Stabilire program vizită minor.. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 819 din data de 03.11.2014
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 819
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ...
Judecător ...
Grefier ...
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant ... cu domiciliul în..., împotriva sentinței civile nr. 794 din 19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. 8626/256/2013 având ca obiect stabilire program vizitare minor, în contradictoriu cu intimata pârâtă ... cu domiciliul în ....
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul reclamant personal și asistat de av. ... în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 31 din dosar, și intimata pârâtă personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 158 și următoarele cod procedură civilă.
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței seria CT XWM 5522374 PJ emisă la data de 16.09.2014 de SPITVBL Constanța, aflată la fila 35 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este motivat și timbrat, iar apelantul reclamant a depus răspuns la întâmpinare însoțit de înscrisuri, care a fost comunicat, după care:
Intimata pârâtă ... se legitimează cu … seria …nr. … emisă de … la data de ….
Fiind interpelată, intimata pârâtă precizează că prin întâmpinare nu înțelege să critice soluția instanței de fond, nu formulează apel în cauză, ci doar se opune apelului formulat de reclamant.
Instanța pune în discuție excepția tardivității apelului invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimata pârâtă lasă la aprecierea instanței excepția pe care a invocat-o, solicitând a se verifica dacă apelul a fost formulat în termenul legal.
Reprezentantul apelantului reclamant solicită respingerea acestei excepții, întrucât apelul a fost formulat în termenul legal.
Instanța, constatând că apelul a fost depus în termenul legal, respinge excepția tardivității formulării apelului invocată de intimata pârâtă, ca nefondată.
Reprezentantul apelantului și intimata, fiind interpelați, declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la probe.
Reprezentantul apelantului reclamant depune înscrisuri la dosar, respectiv copia acțiunii formulate. Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar, precum și proba testimonială în dovedirea faptului că minorul este afectat de faptul că nu poate rămâne și pe timpul nopții la domiciliul tatălui. Solicită de asemenea a se întocmi un nou referat de anchetă socială la domiciliul mamei, întrucât din datele pe care le deține, rezultă că minorul a fost agresat fizic de fiica bonei, precum și de bunic care l-a lovit pe copil în zona genitală, copilul având dureri timp de o lună. Arată că minorul nu este scos la plimbare, nu are viață socială, iar hainele și celelalte lucruri pe care le primește de la tată sunt scoase în stradă, în fața porții, pentru a le lua cine dorește.
Intimata pârâtă nu se opune probelor solicitate de apelantul reclamant și în apărare nu mai solicită probe noi în apel.
Instanța, deliberând, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, și respinge proba testimonială și cu suplimentarea anchetei sociale, solicitate de apelantul reclamant, ca neutile soluționării apelului.
Părțile, fiind interpelate, declară că nu mai au de formulat cereri, apreciind că apelul este în stare de judecată.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a părților, constată terminată cercetarea judecătorească și, în raport de dispozițiile art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile în fond asupra apelului.
Reprezentantul apelantului reclamant pune concluzii de admitere a apelului pentru motivele expuse în scris la dosar. Solicită stabilirea unui program de vizitare pentru tată mai larg, cu posibilitatea rămânerii pe timpul nopții a minorului la domiciliul apelantului reclamant, precum și câte 4 zile la fiecare din cele două Bairamuri, de primăvară și de toamnă, dar și pe timpul vacanței de iarnă, întrucât dacă apelantul ar dori să plece undeva în vacanța de iarnă cu minorul, nu ar putea, fiind obligat să ducă seara copilul la domiciliul mamei, unde trebuie să rămâne peste noapte. Solicită a se avea în vedere că apelantul reclamant are condiții mai bune pentru copil, locuind în apartament, astfel că are baia în casă, iar pârâta intimată are baia în curte. De asemenea, copilul are garderobă completă la domiciliul tatălui. Solicită a se avea în vedere că minorul este botezat în religia musulmană, și este dornic să meargă cu tatăl său la geamie și să petreacă timpul împreună cu tatăl său de Bairam. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea apelului.
Intimata pârâtă solicită respingerea apelului.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Medgidia și înregistrate sub nr.8626/256/7.11.2013 reclamantul ... a solicitat în contradictoriu cu pârâta ... stabilirea prin hotărâre judecătorească a unui program de vizitare a minorului ... născut la data de ....
