APLICARE AMENDA CIVILA. Jurisprudență Amenzi
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 117 din data de 15.02.2013
Prin decizia civilă nr. 117/15.02.2013, tribunalul a admis recursul declarat de recurentul-reclamant DMG, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. AS S.A..
A casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria RV la nr. 3344/292 din 27 septembrie 2012, reclamantul DMG a chemat în judecată pe pârâta SC AS SA pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună amendarea judiciară a pârâtei pentru nerespectarea sentinței civile nr. 285/07.02.2012 a Judecătoriei RV, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 80/06.06.2012 a Tribunalului T și obligarea la despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare ; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii formulate reclamantul a arătat că, potrivit dispozitivului sentinței civile nr. 285/07.02.2012 a Judecătoriei RV, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 80/06.06.2012 a Tribunalului T, pârâta a fost obligată să-și respecte obligațiile contractuale prevăzute de art. 7.5. și 7.9. privind remedierea defecțiunilor apărute la rețeaua de canalizare încă din luna septembrie 2010, cu termen de soluționare maxim 48 ore. Pentru că nu a respectat dispozitivului, reclamantul a notificat pe pârâtă prin două adrese din 29.04.2012 și 20.09.2012. Susține reclamantul că pârâta a facturat și încasat timp de 2 ani un serviciu de canalizare neprestat, acesta fiind nevoit să vidanjeze apele uzate pe luna august 2012 și septembrie 2012 în sumă totală de 160 lei, conform chitanțelor anexate. Pentru nerespectarea dispozițiilor art. 969 Cod civil, prin care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și pentru ignorarea dispozitivului sentinței civile nr. 285/07.02.2012 a Judecătoriei RV, reclamantul solicită amendarea judiciară de pârâtei și obligarea la despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar cererea adresată la data de 20 septembrie 2012 directorului S.C. AS SA ( fila 3), chitanțele cu care face dovada achitării către serviciul de canalizare vidanjarea apelor uzate pe luna august 2012 și septembrie 2012 în sumă totală de 160 lei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiilor art. 1082 -. 1084 Cod civil, art. 969 Cod civil, art. 1081 - 1083 și următoarele.
La data de 31 octombrie 2012 pârâta a depus la dosar dovada recondiționării racordului de canalizare la imobilul din str. Lt. D, nr. 24, județul T, RV, conform procesului verbal din data de 05.10.2012, anexat la dosar și semnat de ambele părți (f.10), solicitând a se lua act de stingerea litigiului intervenit între părți.
La data de 01.11.2012, instanța a dispus efectuarea unei adrese către reclamant pentru a-și preciza poziția cu privire la acțiunea formulată,respectiv dacă mai insistă în cererea sa de chemare în judecată.
La data de 07.11.2012, reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a arătat că își menține capătul din acțiune privind sancționarea pârâtei de către instanță cu amendă judiciară pentru nerespectarea hotărârii judecată.
Totodată, și-a completat acțiunea cu capătul privind obligarea pârâtei la despăgubiri în sumă de 470 lei, reprezentând încasarea de către aceasta timp de 2 ani a unui serviciu neprestat.
La termenul de judecată din 16.11.2012, instanța a calificat cererea reclamantului ca fiind o cerere completatoare și a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a timbra cu 6 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
La termenul din 22.11.2012,instanța constatând că reclamantul nu și-a timbrat capătul privind pretențiile, a invocat din oficiu excepția netimbrării pe care a admis-o și a rămas în pronunțare pe capătul privind sancționarea pârâtei cu amendă judiciară,pentru nerespectarea hotărârii judecătorești nr. 285/07.02.2012 pronunțată de Judecătoria RV, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 80/06.06.2012 a Tribunalului T, așa cum a pretins reclamantul.
După ce instanța s-a dezinvestit prin pronunțarea la data de 22.11.2012 a sentinței civile nr. 2879/22.11.2012, reclamantul a depus la data de 23.11.2012 dovada achitării taxei de timbru în sumă de 6 lei și timbru judiciar de 3 lei, precum și încă un exemplar de pe cererea completatoare, înscrisuri pe care instanța nu le-a avut în vedere, fiind depuse după pronunțarea sentinței civile.
Analizând cererea de chemare în judecată a reclamantului, așa cum a fost completată, instanța a respins capătul de cerere privind sancționarea cu amendă judiciară a pârâtului pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești,ca nefondat, pentru următorul considerent :
Amenda judiciară, prevăzută de art. 1081 Cod procedură civilă, se referă la amendarea judiciară a părților care acționează cu rea - credință în timpul procesului, privind exercitarea drepturilor procesuale, respectiv formularea de orice cereri de probatorii,de amânare, de anulare a unui act de procedură, cereri de asistență judiciară.
