere al autorității este recunoscut și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care în jurisprudența sa a apreciat faptul că marja de apreciere este largă în materia folosinței bunurilor.
Asigurarea concurenței serviciilor în același sector de activitate nu poate fi apreciată ca fiind o tulburare a folosinței bunului închiriat așa cum invocă reclamanta , ci potențează funcționarea unei piețe libere servind în mod evident interesului public . Mai mult , așa cum a precizat și pârâta, reclamanta putea să participe la licitația organizată pentru înscrierea spațiului în discuție, în caietul de sarcini fiind menționat faptul că la licitație poate participa în număr nelimitat orice persoană fizică sau juridică .
Față de aceste motive, instanța reține faptul că nu a fost depășită marja de apreciere a autorității locale, acțiunea apărând ca fiind neîntemeiată , iar intervenția voluntară în interes alăturat pârâtului întemeiată .
În baza art 274 c pr civ , constatând culpa procesuală a reclamantei , o va obliga la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtul din prezenta cauză reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 3000 de lei achitat cu chitanța nr29/22.03.2013 , precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intervenientul accesoriu din prezenta cauză reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 2500 de lei achitat cu chitanța nr 382/01.03.2013.
| ← Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv | Respingerea recursului privind cererea de liberare provizorie... → |
|---|