În motivarea cererii reclamantul a arătat că părțile au fost căsătorite, desfacerea căsătoriei făcându-se prin sentința civilă nr. 286/2013 a Judecătoriei Medgidia. A arătat reclamantul nu s-a putut înțelege cu pârâta în stabilirea unui program de vizitare care să permită păstrarea legăturii cu copilul său.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 401 din Codul civil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului arătând că reclamantul s-a comportat și se comportă în relațiile dintre părți ca și cum ar avea doar drepturi nu și obligații, invocându-se o serie de aspecte din comportamentul pârâtului ce au dus la desfacerea căsătoriei. A mai învederat pârâta ca în stabilirea programului de vizitare trebuie să se aibă în vedere stabilitatea emoțională a acestuia.
La data de 4.03.2014 reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorului astfel: prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 11-luni orele 8, a doua și a patra săptămână din luna, miercuri de la orele 11 până vinei orele 8,, o lună vara pe timpul vacanței de la 15 iulie la 30 august, iarna de la 20 decembrie la 27 decembrie în anii pari și de la 27 decembrie la 5 ianuarie în anii impari, în perioada bairamului de primăvară 4 zile și în perioada bairamului de toamnă - Bairam Kurban 4 zile, toate variantele cu luarea copilului în domiciliul tatălui.
Prin sentința civilă nr. 794/19.05.2014 Judecătoria Medgidia a admis cererea și a stabilit pentru reclamant următorul program de vizitare a minorului ...: în prima și a treia săptămână din lună astfel: sâmbăta între orele 10 - 19 și duminica între orele 10 - 19 cu posibilitatea pentru reclamant să ia la domiciliul său pe minor și cu obligația de a-l aduce pe acesta la domiciliul mamei la sfârșitul programului. În perioada 15 iulie - 15 august a fiecărui an pârâtul îl va putea lua zilnic la domiciliul său între orele 10 - 19 cu obligația de a-l aduce pe acesta la domiciliul mamei la sfârșitul programului. În perioada 20 decembrie - 23 decembrie, precum și în perioada 27 - 30 decembrie a fiecărui an pârâtul îl va putea lua zilnic la domiciliul său între orele 10 - 19 cu obligația de a-l aduce pe minor la domiciliul mamei la sfârșitul programului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 286/25.01.2013 a Judecătoriei Medgidia s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți luându-se act acordul de voință, stabilindu-se ca exercitarea autorității părintești asupra minorului ..., să fie exercitată de reclamantă, locuința acestuia stabilindu-se tot la domiciliul reclamantei. Nu a fost stabilit un program de vizitare prin sentința de desfacere a căsătoriei.
A reținut instanța de fond că, din declarațiile martorilor rezultă că după desfacerea căsătoriei copilul a fost luat și dus la plimbare de către tatăl său, pârâta nemaifiind de acord să-l mai lase cu reclamantul după ce i s-a adus la cunoștință că reclamantul a fost văzut în parc cu minorul împreună cu o altă persoană de sex feminin. Se mai reține că între părți nu s-a ajuns la o aplanare definitivă a conflictelor care au dus la desfacerea căsătoriei.
A menționat Judecătoria că, din anchetele sociale efectuate la ambele domicilii rezultă că atât reclamantul, cât și pârâtul prezintă condiții corespunzătoare de creștere și educare a minorului. S-a reținut ca ambii martori învederează că reclamantul este atașat de copilul său.
Instanța de fond reținînd dreptul inalienabil al reclamantului în calitate de tată al minorului ... de a păstra legături personale cu copilul său a admis cererea acestuia de stabilire a unui program de vizitare.
În stabilirea concretă a programului Judecătoria a avut în vedere, în primul rând, interesul superior al copilului care constă în dreptul minorului de a păstra legăturile cu ambii părinți. În stabilirea programului de vizitare instanța nu a putut face abstracție de vârsta minorului, extrem de fragedă, vârstă la care se impune prezența mult mai accentuată a prezenței materne, inclusiv pe timpul nopții.
S-a apreciat, că la acest moment, nu este în interesul copilului să-și schimbe pe timpul nopții locuința, rămînînd la anumite intervale de timp la tatăl său, raportat la vîrsta minorului.
