Rezoluţiune contract de întreţinere Contracte
| Comentarii |
|
Şedinţa publică de la 29 Noiembrie 2012
Prin cererea înregistrată sub nr. 621/199/20.06.2012 la Judecătoria Buhuşi, reclamanta C. M. i-a chemat în judecată pe pârâţii C. S. C. şi C. C. M., solicitând instanţei să dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat între părţi şi autentificat sub nr. 751/11.10.2011 la BNP A. R. din Bacău, restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost legal timbrată, cu 0,3 lei timbru judiciar şi 10 lei taxă judiciară de timbru, reclamanta beneficiind în cauză de ajutor public judiciar sub forma reducerii cuantumului taxei de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 11.10.2011 a încheiat un contract de întreţinere cu pârâţii, contract prin care aceştia se obligau să îi asigure întreţinerea necesară până la deces, în schimbul acestei întreţineri urmând să primească dreptul de proprietate asupra bunurilor reclamantei respectiv: imobile şi teren în suprafaţă de 5.140 m.p..
Până la încheierea contractului,pârâţii s-au purtat frumos cu reclamanta şi au impresionat-o, însă după încheierea contractului de întreţinere, pârâţii, debitori ai obligaţiei de întreţinere, s-au mutat imediat în casa ei. Din acel moment s-au considerat stăpâni, dar au manifestat un real dezinteres cu privire la nevoile reclamantei, având în vedere vârsta sa înaintată şi implicit starea sa precară de sănătate.
Reclamanta a arătat că în prezent, la vârsta de 83 de ani, este umilită, jignită, oropsită, fără nici un sprijin, fiind la mila vecinilor de la care primeşte o porţie de mâncare caldă şi o bucată de pâine.
Mai arată reclamanta în cerere că, după ce a încheiat actele, a devenit sluga în propria sa casă şi curte. Pârâţii locuiesc în casa mare în lucrurile reclamantei, muncite de ea şi făcute cu mari sacrificii, iar pe ea au mutat-o într-o bucătărie de vară unde trăieşte mai rău ca un argat, fără minime condiţii de trai. În iarna anului 2011 pârâţii au stat în casa mare şi s-au încălzit la soba de teracotă cu lemnele cumpărate de reclamantă, iar pe ea au ţinut-o fără căldură într-o bucătărioară sărăcăcioasă. Toată iarna nu i-au dat voie să intre în casă măcar să se încălzească, dar nici vorbă să doarmă acolo. Reclamanta arată că nu are nici un ajutor, pârâţii nu îi aduc o găleată cu apă, nu îi aduc de mâncare, nu îi acordă nici un fel de sprijin, ba mai mult, i-au interzis cu desăvârşire să se apropie de casă şi de lucrurile sale, iar de câte ori o văd nu scapă nici un prilej să o jignească şi să o umilească.
Reclamanta a precizat că îşi plăteşte din propria pensie cheltuielile de întreţinere şi celelalte datorii curente, pârâţii neexecutând nici o prestaţie de întreţinere.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2254 şi urm. şi ale art. 2263 C. civ.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri şi a solicitat încuviinţarea probei cu martori.
Pârâţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii. În motivele întâmpinării, pârâţii au arătat că în iunie 2011 s-au mutat la reclamantă, locuind în casă unde au primit o cameră în care era sobă, reclamata locuind în bucătăria de vară, unde a locuit dintotdeauna şi că înainte de a se muta, ei aveau bani să-şi cumpere o casă şi i-au spus acesteia să nu îi încurce şi că aceşti bani îi vor folosi la îmbunătăţirea condiţiilor în care locuiesc.
Pârâţii au arătat că în octombrie 2011, au încheiat cu reclamanta acest contract de întreţinere ei plătind toate cheltuielile aferente, fiind însoţiţi la notariat de fiul acesteia.
La început s-au înţeles bine cu reclamanta, neexistând certuri sau neînţelegeri, conduita acesteia schimbându-se după ce ea s-a hotărât să facă acte altor persoane, acesta fiind motivul pentru care doreşte desfiinţarea contractului.
Mai arată pârâţii că, de când s-au mutat, au reparat şi au văruit toate camerele casei, au vopsit geamurile, uşile, au făcut curăţenie generală în casă, bucătărie şi în curte, au cumpărat materiale de construcţie, lemn pentru gard şi au construit un coşer de porumb, cumpărând şi un porc pentru a avea cele necesare iarna.
