REZILIERE CONTRACT. Jurisprudență Reziliere
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 43 din data de 07.02.2014
Prin decizia civilă nr. 43/07.02.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant PG.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată sub nr.1151/329/2012, din data de 26 aprilie 2012 pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele, reclamantul PG a chemat în judecată pe pârâta SC OR SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună rezilierea contractului nr.27208309/15.04.2011 și exonerarea sa de la plata oricăror obligații care decurg din acest contract, începând cu data de 22.11.2011.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 15.04.2011 a încheiat cu pârâta SC OR SA contractul nr.27208309, prin care aceasta s-a obligat să îi asigure accesul și utilizarea pachetului "Home pack 10"; ce conținea acces la internet și la serviciul de voce fixă (telefon fix), durata contractului a fost stabilită la 24 de luni, la un cost al abonamentului de 12,4 euro pe lună.
A mai arătat că încă de la momentul montării acestor dispozitive, au existat probleme de funcționare, mai exact, telefonul fix nu funcționa, iar serviciul de internet nu a oferit viteza indicată în contract și, de asemenea, avea perioade în care acesta nu funcționa.
Reclamantul a mai menționat că, deși a luat legătura, în repetate rânduri, cu reprezentanții pârâtei, iar aceștia l-au asigurat că vor găsi soluții tehnice pentru remedierea deficiențelor de utilizare a serviciilor oferite, acest lucru nu a fost realizat, serviciile prevăzute în contract fiind tot nefuncționale.
În continuare, reclamantul a mai susținut că la data de 22.11.2011, într-o discuție telefonică pe care a avut-o cu reprezentanții pârâtei, prin serviciul de relații cu clienții, aceștia au recunoscut imposibilitatea oferirii serviciilor ce fac obiectul contractului, motiv pentru care au stabilit, de comun acord rezilierea contractului, începând cu acea dată.
Ulterior, însă, pârâta nu a respectat această înțelegere și a continuat să emită facturi pentru serviciile neoferite și neutilizate de el.
Mai mult, pe motivul că nu a achitat aceste servicii, pârâta, în mod abuziv, i-a restricționat accesul la alte două numere de telefon distincte, care aveau achitate facturile corespunzătoare.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația principală din contract, legată de serviciile din pachetul "Home pack 10";, reclamantul a apreciat că se impune rezilierea contractului și exonerarea sa de la plata oricăror obligații care decurg din acest contract, începând cu data de 22.11.2011.
A anexat acțiunii (în copie): contract nr.27208309/15.04.2011 și chitanțe fiscale.
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 25-27), prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că acțiunea este neîntemeiată, motivat de faptul că:
- rezilierea, ca sancțiune a neîndeplinirii obligațiilor contractuale, operează numai pentru viitor iar instanța de judecată nu poate dispune rezilierea retroactivă a unui contract care și-a produs efectele mai bine de un an;
- ea, pârâta, a prestat serviciile asumate prin contractul și actul adițional din 15.04.2011 și este îndreptățită să primească contravaloarea acestora;
- reclamantul nu a făcut demersuri care să permită OR SA verificarea afirmațiilor cu privire la nefuncționarea serviciului.
Cu privire la restricționarea accesului la serviciile prestate prin intermediul altor două numere de telefon, pârâta a susținut că a fost îndrituită să dispună suspendarea serviciilor prestate în baza unui contract distinct către reclamant, în conformitate cu art.1.11 alin.(2) pct.(VI) din Termenii și Condiții generale pentru utilizarea abonamentului O.
Aceste prevederi contractuale, ce reprezintă înțelegerea părților, constituie o manifestare particulară a principiului de drept, "excepțio non adimplenti contractus"; în temeiul căruia o parte care nu și-a executat propriile obligații (în cazul concret obligația de plată din partea abonatului), nu poate cere celeilalte părți îndeplinirea obligațiilor corelative (cea a operatorului de a presta serviciile de comunicații.
Potrivit prevederilor art.1.10 alin.2 din ,,Termenii și condiții generale pentru utilizarea serviciului O";, reclamanta nu exonerează clientul de la plata facturii contestate.
