Restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol a unui teren, atunci când beneficiarului i s-a aprobat reintroducerea acestui teren în circuitul agricol. nelegalitatea refuzului restituirii.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 717 din data de 20.03.2017

Restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol a unui teren, atunci când beneficiarului i s-a aprobat reintroducerea acestui teren în circuitul agricol. Nelegalitatea refuzului restituirii.

În cazul concret dedus judecății, serviciul prestat de autoritățile publice implicate în procedură este scoaterea din circuitul agricol a terenurilor agricole din extravilanul localităților, ca demers necesar în procedura de autorizare a executării construcțiilor pe aceste terenuri, cu concomitenta percepere a unei taxe globale evaluată legal ca necesară pentru reintroducerea în circuitul agricol a unui teren deteriorat de aceeași mărime și calitate.

Acest regim juridic a taxei percepute rezultă cu evidență din reglementarea garanției pentru scoaterea temporară a terenurilor din circuitul agricol, scopul acesteia fiind tocmai garantarea îndeplinirii de către titularul autorizației a obligației de redare a terenului în discuție circuitului agricol, având același cuantum cu taxa pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol, așa încât îndeplinirea conformă a obligației menționate implică restituirea garanției.

Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr.717/20 martie 2017

Prin sentința administrativă nr…/CAF/2016 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A.E. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., Direcția pentru Agricultură a Județului B., Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și în consecință s-a dispus anularea parțială a avizului comun nr…/10.07.2015, emis de pârâții 1și 2, în ceea ce privește punctul 2 - "taxele achitate pentru fondul de ameliorare a fondului funciar nu se restituie"; cu concomitenta obligare a pârâtei de ordin 3, ANCPI, la restituirea către reclamantă a sumei de 225.574,48 lei, reprezentând 40% din taxa achitată de reclamantă pentru scoaterea din circuitul agricol a suprafeței de 127.587,377 mp teren, împreună cu dobânda legală aferentă, calculată la nivelul dobânzii practicată de Trezoreria Statului pentru depozite și obligare a pârâtului de ordin 4, MADR, la restituirea către reclamantă a sumei de 338.361,73 lei, reprezentând 60% din taxa achitată de reclamantă pentru scoaterea din circuitul agricol a suprafeței de 127.587,377 mp teren, împreună cu dobânda legală aferentă, calculată la nivelul dobânzii practicată de Trezoreria Statului pentru depozite.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantei.

Pârâtul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată următoarele:

Instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1 alin. 2 din Regulamentul privind conținutul documentațiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol aprobat prin Ordinul comun nr.897/798 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și al Ministrului Administrației și Internelor, precum și dispozițiile art. 92 alin. 4 coroborat cu art. 93 alin. 1-3 din Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare întrucât din tăcerea legii nu se poate deduce, cu puterea evidenței, faptul că, legiuitorul a înțeles neapărat, într-un caz contrar celui reglementat, să dea o soluție contrară celei prevăzute de lege.

Astfel, dacă în privința restituirii garanției achitate pentru scoaterea temporară a terenurilor din circuitul agricol există dispoziții legale exprese cuprinse în Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare precum și în Normele metodologice privind gestionarea Fondului de ameliorare a fondului funciar, constituit potrivit anexei nr.1 la Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, invocate, aprobate prin Ordinul nr.127/2002, al ministrului administrației publice și al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, în sensul că, investitorul poate solicita restituirea garanției și a dobânzii aferente, în măsura în care terenurile sunt reintroduse în circuitul agricol în termenul stabilit, autoritățile fiind obligate să restituie garanțiile și să achite investitorului dobânzile aferente, în ceea ce privește restituirea taxei pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol, în cazul în care se renunță la proiectul de investiție și se dorește redarea destinației agricole a terenului, nu există dispoziții legale exprese.

Așadar, legiuitorul face distincția clară între garanția depusă în cazul scoaterii temporare a terenurilor din producția agricolă și silvică, care se restituie titularului împreună cu dobânda bancară, după îndeplinirea obligațiilor prevăzute cu privire la redarea terenurilor în circuitul agricol și silvic și taxa plătită pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol și silvic a terenurilor situate în extravilanul localităților conform prevederilor art. 92 alin. 4 din Legea 18/1991, caz în care lipsește atât obligația expresă a autorităților de a restitui taxele aferente scoaterii definitive a terenurilor din circuitul agricol.

