Contestatie impotriva actelor de control emise de Curtea de Conturi a Romaniei
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 2564 din data de 06.11.2014
Nelegalitatea angajarii, lichidarii si ordonantarii unor cheltuieli privind servicii contabile si de audit intern de catre autoritatile publice locale in raport de obligatia de buna gestiune financiara prevazuta de art.5 din OUG 119/1999
Prin cererea inregistrata pe rolul Trribunalului Constanta-sectia contencios administrativ si fiscal la data de 5.08.2014 sub nr.5893/118/2014 reclamantii ..., ... si ... au formulat cerere in anulare impotriva incheierii nr.8/24.07.2014 emisa de ....
In motivarea in fapt a cererii s-a aratat ca in ceea ce priveste legalitatea contractului de prestarii servicii nr.1927/24.05.2011 incheiat cu ... s-au nesocotit toate apararile sale si apreciaza ca acest contract s-a incheiat cu respectarea conditiilor de legalitate, iar toate obiectivele de contract au fost duse la indeplinire prin intocmirea de rapoarte.
Arata reclamanta ca nu-si insuseste sustinerea organelor de control ca nu trebuia un contract intrucat exista un compartiment specializat deoarece in cadrul compartimentului financiar contabil au fost angajate persoane fara experienta necesara sau cu experienta minima iar gestiunea UAT nu trebuie sa cunoasca erori.
Cu privire la contractul de prestari servicii nr.2042/3.06.2011 incheiat cu ... solicita reclamantii sa se constate ca obiectivele din acest contract sunt cu totul altele decat obiectivele din contractul nr.1667/2010 incheiat cu cabinet de audit ..., iar perioadele de verificare sunt diferite. Activitatea desfasurata de catre ... in cele doua contracte s-a materializat in intocmirea de rapoarte de activitate care si-au atins obiectivele si nu s-a creat nici un prejudiciu Unitatii Administrativ Teritoriale.
Parata ... a formulat intampinare prin care a solicitat ca in baza probelor ce vor fi administrate sa se respinga actiunea ca neintemeiata.
In aparare s-a aratat ca in perioada 12.05.2014-13.05.2014 auditorii publici externi din cadrul ... au efectuat „Controlul modului de gestionare si utilizare a mijloacelor materiale si banesti precum si asigurarea integritatii patrimoniului public si privat al UAT” la entitatea UAT Comuna …, constatarile rezultate fiind consemnate in Raportul de control nr.1799/13.05.2014. Urmare a deficientelor constatate , prin Decizia nr.44/3.06.2014 s-a dispus ca pana la data 29.08.2014 sa fie realizate masurile referitoare la stabilirea intinderii prejudiciilor si recuperarea acestora
Contestatia formulata de reclamanti a fost respinsa prin Incheierea nr.8/24.07.2014.
Contrar sustinerilor reclamantilor, apreciaza parata ca fiind corecte si legale constatarile auditorilor publici externi. S-a constatat in urma verificarilor ca UAT Comuna … a contractat de la … , societate al carei administrator este ..., servicii de inventariere si de inregistrare mijloace fixe , efectuand cheltuieli fara temei legal in valoare de 22.000 lei, in conditiile in care entitatea avea organizat un compartiment specializat de finante-contabiliatte, in cadrul caruia sunt angajate persoane calificate si care, conform fisei postului aveau atributii clar stabilite pentru aceasta activitate.
S-a evidentiat faptul ca, in anul 2011 au fost angajate cheltuieli cu serviciile de inventariere si efectuare de inregsitari contabile penrtu activele entitatii , in conditiile in care la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar 2011, 2012, inclusiv 2013 anul in care a fost efectuata ultima plata aferenta contractului 1927/2011 entitatea a continuat sa inregistreze plati restante, incalcand reguliel bugetare stabilite prin art.14 alin.8 din legea finantelro publice locale nr.273/2006.
Precizeaza parata ca, dupa contractarea unui imprumut de la Ministerul Finantelor Publice in valoare de 1.886.077 lei pentru stingerea arieratelor , conform OUG 3/2013, in anul 2013 cu OP 299/28.05.2013 UAT Comuna … a procedat la plata sumei de 8000 lei catre … in baza facturii nr.44/30.09.2011.
Potrivit organigramei si a statului de functii aprobat , in cadrul compartimentului buget-finante postul de contabil este ocupat de ... care exercita si viza de control financiar preventiv propriu (CFPP).
In conditiile in care compartimentul financiar-contabil utilizeaza un program informatic de evidenta contabila prin intermediul caruia este organizata evidenta financiar contabila si implicit sunt inregistrate activele entiattii, fiind calculat asi amortizarea, s-a considerat ca incheierea contractului nr.1927/2011 excede cadrului egal. Totodata, s-a constatat ca serviciioe contractate au fost si ineficiente intrucat s-au constatat abateri cu privire la inventariere pentru care ordonatorul principal de credite a fost sanctionat cu amenda contraventionala de 3000 lei.