Împotriva sentinței civile amintite reclamantul a formulat apel solicitând modificarea sentinței apelate și stabilirea unui program de vizitare așa cum a solicitat la fond, cu luarea minorului acasă la tată și pe timpul nopții.
Arată apelantul că a propus varianta de program de vizitare a minorului cu luara acestuia la domiciliul său pentru a putea păstra o legătură apropiată de fiul său care este și unicul său copil.
Susține apelantul că sentința pronunțată stabilește câteva zile în timpul săptămânii în care îl poate lua câteva ore pe zi, iar în vacanțe, pe timp de zi, creând o situație artificială pentru ca mai multe ar însemna să îl ia și să îl aducă înapoi decât să stea împreună. Mai arată apelantul că minorul are 5 ani, stau în același oraș și este foarte atașat de el și de familia sa.
În drept au fost invocate dispozițiile art 401 c.pr.civ și art 996-999 c.pr.civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
A invocat intimata excepția tardivității apelului declarat de către reclamant.
Arată intimata că minorul are o vârstă fragedă și luarea acestuia la domiciliul tatălui peste noapte mai multe zile consecutiv ar duce la scoaterea lui bruscă din mediul în care s-a obișnuit ce ar avea efecte traumatizante.
Menționează intimata că programul stabilit de către instanța de fond este unul minimal și echilibrat în care primează interesul superior al copilului și nu face abstracție de vârsta la care se impune prezența mai accentuată a mamei mai ales pe timpul nopții.
Intimata învederează că apelantul este șofer de taxi cu un program zi-noapte instabil neavând ore libere și un program fix astfel că nu va avea grija copilului și îl va duce la sora și mama lui, acest lucru privând copilul de excursiile cu colegii și tabere. Mai susține intimata că programul solicitat nu va permite luarea copilului în concedii, timpul apelantului fiind ocupat cu jocurile de noroc.
Mai arată intimata că în apartamentul în care locuiește apelantul mai stă sora sa, mama și fratele său. Susține intimata că atunci când e luat la domiciliul apelantului copilul doarme în pat cu unchiul său, apelantul dormind pe jos, aspect care i se pare intimatei inacceptabil.
Intimata susține că este important de văzut că atunci când este luat de tatăl său copilul nu este crescut corespunzător, nu este îmbrăcat și educat corespunzător.
Intimata învederează că nu i se pare normal ca minorul să fie luat de la ea și dus la bunica paternă unde este lăsat în grija acesteia, femeie în vârstă, și a surorii apelantului, o femeie care până la vârsta de 51 de ani nu este căsătorită și nu a avut niciodată copii neavând experiență.
Mai susține intimata că minorul este de religie ortodoxa, ca și ea, astfel că nu este de acord cu luarea acestuia de sărbătorile religioase creștine la domiciliul apelantului și nici de sărbătorile religioase musulmane.
Intimata precizează că apelantul a deranjat-o prin venirea la domiciliul său și luarea copilului în lipsa sa, și totodată prin prezentarea sa la grădinița copilului.
Menționează intimata că între apelant și tatăl ei au existat neînțelegeri, apelantul acuzându-l pe acesta că ar fi lovit copilului, aspecte nedovedite însă.
La termenul din data de 3.11.2014 Tribunalul a respins excepția tardivității apelului apreciind că, față de data comunicării sentinței civile, 27.06.2014, și data formulării apelului, 1.07.2014, termenul de apel de 30 de zile nu era împlinit.
Analizînd, potrivit dispozițiilor art. 479 C.pr.civ., aplicabile în raport de dezvoltarea motivelor de apel, legalitatea sentinței civile apelate, prin prisma criticilor ce i se aduc, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 286/25.01.2013 a Judecătoriei Medgidia s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, exercitarea autorității părintești asupra minorului ... de către mamă și stabilirea domiciliului minorului la mamă, sentința fiind pronunțată având în vedere înțelegerea părților.
În timp, apărând neînțelegeri cu privire la păstrarea legăturilor tatălui cu minorul, reclamantul a formulat acțiunea de stabilire a unui program de vizitare minor.
În ceea ce privește condițiile de trai oferite de către părinți, Tribunalul constată că acestea sunt similare, aprecierile instanței de fond referitoare la dreptul tatălui de a păstra legături cu copilul fiind judicioase.