Pentru motivele expuse anterior apreciază că se impunea respingerea acțiunii reclamantei.

În drept, se invocă prevederile art. 20 din Legea nr.554/2004, art.483, 486, 487, 488, 490, 496 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată cu modificările ulterioare.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantei.

Pârâtul a invocat motivele de casare prevăzute de art.488 pct. 5, 6 și 8 C.proc.civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C.proc.civ.:

Instanța de fond nu a comunicat, atașat, încheierea de ședință din data de 13.09.2016, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art.233 alin. (3) din Legea nr.134/2010.

Astfel, pentru cazul în care hotărârea se pronunță în ziua în care au avut loc dezbaterile, mențiunile referitoare la această etapă procesuală, inclusiv cele ce privesc soluționarea cererilor formulate de părți, atunci când acestea sunt unite cu fondul, se consemnează în partea introductivă a hotărârii (și nu în mod separat, în cuprinsul unei încheieri de ședință), aceste mențiuni fiind comunicate părților prin însăși hotărârea pronunțată, cu precizarea în dispozitivul acesteia a căii de atac și a termenului de exercitare.

Utilizând argumentul per a contrario, rezultă că pentru cazul în care instanța amână pronunțarea hotărârii, se va proceda la atașarea încheierii de ședință, pentru a se asigura posibilitatea exercitării căii de atac, în termenul legal (15 zile), care, în speță, curge de la comunicarea hotărârii judecătorești, așa cum se arată la art. 248 alin. (5) din Legea nr.134/2010.

Având în vedere cele menționate, rezultă că prin omisiunea instanței de fond de a atașa încheierea de ședință prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R. a fost îngrădit dreptul procesual al recurentului pârât M.A.D.R. de exercitare a căii de atac a recursului împotriva încheierii de ședință din data de 13.09.2016, încălcându-se astfel dispozițiile art.21 alin.1, 24 alin.1, 129 din Constituția României, principiul legalității procesului civil și dreptul la apărare a părților în procesul civil.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art.488 pct. 6 C.proc.civ.:

Nici în considerentele și nici în dispozitivul sentinței instanța de fond nu are în vedere soluția pronunțată asupra excepției invocate de M.A.D.R., deși potrivit art.425 alin.1 lit. c dispozitivul cuprinde și "soluția dată tuturor cererilor deduse judecății";.

Prin omisiunea instanței de fond de a arăta motivele pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R. a fost îngrădit dreptul procesual de exercitare a căii de atac a recursului împotriva încheierii de ședință din data de 13.09.2016.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C.proc.civ.:

Din coroborarea textelor de lege incidente speței rezultă că numai în cazul scoaterii temporare a terenurilor din circuitul agricol se poate pune problema restituirii sumei de bani depuse cu titlu de garanție și nu cu titlu de taxă.

Pe cale de consecință, având în vedere și dispozițiile Legii nr.24/2000, instanța de fond era obligată să interpreteze Ordinul M.A.D.R./MAI nr.897/798/2005, în sensul producerii efectelor juridice, strict în limita dispozițiilor cuprinse în Legea nr.18/1991.

Chiar dacă avizele pentru scoaterea definitivă a ternului din circuitul agricol au fost acordate prin documente diferite, acestea au vizat executarea aceleiași operațiuni, astfel că din punct de vedere juridic a fost acordat un aviz comun pentru aceeași operațiune.

Se mai arată că art. 4 alin. 4 teza II din Regulament se referă la eliberarea unui aviz comun, fără a face trimitere la vreuna dintre categoriile menționate la lit. a) - d) ale art. 1 alin. 2 din Regulament, sau la adoptarea unei hotărâri de către Guvern, pentru a se avea în vedere strict prevederile de la lit.d.

Mai mult, tot din cuprinsul dispozițiilor legale incidente rezultă că în cazul taxei de scoatere definitivă titularul acestei taxe este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, aceasta fiind destinată Fondului de ameliorare a fondului funciar. Or, garanția pentru scoaterea temporară a terenurilor din circuitul agricol se depune într-un cont special al Fondului de ameliorare a fondului funciar, în vederea restituirii în condițiile art. 93 alin. (3).