În toamna 2011, au făcut toate muncile câmpului, cheltuind foarte mulţi bani, au cules porumbul, viţa de vie, au făcut făină la moară, s-au ocupat de toate treburile gospodăreşti (animale, etc.).
În ce o priveşte pe reclamantă, pârâţii au arătat că îi făceau mâncare, îi cumpărau medicamente şi tot ce era necesar, chiar ea spunând către fiul ei şi către alţi vecini că este foarte mulţumită de ei.
Înainte de sosirea iernii au cumpărat lemne şi i-au tăiat şi lemnele pe care le avea, au plătit asigurarea casei şi o parte din impozitul casei, precum şi facturile la lumină de fiecare dată.
Toată iarna anului 2011 s-au ocupat ca reclamanta să nu ducă lipsă de nimic, i-au dus lemne, apă, hrană şi tot ce-i era necesar, făcând prin curte şi treburile gospodăreşti (hrană la animale, deszăpezire). Pârâţii au precizat că reclamanta a fost răcită o perioadă, timp în care s-au ocupat de ea până s-a însănătoşit (îi dădeau pastile, îi făceau frecţie, ceaiuri), s-au ocupat de muncile câmpului (au discuit, semănat, răsaduri, prăşit) toate pe cheltuiala lor.
Totul a decurs bine până când reclamanta, fiind influenţată de diverse persoane, a început să refuze hrana, spunând că pârâţii vor să o otrăvească şi să scape mai repede de ea. Le-a încuiat toate uşile pentru a nu avea acces la bucătăria unde făceau mâncare, le încuie porţile să nu mai intre cu maşina în curte şi nu permite nimănui să-i viziteze, acuzându-i şi blestemându-i.
Pârâţii consideră că au depus toate diligenţele pentru a-i asigura reclamantei o întreţinere decentă, că s-au comportat cu respect şi au încercat pe toate căile să-i îmbunătăţească traiul, dar situaţia s-a deteriorat prin refuzul acesteia de a mai primi întreţinere, fără ca ei să aibă vreo culpă.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
În apărare, pârâţii au depus la dosar chitanţa nr. 0263884 şi factura nr. 247 din 11.06.2012 şi au solicitat încuviinţarea probelor cu interogatoriul reclamantei şi cu martori.
Probele solicitate de părţi au fost încuviinţate şi administrate de instanţă.
Părţile, au fost legal citate, prezentându-se în instanţă, asistate de apărători.
Din actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:
La data de 11.10.2011, părţile au încheiat un contract de întreţinere, autentificat sub nr. 751/11.10.2011 la BNP A. R. din B., aflat în copie la filele 4-6 dosar, prin care reclamanta C. M. a înstrăinat pârâţilor C. S. C. şi C. C. M., sub rezerva dreptului de abitaţie viageră, suprafaţa de 5140 mp teren, două case şi un grajd, situate în, com. Bereşti-Bistriţa, jud. Bacău, în schimbul întreţinerii pe care aceştia din urmă s-au obligat sa i-o presteze pe tot timpul vieţii.
În contract s-a stipulat că „ întreţinerea constă, enunţiativ în: procurare de hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, tratament medical, ambulatoriu şi spitalicesc, menajul complet, fie efectuat de întreţinători, fie prin angajarea unei persoane care să se ocupe în mod expres de această problemă, însă în acest caz, angajarea se va face numai cu acordul expres al întreţinutului.”
Potrivit susţinerilor părţilor, coroborate cu cele ale martorilor audiaţi în cauză, pârâţii au intrat in stăpânirea de drept şi de fapt a imobilelor, în prezent locuind în „casa mare”, în vreme ce reclamanta locuieşte în „bucătăria de vară”.
Contrar susţinerilor reclamantei în sensul că a fost mutată de pârâţi în această bucătărie, toţi martorii, fără excepţie, au relatat că reclamanta locuieşte dintotdeauna în bucătăria de vară, chiar martorele reclamantei arătând că aceasta a locuit în bucătărie şi înainte de mutarea pârâţilor în casă, pentru că acolo era mai cald, iar în casă îşi ţinea doar lucrurile şi primea preotul. Mai mult, din contractul părţilor rezultă că această bucătărie are destinaţia de locuinţă, pentru că este trecută ca fiind o casă compusă din două camere şi nu ca bucătărie de vară.