Tribunalul apreciază, însă, că modalitatea de stabilire, în concret, a programului de vizită a minorului de către instanța de fond nu este corectă, aceasta făcînd o greșită aplicare a principiului interesului superior al copilului.
Noțiunea de interes superior al copilului provine din realizarea faptului că acesta este un individ care are nevoi și drepturi distincte de cele ale părinților.
În practică și în doctrină s-a arătat că tatăl și mama sunt figuri importante de atașament care au rol decisiv în dezvoltarea emoțională și socială a copilului, atîta timp cît calitatea interacțiunilor lor va condiționa calitatea relațiilor sociale. De aceea în situația familiilor care se destramă prin divorț, interesul superior al copiilor, în general, este legat de posibilitatea de a putea accesa cvasinelimitat pe ambii părinți pentru a putea dezvolta relații echilibrate și armonioase cu ambii părinți
Interesul superior al minorului reclamă menținerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu familial normal și echilibrat în prezența ambilor părinți pentru că riscul ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată cu încredințarea sa unuia sau altuia dintre părinți. De aceea, după separarea părinților menținerea și încurajarea relației copilului cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, devine vitală pentru dezvoltarea sa morală normală.
Atât în legislația internă cât și în legislația internațională precum și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul la relații personale se consacră ca un drept fundamental, recunoscut atât părintelui cât și copilului, statele fiind obligate să ia măsuri pozitive pentru realizarea efectivă a acestuia.
Relațiile personale trebuie să se realizeze neîngrădit, restrângerea acestora fiind necesară numai în condiții deosebite pentru protejarea copilului.
În acest sens s-a exprimat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, arătând în cauza … vs. România și Ungaria că "posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul la viața de familie protejat de art.8, statele având obligația de a asigura reunirea copilului cu părintele său."
Potrivit art 17 din Legea nr. 272/2004 "Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament…In caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.";
Totodată, conform art 18 din același act normativ "În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin: c)găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit";
Tribunalul nu va reține susținerea intimatei, validată de către instanța de fond, potrivit căreia vârsta prea fragedă a copilului și condițiile de muncă și trai ale tatălui nu justifică luarea minorului la domiciliul acestuia din urmă, aceasta fiind neîntemeiată.
Așa cum am arătat mai sus, interesul superior al copilului presupune păstrarea legăturilor acestuia cu părintele cu care nu are domiciliu comun și cu rudele din partea acestui părinte.
Pentru a se păstra această legătură, Tribunalul apreciază că este necesar ca perioada petrecută de copil cu apelantul să fie suficient de lungă și fără întreruperi anormale, copilul având astfel posibilitatea de a participa efectiv la activitățile desfășurate de tatăl său și de a se integra modului de viață al tatălui său.
Tribunalul consideră că vârsta minorului, de 5 ani, este suficient de mare pentru ca acesta să poată locui împreună cu tatăl său pe o durata mai lungă de timp, la această vârstă prezența mamei nemaifiind strict necesară. Astfel, la vârsta de 5 ani copilul are o oarecare autonomie, se poate alimenta și îmbrăca cu un minim ajutor din partea adulților, își poate găsi preocupări singur și poate înțelege și executa singur ce i se cere.
Prin urmare, luarea copilului la domiciliul tatălui este necesară pentru a se putea crea legături care să dureze în timp, prezența tatălui pe o perioada mai lungă și fără întreruperi creând stabilitate și satisfăcând nevoia copilului de a-și cunoaște familia paternă.
Nu se poate reține faptul că prin reținerea copilului peste noapte la domiciliul tatălui s-ar crea vătămări acestuia, din probele administrate la instanța de fond rezultând că locuința unde își are apelantul domiciliu este proprie pentru creșterea unui copil.
Faptul că apelantul locuiește împreună cu mama și sora sa, ocazional și cu fratele său, nu este de natură a duce la concluzia existenței unor condiții improprii pentru creșterea copilului.
Din actele dosarului, anume ancheta socială, rezultă că și la domiciliul mamei copilul stă împreună cu familia extinsă, cu bunicii materni și familia unchiului matern.