Prin raspuns la intampinare reclamantii au invocat aceleasi sustineri ca in cererile introductive.
Instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului instanta retine urmatoarele>:
Urmare a actiunii de control privind modul de gestionare si utilizare a mijloacelor materiale si banesti, precum si asigurarea integritatii patrimoniului public si privat efectuat la UAT …, parata … a constatat ca entitatea a contractat in anul 2011 cu ... servicii de inventariere si de inregistrare mijloace fixe, conform contractului nr.192724.05.2011 in valoare de 22.000 lei, in conditiile in care UAT Comuna … avea organizat un compartiment specializat de finante-contabilitate, in cadrul caruia sunt angajate persoane calificate si care, potrivit fisei postului aveau atributii stabilite pentru aceasta activitate.
S-a mai constatat prin raportul de control din 13.05.2014 (fila 66) ca in cadrul compartimentului financiar-contabil UAT… se utilizeaza un soft informatic de evidenta contabila, prin intermediul caruia este organizata evidenta financiar-contabila si implicit, sunt inregistrate activele entitatii si care calculeaza automat amortizarea , astfel incat , au apreciat auditorii publici ca incheierea acestui contract excede cadrului legal, operatiunile mentionate in contract fiind in sarcina salariatilro apartaului de specialitate al primarului.
Mai mult, s-a constatat ca pentru utilizarea aplicatiei informatice, salariatii UAT… beneficiaza de asistenta in utilizarea programelor de evidenta specifice activitatii financiar-contabile, de la furnizorul programului informatic, … in baza contractului nr.4399/19.12.2007.
Totodata, s-a constatat ca reclamanta nu a tinut cont de faptul ca, administratorul ... –... este una si aceeasi persoana cu administratorul … care a prejudiciat bugetul UAT…, conform controlului incheiat de auditorii publici externi in anul 2009.
La punctul 2 al raportului de audit s-au facut constatari cu privire la angajarea in anul 2011 a unor cheltuieli pentru servicii de audit.
Prin contractul de prestari servicii nr.2042/3.06.2011 incheiat cu ... au fost contractate servicii de audit intern privind exercitiul financiar al anului 2009 si 2010, in valoare de 17.000 lei. Din proba cu inscrisuri depusa la dosar rezulta ca a fost efectuat raportul de audit intern doar pentru anul 2010 nu si pentru anul 2009 . Auditorii publici externi au apreciat ca nefiind legal angajate cheltuielile pentru auditare interna aferenta anului 2009 in conditiile in care UAT mai incheiase un alt contract pentru auditarea exercitiului financiar al anului 2009 cu Cabinetul de audit ... sub nr.1667/27.05.2010.
In consecinta s-a estimat o valoare a abaterii constatate de 8500 lei pentru serviciile de auditare aferente anului 2009.
In vederea valorificarii raportului de control a fost emisa Decizia nr.44/3.06.2014 prin care s-au stabilit masuri de remediere a deficientelor constatate.
Impotriva acestei decizii, entitatea auditata a formulat contestatie in conditiile art. 92 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor …, contestatie ce a fost respinsa de catre Comisia … prin incheierea nr. 8/24.07.2014 pentru argumentele de fapt si drept invocate si prin intampinarea formulata in prezenta cauza
Sustinerea reclamantei ca auditorii publici externi au nesocotit apararile ei nu pot fi primite, intrucat in raportul de control au fost mentionate si inlaturate motivat apararile formulate atat de ordonatorul de credite-… cat si de contabila .... ( fila 72).
Instanta apreciaza ca argumentele auditorilor publici externi cu privire la angajarea nelegala a unor cheltuieli pentru servicii de inventariere mijloace fixe si calcul amortizare sunt juste cata vreme din contractul incheiat cu … rezulta ca obiectul contractului consta in „ culegerea informatiilor din facturi de imobilizari, preluarea automata a intrarilor de imobilizari corporale si necorporale si prelucrarea acestora conform legii 15. Caculeaza amortizarea in mod liniar, degresiv si accelerat, rapoarte detaliate pe amortizare, neamortizate, global, intrari sau iesiri, recapitulatii, note contabile ce se preiau in contabilitate, verificarea automata cu conturile contabile, rapoarte specifice pe obiective.” ( FILA 83)
Fata de aceasta situatie de fapt constatata de auditorii publici externi prin raportul de control, reclamanta UAT… nu a formulat aparari, sustinand doar ca persoanele angajate in cadrul compartimentului de contabilitate nu au experienta.
Cu privire la necesitatea si oportunitatea incheierii contractului, prin nota de relatii de la fila 80 … a justificat ca fiind o „verificare mai ampla de persoane autorizate”.
Art. 1 din Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale prevede:
(1)Prezenta lege stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice locale, precum şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale instituţiilor publice implicate în domeniul finanţelor publice locale.
Art. 14: Reguli bugetare
(1)Este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.
