Servitute de trecere
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 294 alin. 1
Concursul justiţiei poate fi cerut de titularul dreptului corelativ, în speţă reclamanţii, dacă cel obligat de lege a încălcat prin conduita sa îndreptăţirea proprie a acestora.
(Secţia civilă, decizia nr. 119/A/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 3803/2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamanţii H.M. şi H.L. în contradictoriu cu pârâţii P.E. şi Statul Român, prin Comuna Livezile, prin primar.
S-a respins ca nefondată cererea de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
împotriva sentinţei expuse au declarat apel reclamanţii H.M. şi H.L.
Apelul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor reclamanţilor, tribunalul constată că hotărârea prezintă atributul legalităţii şi temeiniciei, fiind dată cu respectarea întocmai a prevederilor legale aplicabile speţei şi se sprijină pe întregul complex al probelor efectuate.
Acţiunea introductivă, cu modificările şi precizările formulate este una complexă prin care în principal se solicită stabilirea unei servituţi de trecere în beneficiul imobilelor reclamanţilor, peste terenul proprietatea pârâtului. Sentinţa sesizează întrutotul corect că imobilele sunt limitrofe, dar raportul dintre ele nu se constituie ca de la un lot înfundat, la unul pentru care legea impune în sarcina proprietarului obligaţia de a-i permite titularului dreptului de proprietate asupra fondului dominant trecerea în vederea folosirii propriului imobil. Lucrările dosarului nr. 3011/2001 al Judecătoriei Bistriţa (acvirat) în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 7555/2002 împreună cu expertizele efectuate în dosarul prezent şi cu constatările instanţei de fond în contextul cercetării locale ilustrează fără dubiu că terenul construit al reclamanţilor are acces direct şi neîngrădit, facil la calea publică, motiv pentru care grevarea suprafeţei de teren aflată în proprietatea pârâtului nu poate fi admisă.
în realitate, conflictul dintre litiganţi provine din dorinţa reclamanţilor de a-şi asigura accesul în spatele construcţiilor lor, prin curtea pârâtului. Or, această pretenţie, în situaţia rezolvată mai înainte, se circumscrie unei cereri cu obiect obligaţie de a face (ca subsidiar al acţiunii introductive). în abordarea acesteia, reclamanţii au privit-o ca pe o obligaţie legală a vecinului lor de a le asigura uzul şi utilitatea proprietăţii lor, în
respectarea principiului exercitării cu bună credinţă a drepturilor subiective civile şi a raporturilor de bună vecinătate, după ce pârâtul a reuşit să desluşească fundamentul juridic real al cererii de chemare în judecată - art. 1 şi 3 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 44 alin. 7 din Constituţia României.
într-adevăr regimul juridic conturat de textele legale indicate pretinde ca pârâtul să-şi îndeplinească prerogativele dreptului real numai în acord cu scopul lui economic şi social, de satisfacere a intereselor personale, materiale, culturale dar potrivit cu interesul obştesc, cu legea şi regulile de convieţuire socială, în climatul bunei vecinătăţi şi a respectării celorlalte sarcini care îi revin în concordanţă cu legea sau obiceiul.
Concursul justiţiei poate fi cerut de titularul dreptului corelativ, în speţă reclamanţii, dacă cel obligat de lege a încălcat prin conduita sa îndreptăţirea proprie a acestora.
Cum deplin întemeiat statuează judecătoria, regulile vecinătăţii nu acordă apelanţilor dreptul de a folosi terenul pârâtului în mod permanent, pentru realizarea lucrărilor de reparaţii la clădirea lor pentru că în caz afirmativ s-ar afecta excesiv situaţia proprietăţii pârâtului. în tranşarea diferendului trebuie asigurate interesele ambelor părţi, nu numai al aceluia care reclamă valorificarea unui drept. Problema se analizează cu maximă precauţie, cu evitarea oricăror manifestări discreţionare din partea persoanei în favorul căreia se stabileşte măsura. Atât prin principalul acţiunii, cât şi prin subsidiar, se urmăreşte exact acest caracter al trecerii.
Din al doilea punct de vedere, trecerea trebuie justificată de elemente de fapt constând în necesităţi concrete actuale (existente la data introducerii acţiunii), care s-ar putea acoperi numai cu permisiunea ori concursul vecinului, cu cele mai mici pagube, deranjuri, inconveniente şi alte asemenea.
Nu s-au dovedit în speţă degradări la casa reclamanţilor de natură a-l obliga pe pârât la executarea unei obligaţii de a face. La peretele exterior, dinspre gospodăria intimatului, prima instanţă nu a remarcat la faţa locului semne prezente de deteriorare a zidului. O probă contrară nu s-a produs. De altfel, nici prin actul de investire al instanţei nu se indică în mod precis despre ce remedieri este vorba. Referirile sunt generale, posibil viitoare.
La încăperea din anexa gospodărească s-au observat urme de infiltrarea ploii pe tavan şi pe perete. înlăturare deficienţelor exclusiv prin curtea pârâtului trebuia demonstrată, deoarece, de principiu, asemenea lucrări se pot face dinlăuntrul proprietăţii reclamanţilor. în niciun mijloc de dovadă nu se regăseşte imperativul intervenţiei prin folosirea terenului vecin.
Prin operaţiunea de grăniţuire adoptată în sentinţa civilă nr. 7555/2002 s-a determinat implicit mărimea suprafeţelor obiect material al dreptului de proprietate aparţinând părţilor, punctele (hotarele) până la care se întinde dreptul. Rectificarea suprafeţelor nu intervine dacă nu se constată intervenirea unor factori obiectivi, datorită cărora s-a mărit sau micşorat suprafaţa avută în vedere în momentul grăniţuirii.
Ocuparea vreunei suprafeţe componentă a proprietăţii reclamanţilor nu s-a dedus, de asemenea, probator. Este de menţionat că prima instanţă nu a fost investită şi cu o cerere de revendicare. Promovarea unui capăt de cerere cu aceste valenţe direct în apel contravine art. 294 alin. 1 C. pr. civ.
Prima instanţă a soluţionat procesul corespunzător art. 129 alin. 6 C. pr. civ., pe de o parte prin pronunţarea asupra întregului obiect al cererii dedus judecăţii. Pe de alts parte, calificarea acţiunii concordă cu însuşi înţelesul pretenţiilor. Contrar apelului, acţiunea s-a introdus pentru crearea servituţii şi permisiunii trecerii. De vreme ce niciur
motiv al cererilor precizate şi modificate nu s-a întemeiat pe existenţa anterioară a unei servituţi prin destinaţia dată de foştii proprietari, cadrul procesual nu s-a subsumat unei acţiuni prin care să se sesizeze instanţa cu recunoaşterea dreptului preexistent.
Pentru cele ce preced, apelul va fi respins ca nefondat (judecător lacob Corina).
| ← Revocarea unui titlu de proprietate emis în baza legilor... | Sistare indiviziune. Necesitatea formării de loturi distincte... → |
|---|