În ce priveşte accesul reclamantei în casa mare, martora C. a arătat că pârâţii nu o primesc pe reclamantă în casă şi nu o lasă nici măcar să-şi ducă alimentele la frigider şi că mama pârâtei i-a dus reclamantei frigiderul în bucătărie, pentru ca aceasta să nu-i mai deranjeze pe pârâţi. Totuşi martora C. a relatat că reclamanta a intrat în casa unde locuiesc pârâţii cât timp a avut acolo frigiderul.
Martorii O.S., O. M. şi V. G. au relatat că pârâţii îi permit reclamantei accesul în casa mai mare şi mai mult, că aceasta are cheie şi intră oricând în casă, martorii arătând că au văzut-o pe reclamantă intrând în casă şi scoţându-şi lucrurile la aerisit.
Reclamanta a susţinut în cuprinsul răspunsurilor la interogatoriu că ea a dorit să locuiască cu toţii în casa mare, pârâţii într-o cameră şi ea în alta, însă pârâţii nu au vrut. Instanţa apreciază că acest refuz nu le poate fi imputat pârâţilor, în condiţiile în care, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor audiaţi, doar una dintre cele trei camere ale casei are sobă.
În ceea ce priveşte comportamentul pârâţilor faţă de reclamantă, martorele C.E. şi C.E. nu l-au perceput în mod direct, martora C. relatând că ştie din spusele reclamantei că aceştia îi vorbeau urât şi că de când s-au mutat pârâţii în casă ea nu a mai fost acolo, iar martora C. relatând că soţul ei l-ar fi auzit odată pe pârât vorbind urât cu reclamanta, dar că ea personal nu a asistat la vreo discuţie între părţi.
Singura martoră care declară că i-a auzit pe pârâţi făcând-o pe reclamantă „proastă şi nebună”, este martora M.R., însă declaraţia sa nu se mai coroborează cu alte probe din dosar, fiind contrazisă de declaraţiile martorilor V. Gh., O. M. şi O. S., care au declarat că pârâţii îi vorbesc frumos reclamantei şi că dimpotrivă, reclamanta este cea care le vorbeşte urât pârâţilor şi îi blestemă, martorii percepând în mod direct aceste aspecte.
Cu privire la întreţinerea acordată pârâţi reclamantei, martorele C. E., M.R. şi C. E., propuse de reclamantă, au relatat că pârâţii nu o îngrijeau corespunzător pe reclamantă şi nu-i asigurau cele necesare traiului. Declaraţiile acestor martore se contrazic însă cu privire la aspecte esenţiale şi mai mult, contrazic chiar afirmaţiile reclamantei făcute cu ocazia răspunsului la interogatoriu.
Astfel, în vreme ce martora M. arată că părţile s-au înţeles bine la început şi că până în iarnă pârâta venea în bucătăria reclamantei şi îi făcea de mâncare, martora C. declară că pârâţii nu-i făceau mâncare reclamantei şi că îi duceau foarte rar mâncare care era sărată, martora relatând de fapt despre un singur incident, când pârâţii i-au dus reclamantei o răcitură sărată. În acelaşi timp, martora C. declară că nu ştie dacă pârâţii o ajutau pe reclamantă cu alimente şi relatează că i s-a plâns reclamanta că o dată pârâţii i-au adus mâncare sărată. Declaraţia martorei C. vine în contradicţie şi cu răspunsul reclamantei la interogatoriu în această privinţă, reclamanta declarând că niciodată pârâţii nu i-au pregătit mâncare la ea în bucătărie.
Martora C. a arătat că iarna trecută reclamanta a avut căldură în bucătăria unde locuieşte pentru că ea s-a aprovizionat cu lemne, în vreme ce martora M.a declarat că la reclamantă era de multe ori frig. Tot cu privire la aprovizionarea cu lemne, martora M. a declarat că în aceeaşi iarnă pârâtul a adus o căruţă cu lemne din pădurea reclamantei, contrazicând din nou declaraţia reclamantei, care a răspuns la interogatoriu că pârâtul nu i-a adus ei lemne, ci le-a dus alături, la socrul lui, care este vecin cu reclamanta.