Cât privește funcționarea serviciului de internet, pârâta a învederat instanței că, în perioada 23.04.2011 - 23.01.2012, acest serviciu a fost utilizat de către reclamant, aproape în fiecare zi, așa cum rezultă din detaliile de convorbiri aferente numărului 0374015178, alocat reclamantului, astfel că, atât timp cât reclamantul a utilizat acest serviciu, cererea de reziliere este vădit neîntemeiată iar ea, pârâta, este îndreptățită să primească contravaloarea acestuia.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.115 Cod procedură civilă și art.1169 din vechiul Cod civil.
A anexat cererii detalii de convorbiri iar, la solicitarea instanței, a comunicat "Termenii și condiții generale pentru utilizarea abonamentului O"; și facturi fiscale emise după data de 23 ianuarie 2012.
În ședința publică din data de 11 septembrie 2012, reclamantul, prin avocat, a arătat că a notificat, în scris, pârâtei că solicită rezilierea contractului pentru că aceasta nu respectă parametrii de calitate menționați în contract iar, la data de 02 octombrie 2012, a depus o cerere precizatoare (fila 73), prin care a arătat că a încheiat cu pârâta și două contracte pentru furnizarea serviciilor de telefonie mobilă.
Deși contravaloarea serviciilor oferite pentru aceste două numere de telefon era achitată de el, la zi, pârâta a înțeles, în mod abuziv, să îi restricționeze accesul la aceste două numere de telefon, invocând anumite neînțelegeri legate de derularea contractului a cărui rezoluțiune o solicită prin prezenta acțiune.
Pentru aceste motive, pe cale de ordonanță președințială, a solicitat instanței să oblige pe pârâta SC OR SA să îi permită accesul la toate serviciile prevăzute pentru cele două numere de telefonie mobilă, prin sentința civilă nr.815/11.05.2012, rămasă irevocabilă, cererea sa a fost admisă.
Cât privește contractul a cărui rezoluțiune o solicită, reclamantul a precizat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația principală din contract, legată de serviciile din pachetul "Home Pack 10"; și că nu a beneficiat de serviciile prevăzute în contract.
Din cauza restricționării accesului la cele două numere de telefonie ce nu fac obiectul contractului a cărui reziliere o solicită, a fost nevoit să achite contravaloarea serviciilor de telefonie fixă și internet, deși aceste servicii nu îi mai erau furnizare de către pârâtă.
A anexat cererii (în copii certificate): sentința civilă nr.815/11 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele, adrese emise de O SA și email-uri (în copii certificate).
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat audierea martorului BV și a depus, la dosar, act adițional de suplimentare servicii din 24.11.2011, încheiat de el cu R & R.
Prin sentința civilă nr. 1950 din 19.11.2012 a Judecătoriei Turnu Măgurele a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 15.04.2011, între reclamant și pârâta SC OR SA, s-a încheiat contractul nr.27208309/15.04.2011, prin care pârâta s-a obligat să asigure reclamantului utilizarea pachetului "Home Pack 10";, ce conținea acces la serviciul de telefonie fixă și de internet. Durata contractului a fost stabilită la 24 de luni.
Cât privește încetarea contractului prin reziliere, art.8 din contractul nr.27208309/15.04.2011, face trimiterea la dispozițiile din "Termeni și condiții generale pentru utilizarea abonamentului O";.
Art.1.16 alin.2 din "Termeni și condiții generale pentru utilizarea abonamentului O"; conține dispoziția potrivit căreia "clientul poate rezilia contractul, în cazul în care OR nu respectă parametrii de calitate menționați la art.1.6.1 alin.7, printr-o notificare scrisă, transmisă OR, cu cel puțin 30 (treizeci) de zile calendaristice înainte de data rezilierii";.
Interpretarea contractului încheiat între părți s-a făcut de instanță, conform dispozițiilor vechiului Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului.
S-a mai reținut că art.1.16 alin.(2) reprezintă o clauză contractuală expresă, ce vizează rezilierea contractului încheiat între părți, pentru nerespectarea parametrilor de calitate la care s-a obligat pârâta, respectiv această clauză este pact comisoriu de gradul 2.
O asemenea clauză este interpretată de literatura și practica judecătorească, în sensul că rezoluțiunea (rezilierea) va opera pe baza declarației unilaterale de rezoluțiune (reziliere) a părții îndreptățite să solicite acest lucru, instanța sesizată putând să constate că deși obligația nu a fost îndeplinită la termen, totuși ea a fost executată înainte de a fi avut loc declarația de rezoluțiune.