Împrejurările, că ulterior emiterii Deciziei DADR B. nr…/27.06.2013, Avizului OCPI B. nr…/27.06.2013 și Avizului ANIF B. nr…/12.06.2013, intimata reclamantă, din motive care au avut în vedere schimbarea condițiilor din piața energiei regenerabile a decis să renunțe la efectuarea investiției "parc fotovoltaic"; pentru care nu a efectuat nici un fel de lucrări, iar ulterior prin cererea nr…/26.05.2015 a solicitat reintroducerea suprafeței de 127.587,377 mp în circuitul agricol, nu pot constitui motive temeinice pentru restituirea taxei și a dobânzii aferente.

Atât timp cât nu se demonstrează o eventuală culpă a instituțiilor emitente a avizelor de scoatere a terenului din circuitul agricol, în ceea ce privește legalitatea emiterii și, pe cale de consecință, constatarea unei eventuale nulități a avizelor pentru nerespectarea legii, apreciază că instituțiile pârâte, inclusiv M.A.D.R. nu pot fi obligate la restituirea taxei și a dobânzii aferente pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol.

Având în vedere că, scoaterea terenului din circuitul agricol s-a realizat prin Decizia DADR B. nr…/27.06.2013, Avizul OCPI B. nr…/27.06.2013 și Avizul ANIF B. nr…/12.06.2013, iar reintroducerea terenului în circuitul agricol s-a efectuat în baza avizului comun DADR B. și OCPI B. nr. …/10.07.2015, era imposibil ca suma aferentă taxei achitate de către reclamantă să fie indisponibilizată timp de 2 ani, în condițiile în care este vorba de o scoatere definitivă din circuitul agricol a terenului în suprafață de 127.587,377 mp.

Practic abordarea reclamantei și hotărârea instanței de fond au drept consecință încălcarea principiului securității raporturilor juridice.

Mai menționează că instanța de fond nu a luat în considerare prevederile Cap 1, pct. 1 și Cap 3, pct. 3 în Normele Metodologice privind gestionarea Fondului de ameliorare a fondului funciar, constituit potrivit anexei nr. 1 din Legea nr.18/1991, aprobate prin Ordinul nr.127/2002, ce reiterează dispozițiile cuprinse în Legea 18/1991 potrivit cărora, Fondul de ameliorare a fondului funciar se constituie la dispoziția Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, fiind posibilă numai restituirea garanției (pentru scoatere temporară din circuitul agricol) și a dobânzii aplicate de bancă pentru perioada de depozit.

În drept, se invocă prevederile art.483 - 502 C.proc.civ.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului se arată că dispozițiile normative cu relevanță pentru aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului pârâților de a restitui reclamantei suma constând în taxele achitate pentru fondul de ameliorare a fondului funciar sunt prevederile art.92 - 103 din Legea nr.18/1991 și ale Ordinului nr. 897/798/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul documentațiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol.

Ordinul dat în executarea legii nu poate fi interpretat într-un sens contrar normelor care le ordonă. Mai mult decât atât, actul normativ (Ordinul nr. 897/798/2005) emis în baza și în executarea unui act de nivel superior (Legea nr. 18/1991) nu poate depăși limitele competenței instituite prin acel act și nici nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia, se limiteze strict la cadrul stabilit de actul pe baza și în executarea căruia a fost emis și nu poate conține soluții care sa contravin prevederilor acestuia.

În acest context, învederează că potrivit dispozițiilor art. 92 alin. 4 și 8 din Legea 18/1991 scoaterea definitivă din circuitul agricol și silvic a terenurilor situate în extravilanul localităților se face cu plata, de către persoanele fizice sau juridice solicitante, a taxelor prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la prezenta lege. Din aceste taxe se constituie Fondul de ameliorare a fondului funciar, aflat la dispoziția Ministerului Agriculturii și Alimentației și, respectiv, a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, iar soldul fondului de ameliorare a fondului funciar constituit potrivit legii, rămas neutilizat la finele anului, se reportează în anul următor și se utilizează cu aceeași destinație.

Totodată, arătă că potrivit dispozițiilor art.93 alin. 1-3 din același act normativ pentru scoaterea temporară a terenurilor din producția agricolă și silvică, titularul aprobării este obligat să depună o garanție în bani egală cu taxa prevăzută pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol sau silvic, într-un cont special al Fondului de ameliorare a fondului funciar, iar după îndeplinirea obligațiilor prevăzute cu privire la redarea terenurilor, la confirmarea organelor județene agricole sau silvice si a proprietarului terenului, titularul va primi garanția depusă si dobânda bancară.