Au mai relatat martorii că părţile au în spatele casei o grădină pe care au împărţit-o de comun acord în două părţi, una pentru reclamantă şi una pentru pârâţi. Şi în această privinţă însă, martorii reclamantei se contrazic. Astfel, în vreme ce martora C.declară că pârâţii nu au prăşit cartofii şi că pe teren sunt buruieni, martorele M şi C. arată că fiecare dintre părţi şi-a cultivat şi şi-a îngrijit partea ei de grădină.
Neconcordanţe există între declaraţiile martorelor sus-amintite şi cu privire la lucrările de întreţinere făcute de pârâţi în casa în care ei locuiesc, martora C. declarând că pârâţii au văruit în două camere pe banii reclamantei, martora M. – că pârâtul a văruit în casă cu banii reclamantei iar în primăvară a mai văruit o cameră pe banii lui, iar martora C., care afirmă că a intrat vara trecută de două ori în această casă, nu a văzut că pârâţii ar fi văruit.
În ce priveşte afirmaţiile reclamantei referitoare la agresarea fizică a sa de către pârâţi, acestea nu au fost probate în nici un fel.
Martorii propuşi de pârâţi, respectiv O. S., O. M. şi V. G. au declarat cu toţii că părţile s-au înţeles bine după ce pârâţii s-au mutat în casa reclamantei, că pârâta îi făcea acesteia din urmă de mâncare şi că uneori mâncau împreună. Martorul V., fiul reclamantei, a relatat chiar că aceasta era bucuroasă că are cine o îngriji, iar martora O. M. – că în acea perioadă reclamanta nu s-a plâns niciodată că mâncarea nu ar fi bună, ori că ar fi prea sărată.
Aceiaşi martori au arătat că relaţiile dintre părţi s-au stricat iarna trecută, când „s-au băgat vecinii” şi mai ales numita M. R., care i-a spus reclamantei că nu ar fi trebuit să le facă acte pârâţilor ci unor rude de-ale ei. Martorii au susţinut de altfel, că reclamanta este o persoană uşor de influenţat şi că înainte de a încheia contractul cu pârâţii, a promis mai multor persoane, că le va face acte şi că promitea acest lucru tuturor celor care o ajutau în vreun fel. De altfel chiar şi martora C. a relatat că reclamanta „vrea să strice actele din cauza minciunilor lumii”.
Martorii au arătat că pârâţii au avut grijă de reclamantă, în sensul că îi făceau mâncare, îi aduceau apă şi lemne, îi făceau focul, iar iarna trecută au curăţat zăpada din curte, de pe casă şi de pe bucătărie. Au mai arătat că au văruit în casă şi că au ajutat-o pe reclamantă lipind pe exterior bucătăria de vară, că au dărâmat cu acordul reclamantei un coşer vechi al acesteia şi au construit în loc altul nou, că au lucrat întreaga grădină până când aceasta a fost împărţită în două şi că şi după ce au împărţit grădina, tot pârâtul a fost cel care a cules şi a dezghiocat tot porumbul, împărţind apoi recolta cu reclamanta. Martorii O. S. şi V. G. au declarat că pârâţii plătesc apa şi curentul electric pentru ambele imobile, martora O. S. declarând că a fost de faţă când părţile s-au înţeles să pună împreună bani pentru plata impozitului. Aceiaşi martori au arătat că pârâţii i-au cumpărat şi medicamente reclamantei, aceasta având o reţetă compensată.
Martorii pârâţilor au mai declarat că şi după ce relaţiile dintre părţi s-au deteriorat şi chiar şi după începerea procesului, pârâţii au continuat să o ajute pe reclamantă, „ei dorindu-şi să fie bine” aşa cum a arătat martora O. M.. Reclamanta însă, le-a refuzat în mod constant orice ajutor, în prezent fiind ajutată de soţul unei nepoate, care locuieşte cu ea, în bucătăria de vară.
Refuzul reclamantei de a mai fi întreţinută de pârâţi a reieşit de altfel şi din declaraţiile martorilor reclamantei, precum şi din răspunsurile acesteia la interogatoriu.
Este adevărat că, din probele administrate a rezultat că pârâţii nu s-au preocupat de starea sănătăţii reclamantei sub aspectul vizitelor medicale necesare, însă la fel de adevărat este că nu a rezultat că reclamanta le-a solicitat pârâţilor ajutor în această privinţă.