Amenda judiciară are ca una dintre trăsăturile sale fundamentale aceea că ea se aplică pentru săvârșirea unor abateri în cursul judecății și constituie o sancțiune procedurală autonomă și particulară,prin conținutul și efectele sale, față de toate celelalte sancțiuni de drept procesual civil.
Față de aceste dispoziții exprese, sancțiunea amenzii judiciare nu poate fi aplicată pentru că o parte nu respectă o obligație stabilită printr-o hotărâre judecătorească,așa cum este cazul în speță.
Reclamantul are însă deschisă calea executării silite a hotărârii judecătorești, situație în care poate să uzeze de dispozițiile art. 1083 Cod procedură civilă, dacă se va pricinui amânarea cu intenție sau din culpă executarea silită, prin una dintre faptele prevăzute de art. 1081 sau 1082 Cod procedură civilă.
Referitor la capătul privind despăgubirile în sumă de 470 lei, instanța , așa cum s-a arătat, l-a anulat ca netimbrat,conform art. 20 (3) din Legea nr.146/1997, întrucât a admis excepția netimbrării.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs recurentul DMG, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
În mod greșit prim instanță a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, întrucât recurentul reclamant a timbrat cererea la data de 22 noiembrie 2012, depunând la dosar chitanța cu ștampila oficiului poștal.
Totodată, în mod greșit prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 108^3 C.p.c., nu sunt aplicabile deoarece intimatul , cu intenție, timp de 6 luni, a amânat punerea în executare a sentinței civile 285/2012, deși a fost notificat de două ori, producându-i cheltuieli suplimentare, fiind nevoit să plătească c/v unui serviciu de care nu a beneficiat.
În acest sens, art. 108^3 .C.p.c., pune la dispoziția părții interesate un mijloc să solicite instanței daune pentru nerespectarea hotărârii judecătorești.
A solicitat casarea hotărârii pronunțate și pe fond, admiterea acțiunii prin care a solicitat aplicarea unei amenzi civile pârâtei SC ASRV.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 ind. 1 , C.p.c., art. 108^1-109^3 C.p.c., art. 1270 Cod civil.
Față de recursul declarat, intimata SC AS SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește primul motiv de recurs a arătat că, este neîntemeiat, întrucât comunicarea dovezii de achitare a taxei de timbru la data de 23.11.2012, s-a făcut după pronunțarea instanței pe această excepție.
Cum potrivit art. 20 din Legea 146/1997, depunerea dovezii de achitare a taxei de timbru este prioritară, în mod corect prima instanță a anulat cererea .
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, a arătat că este, de asemenea, neîntemeiat, întrucât în urma notificării din 24.06 .2012, angajații intimatei s-au deplasat la domiciliul reclamantului, au remediat avaria, conform procesului verbal din 5.10.2012, semnat și de către recurent.
A mai arătat și faptul că, potrivit art. 43 alin. 1 din Legea 31/1990, sucursalele nu au personalitate juridică, astfel încât, intimata, nu are calitate procesuală pasivă.
Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, instanța de recurs apreciază că este întemeiat.
Așa cum rezultă din actele aflate la dosarul de fond al cauzei, față de cererea modificatoare formulată de către reclamant, instanța, la termenul de judecată din 16 noiembrie 2012, a dispus citarea reclamantului, care nu a fost prezent, pentru următorul termen de judecată, fixat la 22 noiembrie 2012, cu mențiunea completării taxei de timbru cu suma de 6 lei și achitarea unui timbru judiciar în sumă de 3 lei.
Citația a fost primită de reclamant, la data de 20.11.2012, cu doar o zi liberă înaintea termenului de judecată iar reclamantul, în ziua de 22 noiembrie, data judecării cauzei, a expediat prin poștă, taxa de timbru aferentă soluționării cererii modificatoare.
Taxa de timbru și timbru judiciar au ajuns la dosarul cauzei după lăsarea cauzei în pronunțare.
Instanța de recurs , față de cele mai sus arătate ,apreciază că, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 89 alin. 1 C.p.c., potrivit cărora, sub sancțiunea nulității, citația se comunică părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. Reclamantului i-a fost lăsată la dispoziție numai o zi pentru a-și îndeplini această nouă obligație procesuală stabilită de către instanță, aceasta cu atât mai mult, cu cât, la termenul de judecată anterior nu fusese prezent și nu cunoștea obligația procesuală impusă.
Ca urmare, comunicarea actului de procedură din data de 20 noiembrie este lovită de nulitate, nulitate care nu poate fi acoperită, părții fiindu-i cauzată o vătămare procesuală ce nu poate fi remediată .
Față de aceste considerente, recursul a fost admis, sentința recurată casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar | PLANGERE IMPOTRIVA REFUZULUI JUDECATORESC. Jurisprudență → |
|---|