În cauză, prin încheierea de ședință din data de 11 septembrie 2011, instanța a pus în vedere reclamantului, prin avocat, să depună, la dosar, notificarea scrisă, transmisă pârâtei, potrivit căreia a înțeles să rezilieze contractul, conform clauzei prevăzută la art.1.16 alin.2, și, deși acesta s-a obligat în acest sens, nu a depus această dovadă.
În schimb, reclamantul a depus email-urile transmise pârâtei, prin care își exprima nemulțumirea cu privire la calitatea serviciilor furnizate de aceasta și prin care a solicitat să nu-i mai fie emise facturi pentru că "serviciile acestui abonament au fost închise";.
Și din adresa din 22 martie 2012 emisă de SC OR SA (fila 76) către reclamant, depusă la dosar de acesta din urmă, reiese că: "nu există înregistrată nicio solicitare de reziliere a abonamentului pentru data menționată anterior";, respectiv 22 noiembrie 2012.
În această situație, considerând că reclamantul nu a făcut dovada că a declarat rezilierea contractului, conform clauzei menționate la art.1.16 alin.2, instanța de fond a motivat că nu se poate constata rezilierea contractului dintre părți.
Cât privește obligațiile de plată ale reclamantului, conform facturilor emise de pârâtă după data de 22 noiembrie 2012, (reprezentând contravaloarea abonamentului lunar), contractul dintre părți nefiind desființat, s-a apreciat că instanța nu-l poate exonera pe reclamant de obligația de plată, chiar dacă acesta nu mai beneficiază de serviciile pârâtei, contractul dintre părți fiind suspendat pentru neplata abonamentului, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat modificarea hotărârii, în sensul, admiterii acțiunii formulate.
A motivat că deși instanța de fond a reținut în mod corect că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de furnizare a serviciilor a serviciilor prevăzute, a respins acțiunea pe motiv că lipsește notificarea scrisă prin care a declarat rezilierea contractului.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a susținut că din corespondența electronică purtată cu pârâta rezultă fără echivoc solicitarea sa de reziliere a contractului, cererea de reziliere nefiind necesar să îmbrace o anumită formă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 5.02.2013, intimata pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat, motivând că recurentul nu a făcut dovada susținerilor referitoare la calitatea necorespunzătoare a serviciului prestat, iar în perioada 23.04.2011-23.01.2012 serviciile au fost utilizate de recurent aproape în fiecare zi, conform înscrisurilor depuse (detaliilor de convorbiri).
În drept, au fost invocate dispozițiilor art. 115 și 312 C.proc. civ.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Prin încheierea din 1.02.2013 s-a dispus suspendarea judecății recursului, în baza art. 242 pct.2 C. proc. civ. pentru lipsa părților.
La data de 22.01.2014 recurentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, cerere admisă prin încheierea din 7.02.2014.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile și apărările formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Potrivit art.1.16 alin.2 din "Termeni și condiții generale pentru utilizarea abonamentului O"; anexă la contractul de abonament "Clientul poate rezilia contractul, în cazul în care OR nu respectă parametrii de calitate menționați la art.1.6.1 alin.7, printr-o notificare scrisă, transmisă OR, cu cel puțin 30 (treizeci) de zile calendaristice înainte de data rezilierii";.
În cauză, recurentul reclamant nu a făcut dovada notificării conform art. 1.16 din anexa la contract, respectiv printr-o notificare scrisă transmisă intimatei pârâte , cu cel puțin 30 (treizeci) de zile calendaristice înainte de data rezilierii";.
Corespondența electronică - email-urile transmise pârâtei, prin care reclamantul își exprima nemulțumirea cu privire la calitatea serviciilor furnizate de aceasta și prin care a solicitat să nu-i mai fie emise facturi, nu poate fi echivalată unei notificări care să aibă drept consecință rezilierea unilaterală a contractului, în lipsa unei manifestări exprese de voință sub acest aspect.
În consecință, se apreciază că, în mod just, prima instanță a respins capătul de cerere privind constatarea rezilierii contractului intervenit între părți.
De asemenea, constatând că nu a operat rezilierea contractului, nu s-a dispus nici exonerarea reclamantului de plata obligațiilor ce decurg din contract, reprezentând c/v facturi și față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ACŢIUNE INADMISIBILĂ ÎN CONDIŢIILE EXISTENŢEI UNUI TITLU... | RECURS NESEMNAT ŞI NEŞTAMPILAT DE AVOCAT - NULITATE → |
|---|