Trebuie avut în vedere şi faptul că pârâţii sunt foarte tineri (25 şi respectiv 23 de ani) şi nu au experienţa îngrijirii unui bătrân, care are şi probleme cardiace şi în mod cert nu au cunoştinţele necesare în privinţa medicaţiei, a alimentaţiei şi a frecvenţei controalelor medicale necesare unei astfel de persoane.
Mai mult, trebuie avută în vedere şi starea pârâtei, care are o sarcină avansată, aşa cum instanţa a putut percepe în mod direct la ultimul termen de judecată, împrejurare care îi limitează temporar capacitatea de a efectua muncile specifice unei gospodării la ţară, care presupun un efort fizic susţinut.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa constată că nu se poate reţine neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere de către pârâţi, ci doar existenţa unei stări de tensiune între părţi, cauzată de diferenţele de percepţie specifice vârstei fiecăreia, precum şi de influenţele vecinilor şi rudelor asupra reclamantei.
Ţinând seama şi de faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâţii ar fi avut un comportament ireprobabil faţă de reclamantă, aşa cum a susţinut aceasta din urmă, instanţa constată că nu sunt temeiuri pentru rezoluţiunea contractului.
În drept, faţă de situaţia anterior expusă, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2263 al. 2, 3 C. civ. sub aspectul imposibilităţii executării contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, ori al neexecutării fără justificare a obligaţiei de întreţinere şi în consecinţă va respinge cererea ca nefondată.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 al. 1 C. pr. civ., întrucât reclamanta a căzut în pretenţii, aceasta va fi obligată către pârâţi la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Red.C.A.M. – 18.01.2013
| ← Grăniţuire Succesiuni, moşteniri | Divorţ / Încredinţare minor Obligaţii de întreţinere → |
|---|
Contractul prin care o parte înstrăinează un bun al său în schimbul obligaţiei asumate de către dobânditor de a o întreţine este un contract nenumit, care se deosebeşte de cel de rentă viageră, deoarece creează o obligaţie de a face, strict personală, care nu poate fi transmisă altei persoane.
In cazul în care debitorul obligaţiei de întreţinere nu-şi îndeplineşte îndatoririle ce şi-a luat prin contract, creditorul obligaţiei este îndreptăţit să ceară rezilierea convcnţiei.
Trib. Suprem, Secţia
Citește mai mult
civilă, decizia nr. 1114 din 23 iunie 1976,R.R.D. nr. 12/1976, p. 59Notă: Cu toate că în jurisprudenţă sunt folosite ambele noţiuni - reziliere şi rezoluţiune - pentru a desemna acţiunea în desfiinţarea contractului de întreţinere pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere, în realitate doar instituţia rezoluţiunii acoperă specificitatea contractului de întreţinere (vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere), din moment ce doar obligaţia uneia dintre părţi este succesivă (obligaţia întreţinătorului de a presta întreţinere), obligaţia întreţinutului de a transforma dreptul real de proprietate ori a altui drept real având un caracter imediat.
Or, succesivitatea executării prestaţiilor necaracterizând prestaţiile ambelor părţi, rezilierea nu poate constitui un termen care să desemneze ca trăsătură comună obligaţiile ambelor părţi contractante, deşi, ca finalitate, ambelor instituţii li se aplică aceleaşi reguli juridice în privinţa temeiului juridic al caracterului judiciar, a condiţiilor de admisibilitate a acţiunii şi a pactelor comisorii exprese.
Pe de altă parte, nici sub aspcctul efectelor desfiinţării contractului de întreţinere nu se poate aplica instituţia rezilierii, din moment ce desfiinţarea contractului dc întreţinere are caracter retroactiv, efect juridic pe care nu îl prezintă instituţia rezilierii.
Faptul că desfiinţarea contractului de întreţinere pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere determină restituirea doar a prestaţiei uneia dintre părţi (redobândirea de către întreţinut a dreptului cu proprietate asupra bunului transmis), nu şi a contravalorii întreţinerii prestate de întreţinător, nu reprezintă un efect al rezilierii care exclude orice restituire retroactivă, ci un efect al caracterului aleatoriu al contractului de întreţinere (contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere), care constituie o excepţie de la caracterul retroactiv al rezoluţiunii.
In consecinţă, instituţia rezoluţiunii valorizează atât caracterele juridice ale obligaţiei părţilor izvorâte din contract, cât şi efectele desfiinţării lui pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere rezultate din contract.