REVOCARE DONATIE. Jurisprudență Revocare
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 177 din data de 15.02.2013
Prin cererea adresată Judecătoriei Roșiorii de Vede la nr. 2218/292/2012, reclamanta TC în calitate de donator l-a chemat în judecată pe pârâtul TR în calitate de donatar pentru revocarea contractului de donație încheiat între părți, pentru motivul neexecutării de către acesta din urmă a obligației de întreținere a autorilor celor 2 părți.
S-a reținut că la data contractului de donație, donatarul-pârât era căsătorit.
Soția donatarului, TA a formulat cerere de intervenție opunându-se la revocarea donației, susținând că aceasta i-a întreținut pe defuncți, că acest contract poate fi reziliat numai de beneficiarii întreținerii, reclamanta neputând cere acest lucru.
În proces au mai formulat cereri de intervenție tatăl intervenientei, CI precum și fiicele minore ale celor 2 soți, TM și TV.
Intervenientul CI a motivat cererea pe contribuția sa cu materiale de construcție la lucrările de îmbunătățire a imobilului care a făcut obiectul donației.
Intervenientele minore reprezentate de mama lor, au susținut în cerere că prin cererea de revocare a donației și prin recunoașterea făcută de pârâtul-tată că nu și-a onorat obligația de întreținere a autorilor săi, se recunoaște de fapt ca acestea, intervenientele, să nu mai beneficieze de drepturile succesorale de pe urma tatălui lor.
La 21.11.2012 cererile de intervenție au fost respinse ca inadmisibile iar prin sentința civilă nr. 2930/28.11.2012, instanța a revocat contractul de donație supus judecății și repunerea părților în situația anterioară acestui contract.
Instanța a reținut că din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului, coroborate cu declarația martorului audiat, a rezultat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract, revocarea în acest caz, intervenind ca urmare a disp. art. 829 și 830 cod civil anterior.
S-a mai constatat că donația s-a făcut exclusiv pârâtului conform art. 31 lit. b din Codul familiei, că deși era căsătorit, reclamanta nu a înțeles ca bunul donat să fie bun comun, caz în care, așa cum a stabilit și jurisprudența, bunul este propriu al soțului gratificat, întrucât nu este posibil ca obligația din contract să fie proprie acestuia din urmă iar bunul donat să fie comun.
Recursurile declarate de intervenienți au fost respinse ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în raport de disp. art. 49 alin. 2 Cod procedură civilă, intervenientul în interes propriu trebuie să invoce un drept al său, adică el tinde să câștige pentru sine bunul procesual.
Astfel, soția pârâtului, nu justifică un drept decurgând din comunitatea de bunuri pentru a interveni în cauză, întrucât bunul ce a făcut obiectul donației face parte din categoria de bun propriu al pârâtului-intimat.
Nici invocarea unui drept de creanță în legătură cu bunul donat nu justifică un drept propriu strict în legătură cu contractul de donație și executarea sarcinilor acestuia, dreptul de creanță având autonomie în raport cu acesta și putând fi realizat și pe calea acțiunii separate, lucru pe care intervenienții l-au făcut deja.
Cât privește recursul intervenientelor minore, tribunalul a reținut că ele nu își pot justifica dreptul de a interveni în cauză pe baza dreptului la o eventuală succesiune întrucât, potrivit disp. art. 956 Cod civil, actele asupra unei moșteniri viitoare sunt nule absolut, moștenitorii neputând să invoce nici un drept asupra bunurilor autorului lor decât în momentul deschiderii succesiunii.
Cât privește fondul cauzei, în condițiile în care cererile de intervenție nu au fost încuviințate în principiu, recursul nu poate viza decât motive ce se referă la modalitatea de soluționare a acestor cereri, neputându-se critica pe fond soluția pronunțată în acțiunea de revocare a donației.
| ← HOTARARE CARE SA TINA LOC DE ACT AUTENTIC. Jurisprudență | ORDONANTA PRESEDINTIALA. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială → |
|---|