Din coroborarea acestor prevederi legale, rezultă, în mod indubitabil, intenția legiuitorului de a stabili că sumele obținute din taxele achitate pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol al terenurilor situate în extravilanul localităților să fie utilizate pentru lucrări de amenajare și punere în valoare a altor terenuri degradate.

Rezultă așadar că textul de lege invocat, reglementează, în mod expres, situația returnării garanției depuse și a dobânzii bancare, numai pentru scoaterea temporară a terenurilor din producția agricolă și silvică.

Astfel, din interpretarea sistematica a textelor de lege mai sus citate, rezultă că pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol se plătește o taxă, care se constituie în fondul de ameliorare, iar pentru scoaterea temporară se depune o garanție.

Se poate constata, fără echivoc că nu există nici o prevedere care să susțină solicitarea exprimată de către reclamantă, în sensul restituirii sumelor achitate pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol a unor terenuri în situația în care ulterior terenurile respective sunt reintroduse în circuitul agricol.

Nu poate fi reținută nici existența unei similitudini între situația reintroducerii in circuitul agricol a unor terenuri scoase definitiv si situația terenurilor scoase temporar din circuitul agricol, respectiv nu se poate extinde aplicarea unei dispoziții normative clare și care reglementează o anumită situație particulară la alte situații pe care nu le reglementează.

Un alt aspect ce demonstrează greșita interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond, este și faptul că prin sentința recurată se reține că titularii conturilor in care se face plata taxei și garanției pentru scoaterea definitiva a terenurilor, respectiv scoaterea temporara din producția agricolă sunt persoanele fizice sau juridice solicitate

În consecință, Tribunalul Alba a interpretat în mod eronat dispozițiile legale relevante și a făcut greșita lor aplicare la situația din speță.

În drept, se invocă dispozițiile art. 20 din Legea 554/2004, art. 483 C.proc.civ., Legii fondului funciar 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ordinului comun M.A.P.D.R./MAI nr. 897/798/2005.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta Direcția pentru Agricultură Județeană B. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului arată că instanța de fond a interpretat greșit normele incidente în prezenta cauză, dispunând admiterea acțiunii formulată de intimata A.E. SRL.

Apreciază că nu se impune revocarea parțială a avizului comun nr. …/10.07.2015 și nici restituirea sumelor solicitate având în vedere dispozițiile art. 92 alin. 4 și 93 alin. 3 din Legea fondului funciar 18/1991, art. 2 alin. 2 și 4 alin. 4 din Regulamentul privind conținutul documentațiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, aprobat prin Ordinul comun nr.897/798/2005 al M.A.P.D.R./MAI, precum și prevederile Ordinului nr.127/08.05.2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind gestionarea Fondului de ameliorare a fondului funciar.

Din coroborarea celor arătate mai sus, rezultă că restituirea sumelor se face doar în situația achitării unei garanții pentru scoatere temporară din circuitul agricol a terenurilor agricole, iar în situația scoaterii definitive din circuitul agricol suma achitată cu titlu de taxă nu se restituie.

În drept, recursul nu este motivat.

Prin întâmpinare pârâta S.C. A.E. S.R.L. a solicitat respingerea recursurilor.

Apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 este neîntemeiat având în vedere următoarele:

Este adevărat că legiuitorul nu prevede în mod expres obligația autorităților de restituire a taxelor de scoatere a terenurilor din circuitul agricol, însă, ea rezultă în mod implicit din modul de formulare a articolului 4 alin. 4 din Ordinul nr. 897/798/2005, unde legiuitorul a prevăzut ca și o excepție, faptul că pentru acele terenuri pentru care a fost eliberat avizul comun de scoatere, taxele achitate nu se restituie. Aceasta înseamnă că legiuitorul a avut în vedere și a considerat atât de evident încât nu a trebui să enunțe expres, că regula generala este aceea că, după reintroducerea terenurilor în circuitul agricol taxele achitate se restituie, cu excepția celor achitate pentru terenuri mai mari de 100 ha.

Trebuie avut în vedere că, în general, ca tehnică legislativă, se enunța expres doar excepțiile și interdicțiile, iar atunci când regula generală se desprinde cu ușurință și evidență, aceasta nu mai este enunțată expres.