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați rezultă că reclamantul are un comportament corespunzător unui părinte responsabil, este atașat de copil și încearcă să păstreze legături apropiate cu acesta.
Astfel, martorul ... arată ";Eu am fost în casa în care locuiește în prezent reclamantul și apreciez că sunt condiții potrivite pentru a primi un copil în vizită, este curat, au centrală proprie…Eu apreciez că reclamantul este un tată grijuliu și mi se pare foarte atașat de copil";, iar martorul ... arată ";Eu apreciez că reclamantul ține la copil";
Instanța apreciază că cererea reclamantului de a lua minorul la domiciliul său și în cursul săptămânii nu este întemeiată.
Astfel, necesitatea dezvoltării unor relații apropiate între minor și tatăl său nu trebuie să ducă la o fragmentare prea mare a programului de școală și de viață a copilului, aceasta având repercusiuni asupra stării de echilibrului și de stabilitate ce trebuie asigurată unui copil în creștere. Or, luarea copilului peste la domiciliul tatălui și în timpul săptămânii ar duce la perturbarea echilibrului copilului, în condițiile în care acesta merge la grădiniță și are deja un program prestabilit.
Tribunalul nu va reține susținerile intimatei potrivit căreia minorul trebuie să stea cu ea în vacanța de vară și în toate sărbătorile de iarnă întrucât acesta va beneficia de plecări în concediu și că este de religie ortodoxă, acestea nefiind întemeiate.
Așa cum am arătat, interesul superior al copilului constă în punerea nevoilor acestuia mai presus de nevoile părinților. Or, pentru a se realiza acest interes este normal ca minorul să petreacă și o parte din vacanțe cu tatăl său, iar măcar una din doua sărbători de iarnă să aibă prilejul de a le petrece în familia paternă.
De asemenea, este necesar ca tradițiile și credințele apelantului să fie cunoscute și de către minor, sărbătorile religioase ale tatălui său fiind momente importante la care minorul este bine să participe, chiar dacă minorul are declarată de către părinți o altă religie.
Pentru motivele expuse mai sus, Tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală numai în ceea ce privește aprecierea necesității stabilirii unui program de vizită în favoarea reclamantului, însă este netemeinică și nelegală în ceea ce privește conținutul programului de vizită.
Față de cele arătate, Tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința civilă nr. 794 din 19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în sensul că va admite în parte cererea precizată formulată de reclamant,
Tribunalul va stabili pentru reclamant următorul program de vizitare a minorului ...: in prima și a treia săptămână din lună de vineri ora 17:00 până duminică ora 18:00 cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului. O lună în vacanța de vară în perioada 15 iulie - 15 august a fiecărui an, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului. În perioada Bairamului de primăvară 4 zile și în perioada Bairamului de toamnă ( Kurban Bairam) 4 zile cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului. În perioada 20 decembrie - 27 decembrie în anii pari, precum și în perioada 27 decembrie-3 ianuarie în anii impari cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului.
Având în vedere faptul că în urma demersului judiciar al apelantului intimata a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 c.pr.civ Tribunalul va obliga intimata la plata către apelant a sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către apelantul reclamant ... cu domiciliul în mun. ... ,în contradictoriu cu intimata pârâta ... cu domiciliul în ....
Schimbă în parte sentința civilă nr 794 din 19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr 8626/256/2013 în sensul că
Admite în parte cererea precizată formulată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta ....
Stabilește pentru reclamant următorul program de vizitare a minorului ...:
În prima și a treia săptămână din lună de vineri ora 17:00 pînă duminică ora 18:00 cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului.
O lună în vacanța de vară în perioada 15 iulie - 15 august a fiecărui an, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului.
În perioada Bairamului de primăvară 4 zile și în perioada Bairamului de toamnă ( Kurban Bairam) 4 zile cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului.
În perioada 20 decembrie - 27 decembrie în anii pari, precum și în perioada 27 decembrie-3 ianuarie în anii impari cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimata pârâtă la plata către apelantul reclamant a sumei de 520 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
... ...
GREFIER,
Tehnored./3 ex./03.12.2014
Jud. fond:-
Emis 2 com./04.12.2014
| ← Contestatie impotriva actelor de control emise de Curtea de... | Radiere sechestru asigurator în temeiul declaraţiei autentice... → |
|---|
