: Ridicarea controlului judiciar impus inculpatului. Relevanţa termenului scurs de la momentul impunerii măsurii şi circumstanţele personale ale inculpatului.
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Decizie nr. * din data de 13.08.2013
Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal este reprezentat de prezumția de nevinovăție, reglementată de dispozițiile art. 52 Cod procedură penală, în conformitate cu care, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
În strânsă legătură cu aplicarea efectivă a acestui principiu, este reglementată o altă regulă de bază a procesului penal, potrivit art. 5 Cod procedură penală, în conformitate cu care, în tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei.
Din analiza coroborată a acestor principii rezultă că regula în desfășurarea unei proceduri penale îndreptate împotriva unei persoane este reprezentată de judecarea acesteia în stare de libertate (înțeleasă în sensul larg al acestei noțiuni, ce presupune lipsa oricărei constrângeri adusă de organele judiciare).
Pe cale de excepție, în considerarea interesului general al societății, privită prin prisma necesității de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să poată fi pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, legea permite impunerea, în cadrul procesului penal, a unor măsuri preventive, ce sunt reglementate în mod strict, tocmai pentru ca intruziunea pe care acestea o aduc, în diferite grade, asupra libertății individului, să fie temeinic justificată.
În acest sens, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este reprezentat fie de necesitatea de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, fie pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Prin urmare, menținerea unei măsuri preventive este justificată, atât timp cât subzistă scopul pentru care aceasta a fost impusă inițial.
Analizând datele concrete ale prezentei cauze, instanța reține că, atât arestarea preventivă a inculpatul, cât și, ulterior, liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia au fost pe deplin fundamentate la momentul luării acestora, având în vedere particularitățile obiective ale prezentei cauze, necesitatea asigurării, în bune condiții a cercetărilor penale și, ulterior, a cercetării judecătorești de către instanță, cu analiza justă și corectă a datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
De asemenea, după desfășurarea în cea mai mare parte a cercetării judecătorești în prezenta cauză, instanța reține că subzistă, și la acest moment procesual, indiciile temeinice în sensul că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, iar aceste infracțiuni au un caracter grav, în condițiile în care prin comiterea acestora au fost afectate relațiile sociale ce protejează atât încrederea cetățenilor în sistemul monetar al altor state, în condițiile în care se poate presupune în mod rezonabil că inculpatul a pus în circulație valori străine falsificate, cât și relațiile ce ocrotesc încrederea reciprocă ce ar trebui să existe între participanții la relațiile contractuale, ce par a fi fost "amăgiți"; la momentul la care au contractat cu inculpatul, și, în fine, relațiile sociale ce asigură o strictă evidență și autorizare a armelor și munițiilor care pot fi puse în circulație.
Instanța constată că inculpatul a fost audiat în mod detaliat și complet de instanța de judecată, ocazie cu care acesta a invocat existența mai multor împrejurări de natură să-i înlăture vinovăția cu privire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, însă instanța apreciază că simpla nerecunoaștere de către inculpat a acuzației penale formulate împotriva sa nu poate reprezenta, în mod abstract și necondiționat, un temei al menținerii controlului judiciar sub care acesta se află în prezent, din moment ce acesta are în continuare dreptul ca, în contextul indiciilor de vinovăție existente în cauză, să poată dovedi, eventual, lipsa lor de temeinicie.
La acest moment, instanța este ținută, ca necesitate a respectării prezumției de nevinovăție a inculpatului, la analize cu caracter abstract și nedeterminat, doar în ceea ce privește probabilitatea pe care o indică probele administrate până în prezent, urmând ca aprecierea globală și completă asupra întregului probatoriu administrat în cauză să fie efectuată la momentul pronunțării hotărârii judecătorești din prezenta cauză.
Motivele principale pentru care instanța apreciază că se impune ridicarea controlului judiciar sunt reprezentate, în principal, de durata de timp în care inculpatul s-a aflat sub incidența unor măsuri preventive în această cauză.
În acest sens, instanța reține, așa cum s-a arătat mai sus, că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 28.08.2012 și sub controlul judiciar instituit de către Tribunalul Iași din data de 05.09.2012.
Rezultă astfel că a trecut aproape un an de la momentul la care inculpatul a fost sub imperiul acestor măsuri preventive, interval în care impunerea acestor constrângeri a fost aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal, iar inculpatul s-a conformat pe deplin obligațiilor impuse după liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, inculpatul s-a prezentat în mod constant atât la organele de cercetare penală și procuror, pentru a da declarații și pentru a-i fi prezentat materialul de urmărire penală, precum și la instanța de judecată, la fiecare din termenele care au fost acordate, inclusiv la termenul la care apărătorul său ales a lipsit, în contextul în care, respectarea acestei obligații impuse de instanță, presupunea, de fiecare dată deplasarea pe traseul București-Iași și înapoi.
În plus, până la acest moment procesual, toate probele care se puteau administra în mod direct în fața instanței sesizată cu rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași au fost deja administrate, următorul termen de judecată fiind acordat exclusiv pentru a se înainta rezultatul comisiilor rogatorii dispuse de către instanță.
În aceste condiții, instanța a apreciat că se pune problema respectării în cauză a unui termen rezonabil în ceea ce privește controlul judiciar instituit de instanță, proporționalitatea acestuia urmând a fi analizată cu referire directă la toate circumstanțele particulare ale cauzei, precum și în legătură cu datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Instanța ține să sublinieze astfel că măsura liberării provizorii sub control judiciar este o măsură alternativă la măsura arestării preventive, ce impune, cu necesitate, așa cum rezultă din Decizia nr. 17/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, subzistența temeiurilor care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului.
Or, în ceea ce privește cauza penală de față, instanța reține că faptele pentru care este acuzat inculpatul au fost comise în luna aprilie 2012, iar în intervalul de timp scurs de la momentul comiterii acestora, precum și de la momentul arestării preventive și ulterior a liberării sub control judiciar al inculpatului, a fost în măsură să diminueze ecourile negative ale comiterii acestora în rândul opiniei publice; faptele de care este acuzat, deși sunt fapte grave, pentru care există indicii temeinice că ar fi putut fi comise de inculpat, nu sunt fapte de o gravitate extremă și nu sunt fapte comise cu violență.
În plus, desfășurarea în bune condiții, în continuare, a cauzei penale nu reclamă, la acest moment procesual, cu absolută necesitate, prezența inculpatului, iar acesta din urmă a dovedit, în timpul scurs până în prezent, necesitatea de a se conforma cu strictețe dispozițiilor instanței.
| ← Rezoluţiune contract întreţinere. Jurisprudență Contracte | MODIFICARE TITLU DE PROPRIETATE. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
