Inlocuirea sancţiunii amenzii . Jurisprudență Cereri

Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 2199 din data de 06.12.2016

Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei M. sub nr. de dosar …, petentul B. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul UM . B. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii ce i-a fost aplicată prin procesul verbal seria …nr… cu sancțiunea avertisment.

A arătat petentul că a fost sancționat deoarece în calitate de administrator al clubului J. P. nu a luat măsuri specifice de asigurare a ordinii publice din local.

La momentul sancționării în local se aflau 10 persoane și nu era nici o persoană calificată să asigure ordinea, nici din cadrul personalului și nici din cadrul unei societăți specializate.

În realitate în loc erau 4 sau 5 persoane și aștepta să ca acestea să termine ce comandaseră și nimeni nu provocase scandal.

În aceste condiții sancțiunea este prea mare și se impune înlocuirea acesteia.

În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

A arătat intimatul că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat contravențional, că a mai fost sancționat anterior petentul pentru astfel de fapte și că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în materie.

În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.

Din actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal seria… nr. … fost sancționat petentul cu amendă în cuantum de 3000 lei în baza art. 2 pct. 35 din Legea nr. 61/1991.

s-a reținut prin actul de sancționare că la data de 15.11.2015 ora 00:00 în calitate de administrator al clubului J. P. din sat P., com. A., jud. B., nu a luat măsuri specifice de asigurare a ordinei publice în local.

Procesul verbal nu a fost semnat de petent.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că au fost respectate condițiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel procesul verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele și prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta săvârșită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul .

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Petentul beneficiază de o prezumție de nevinovăție care insa nu este absolută, după cum nu este absoluta nici prezumția de legalitatea si temeinicie a procesului verbal.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

In privința probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanța va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia și legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmațiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puțin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, și dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerității declarației, instanța și-a format convingerea intimă că petentul a relatat adevărul.

Instanța constată că petentul nu a contestat situația de fapt, ci doar sancțiunea aplicată.

Cu privire la aceasta se reține că din adeverința eliberată de Postul de Poliție A. reiese că de la data sancționării și până în prezent petentul a luat măsuri pentru a asigura ordinea publică în localul pe care îl administrează.

De asemenea, din înscrisurile depuse de intimat reiese într-adevăr că petentului i s-a mai pus în vedere în trecut să respecte prevederile legale, dar pe de altă parte nu rezultă că în cadrul localului respectiv ar fi avut loc fapte de natură a tulbura liniștea și ordinea publică.

Având în vedere că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei, că scopul aplicării legii nu este doar de a sancționa, dar și de a corecta comportamentul contravenientului, iar petentul a respectat prevederile legale după încheierea procesului verbal, se constată că sancțiunea avertisment este proporțională cu fapta petentului și celelalte elemente descrise mai sus.

Pentru toate aceste considerente, va fi admisă cererea și va fi înlocuită sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Inlocuirea sancţiunii amenzii . Jurisprudență Cereri