Pe de altă parte, chiar dacă legea nu prevede în mod expres o astfel de posibilitate, judecătorul este chemat să interpreteze legea nu doar prin ceea ce este prevăzut în mod expres în litera ei, ci trebuie să tină cont de spiritul legii, si de reguli de interpretare coroborată a textelor aplicabile, ținând cont de principiile logicii si ale dreptății, potrivit disp. art. 5 alin. 3 NCPC.

În continuare se arată că legiuitorul a instituit un singur caz în care restituirea taxelor este interzisă, și anume în cazul terenurilor pentru care a fost eliberat avizul comun de scoatere din circuitul agricol, respectiv atunci când terenul pentru care se solicită scoaterea din circuitul agricol este mai mare de 100 ha:

Or, terenul despre care este vorba în prezenta cauză are o suprafață de aprox. 12 ha (127.587,377 mp), și a fost scos din circuitul agricol în baza disp. art. 1 alin. 2 lit. b din Ordinul nr.897/798/2005, prin Decizia nr…/27.06.2013 a DADR B.

Rezultă așadar că excepția nerestituirii taxelor pentru terenuri mai mari de 100 ha este de strictă interpretare, astfel încât legea nu interzice restituirea taxelor în cazul de față, pentru un teren mai mic de 100 ha.

Un argument în plus în favoarea acestei interpretări se regăsește în prevederile art. 93 alin. 2 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar care arată în mod expres că atât taxele, cât și garanțiile integrate în Fondul de Ameliorare sunt purtătoare de dobânzi, la nivelul dobânzii aplicate de societatea bancară.

Or, taxa prevăzută la art. 92 alin. 4 este tocmai taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol, rezultând astfel că, implicit, legiuitorul a avut în vedere cazurile în care această taxă se restituie, distinct de cazurile în care se achită o garanție.

De altfel, din textele incidente în cauză rezultă că intenția clară a legiuitorului a fost ca, atunci când o persoană scoate un teren agricol din circuitul producției, pentru a fi utilizat în alte scopuri, aceasta să fie obligată la plata unor taxe, iar taxele achitate să fie utilizate prin intermediul Fondului de Ameliorare, pentru lucrări de amenajare și punere în valoare a altor terenuri degradate, astfel încât acestea din urmă să poată "înlocui"; partea de teren care urmează a fi utilizată în alte scopuri, pentru ca în final, per total, suprafața agricolă a țării să nu sufere reduceri.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a înțeles să "penalizeze"; persoanele care, din diverse motive, doreau să utilizeze un teren agricol în alte scopuri, respectiv pentru construcții.

Țelul final al legiuitorului prin aceste prevederi și scopul final al legii este foarte clar și bine delimitat, și anume păstrarea potențialului agricol al tării, prin reducerea cât mai drastică a posibilităților de utilizare a unui teren în alte scopuri decât cel agricol.

Or, atunci când este dovedit că nu s-a redus fondul agricol al țării (acesta fiind reîntregit prin readucerea aceluiași teren — neafectat de construcții — în circuitul agricol), nu se mai justifică reținerea de către stat a "penalității"; impuse prin plata taxelor pentru scoaterea terenului din circuitul agricol.

Altfel spus, taxa de scoatere a terenului din circuitul agricol nu-și mai are rostul și sensul prin prisma prevederilor legale invocate, deoarece terenul a fost redat circuitului agricol, devenind astfel o plată nedatorată.

Se mai impune a fi menționat că pârâtele M.A.D.R. și ANCPI nu au dovedit folosirea sumelor încasate în Fondul de Ameliorare în vreun fel care să respecte scopul al legii, respectiv ameliorarea, refacerea și îmbunătățirea terenurilor.

Atâta timp cât legiuitorul a prevăzut o procedură prin care este posibilă reintroducerea terenului în circuitul agricol (potrivit art. 4 alin. 4 din Ordinul 897/798/2005), prin coroborarea acestui text cu celelalte deja invocate, rezultă că legiuitorul a luat în considerare și toate consecințele unei astfel de acțiuni, respectiv restituirea taxelor achitate, distinct de garanția la care face trimitere recurenta.

De asemenea, și motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 este neîntemeiat.

Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei M.A.D.R. prin încheierea de ședință din data de 12.09.2016, care a fost comunicată părților odată cu sentința …/CAL/2016.

Chiar dacă s-ar putea admite că încheierea menționată nu i-ar fi fost comunicată, după cum susține, aceasta nu atrage nulitatea procedurii, deoarece M.A.D.R. a formulat recurs împotriva Sentinței nr…/CAF/2016, din care încheierea menționată face parte integrantă. Astfel fiind, recursul formulat este și împotriva încheierii despre care se susține că nu ar fi primit-o. Astfel fiind, sunt aplicabile prevederile art.485 alin. 1, raportate la art.468 alin.3 C.proc.civ., care arată că, dacă o parte face recurs înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se consideră comunicată la data depunerii cererii de recurs. Deci, recurentei M.A.D.R. nu i-a fost încălcat niciun drept procedural, și cu atât mai puțin unul care să atragă nulitatea procedurii.

Nici motivul de casare prevăzut de art.488 pct.6 C.proc.civ nu este întemeiat dat fiind faptul că motivele și soluția dată de instanță asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R. au fost menționate în încheierea de ședință din data de 12.09.2016, care face parte integrantă din Sentința nr. …/CAF/2016, și care a fost comunicată părților odată cu aceasta, motiv pentru care se impune a fi respins și acest motiv de recurs.

În drept, se invocă dispozițiile art. 88, art. 92 - 94 din Legea nr. 18/1991, republicată, Regulamentul privind conținutul documentațiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, aprobat prin Ordinul comun M.A.P.D.R./MAI nr. 897/798/2005, art.248 alin.5, art.468 alin.3, art.483 si urm.453 C.proc.civ.

Pârâtele Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Direcția pentru Agricultura Județeană B. au depus întâmpinare solicitând admiterea recursurilor de declarate de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B.

Recursurile sunt neîntemeiate având în vedere următoarele:

1. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C.proc.civ. invocat de pârâtul recurent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Curtea reține că potrivit acestui text legal casarea unei hotărâri se poate cere când prin pronunțarea acesteia, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Ca motiv de nulitate procedurală recurentul s-a prevalat de pretinsa omisiune a instanței de fond de comunica încheierea de ședință prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R., iar în acest mod a fost îngrădit dreptul procesual al recurentului pârât M.A.D.R. de exercitare a căii de atac a recursului împotriva încheierii de ședință din data de 13.09.2016.

Necomunicarea încheierii de amânare a pronunțării chiar dacă ar fi veridică, ceea ce nu se verifică însă, așa cum rezultă din dovezile de comunicare de la dosar, nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii în sine sau cel puțin nulitatea încheierii. Nulitatea procesuală intervine potrivit art. 174 C.proc.civ. pentru nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, la momentul efectuării sau întocmirii actului de procedură, or comunicarea actului este o formalitate ulterioară acestuia, lipsa acesteia fiind de natură a afecta începerea curgerii termenului de exercitare a căii de atac prevăzute de lege și nu validitatea actului în sine.

Așa fiind nu se verifică motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C.proc.civ..

2. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C.proc.civ. invocat de pârâtul recurent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Curtea reține că recurentul se prevalează de omisiunea instanței de fond de a arăta motivele pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R., ceea ce echivalează cu o nemotivare.

Este de observat că excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R. a fost soluționată în ședința publică din 13.09.2016, soluția dată acestei excepții procesuale și considerentele care au stat la baza acesteia fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită cu acea dată, încheierea răspunzând exigențelor legale prevăzute la art.233 alin.1 lit. j C.proc.civ..

Rezolvarea unei excepții procesuale printr-o încheiere premergătoare, nu implică obligația instanței de reluare a soluției în ce o privește în corpul hotărârii cu care se dezînvestește, pentru că prin ipoteză dispozitivul hotărârii nu cuprinde soluția dată acestei excepții și în mod corelativ nu este necesar a fi expuse considerentele corespunzătoare pe care se fundamentează.

În consecință, nici motivul de nelegalitate prevăzut de art.488 pct.6 C.proc.civ. nu se regăsește în cauză.

3. În ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art.488 pct.8 C.proc.civ., Curtea reține că prin cele patru recursuri se invocă critici similare, așa încât în analiza acestuia se va răspunde prin considerente comune.

În esență problematica juridică dedusă judecății presupune a se răspunde la întrebarea dacă este legală restituirea sumei achitate cu titlu de taxă achitată pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol a unui teren, atunci când beneficiarului acestei măsuri i s-a aprobat reintroducerea acestui teren în circuitul agricol.

Sub acest aspect este de observat că potrivit art.92 alin. 4 din Legea nr.18/1991 în forma în vigoare la epoca evenimentelor "scoaterea definitivă din circuitul agricol și silvic a terenurilor situate în extravilanul localităților se face cu plata, de către persoanele fizice sau juridice solicitante, a taxelor prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la prezenta lege. Din aceste taxe se constituie Fondul de ameliorare a fondului funciar, aflat la dispoziția Ministerului Agriculturii și Alimentației și, respectiv, a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului.";

Rezultă, așadar că, sumele de bani percepute pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol sunt taxe fiscale adică, plăți prevăzute de lege și efectuate de persoanele fizice sau juridice pentru servicii prestate sau activități efectuate în favoarea acestora de către instituțiile publice.

În cazul concret dedus judecății, serviciul prestat de autoritățile publice implicate în procedura menționată este scoaterea din circuitul agricol a terenurilor agricole din extravilanul localităților, ca demers necesar în procedura de autorizare a executării construcțiilor pe aceste terenuri, cu concomitenta percepere a unei taxe globale evaluată legal ca necesară pentru reintroducerea în circuitul agricol a unui teren deteriorat de aceeași mărime și calitate.

Împrejurarea că terenul nu a fost deteriorat prin faptul că investiția preconizată de reclamantă nu a fost realizată, neimplicând eforturi financiare din partea instituțiilor publice implicate în procedură pentru aducerea sa la situația anterioară și că a fost aprobată reintroducerea terenului în cauză în circuitul agricol, denotă că taxa percepută este fără cauză, aspect ce implică restituirea ei.

Cu atât mai mult, constatarea neefectuării vreunei intervenții asupra terenului și acceptarea de către instituțiile publice responsabile a reintroducerii în circuitul agricol a terenului în cauză, ce implică inclusiv constatarea stării lui conforme acestui regim, impune restituirea taxei plătite pentru aceste operațiuni.

Că este așa rezultă și din reglementarea oferită de legiuitorul secundar prin reglementarea interdicției de restituire numai pentru cazul concret prevăzut art. 4 alin. 4 din Ordinul Comun al M.A.D.R. și MAI nr.897/798/2005, respectiv "în cazul terenurilor pentru care s-a eliberat avizul comun de scoatere din circuitul agricol, taxele achitate pentru fondul de ameliorare a fondului funciar nu se restituie";, ceea ce duce la concluzia reglementării unei situații de excepție de la o regulă generală, care ar fi restituirea taxei în celelalte cazuri, a cărei aplicare prin analogie la alte situații asemănătoare, nereglementate, este interzisă conform art. 10 C.civ.

Avizul comun invocat de recurenții pârâți pentru a justifica refuzul de restituire a taxelor achitate pentru fondul de ameliorare a fondului funciar, este necesar doar pentru suprafețele de teren ce depășesc 100 ha, când aprobarea de scoatere din circuitul agricol se dă prin hotărâre a Guvernului, cu avizul comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale si al Ministerului Administrației și Internelor (art. 4 alin. 2 lit. c), ceea ce nu este cazul terenului din speță, care se situează sub suprafața arătată și pentru care este instituită o procedură diferită de scoate a terenului din circuitul agricol care nu implică un aviz comun.

În aceste condiții, Curtea constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. nu este incident și ca atare, recursurile declarate de pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B., Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură Județeană Buzău și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară au fost respinse potrivit art. 20 din Legea nr.554/2004 raportat la art.496 și 498 C.proc.civ.

În raport de soluția preconizată a se da recursurilor, pârâții sunt în culpă procesuală, așa încât în temeiul art. 453 C.proc.civ. Curtea i-a obligat în solidar la cheltuieli de judecată către pârâtă în cuantum de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

← Revizuire. înscris nou. condiţii. . Jurisprudență Revizuire		Răspundere patrimonială. restituirea sumelor nedatorate. →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol a unui teren, atunci când beneficiarului i s-a aprobat reintroducerea acestui teren în circuitul agricol. nelegalitatea refuzului restituirii.