(3)Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Reclamanta nu a justificat baza legala a cheltuielilor contractate pentru servicii de inventariere si inregistrare mijloace fixe cata vreme in compartimentul de finante-contabilitate avea angajat personal specializat si program informatic de prelucrare automata a datelor.
OG 119/1999- Art. 5: Buna gestiune financiară
(1)Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.
La punctul 2 al raportului de audit s-au facut constatari cu privire la angajarea in anul 2011 a unor cheltuieli pentru servicii de audit.
Prin contractul de prestari servicii nr.2042/3.06.2011 incheiat cu ... au fost contractate servicii de audit intern privind exercitiul financiar al anului 2009 si 2010, in valoare de 17.000 lei. Din proba cu inscrisuri depusa la dosar rezulta ca a fost efectuat raportul de audit intern doar pentru anul 2010 nu si pentru anul 2009 . Auditorii publici externi au apreciat ca nefiind legal angajate cheltuielile pentru auditare interna aferenta anului 2009 in conditiile in care UAT mai incheiase un alt contract pentru auditarea exercitiului financiar al anului 2009 cu Cabinetul de audit ... sub nr.1667/27.05.2010.
In consecinta s-a estimat o valoare a abaterii constatate de 8500 lei pentru serviciile de auditare aferente anului 2009.
Cu privire la acest contract reclamanta a sustinut ca obiectivele din cele doua contracte sunt diferite iar perioadele de verificare sunt de asemenea diferite, aparari care nu pot fi primite in conditiile obligatiilor pe care ordonatorul principal de credite le are conform art.5 din OG nr.119/1999 precitate mai sus si astfel cum s-a motivat si prin incheierea nr.8/2014 de respingere a constestatiei nicio prevedere legala nu confera posibilitatea impartirii activitatii de audit intern pe obiective distincte si implicit contractarea activitatii de audit intern cu mai multe societati.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta va respinge cererea ca neintemeiata.
1. Decizie de atragere a raspunderii solidare- conditiile si persoanele care raspund solidar cu debitorul .
Sentinţa civilă Nr. 1628/05 Iunie 2014
Finanţe. Financiar. Implicaţii ale Min. Finanţelor
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta-sectia contencios administrative si fiscal la data de 18.11.2013 sub nr.9731/118/2013 reclamantul ... a chemat in judecata parata ... solicitand suspendarea executarii deciziei de angajare a raspunderii solidare nr.31178 din 30.07.2013 emisa de ..., anularea deciziei de angajare a raspunderii solidare nr.31178/30.07.2013, anularea deciziei nr.35613/6.09.2013 privind respingerea contestatiei formulate impotriva deciziei de angajare a raspunderii solidare nr.31178/30.07.2013.
In motivarea capatului de cerere privind suspendarea efectelor deciziei nr.31178 din 30.07.2013 a aratat reclamantul ca a urmat procedura prealabila, iar cu privire la existenta unui caz bine justificat solicita instantei sa constate ca nelegalitatea masurilor dispuse prin decizia contestata este una evidenta.
Cu privire la cerinta ca masura suspendarii sa se impuna pentru prevenirea unei pagube iminente, aceasta se reflecta sub doua aspecte : grevarea patrimoniului personal cu plat aunor sume pe care le considera nelegal imputate si deci nedatorate, prejudicial este unul personal prin imposibillitatea asigurarii conditiilor necesare existentei.
Pe fondul cauzei, a aratat reclamantul ca in anul 2002 , impreuna cu alte persoane, a constituit … cu scopul de a sprijini si ocroti interesele legitime ale patronilor din Mangalia, dezvoltarea activitatilor din judet, atragerea investitorilor.
Incepand cu anul 2003 asociatia a demarat un proiect cu fonduri europene semnand cu Ministerul Integrarii Europene un contract de credit nerambursabil pentru un program descentralizat, valoarea totala a proiectului fiind de 31.648 euro din care 28.148 euro fonduri nerambursabile si 3500 euro contributia asociatiei. Proiectul a fost finalizat in mai 2004.
Invedereaza instantei faptul ca in perioada noiembrie 2003-mai 2004 a creditat … in vederea implementarii proiectului mentionat , cu suma de 302.000 lei, din care in present mai are de recuperate suma de 20.474 lei.
In anul 2009 , in urma unui control efectuat de catre Directia de Control si verificare Utilizare Fonduri Comunitare prin procesul verbal nr.19180 din 24.03.2009 s-a stability in sarcina asociatiei plata sumei de 27.083,71 euro, reprezentand costuri neeligibile in cadrul proiectului .
In urma acestui control, apreciind legala constatarea nr.2 din procesul verbal , prin chitanta nr.3878528/1 din 1.06.2010 si chitanta nr.20974430/1 din 28.05.2010 a achitat suma de 6.180 euro.
Precizeaza reclamantul ca dupa acest control, marea majoritate a membrilor asociatiei fiind dezamagiti au refuzat sa se mai implice in activitatea asociatiei si nici nu au mai achitat cotizatia.
In ceea ce privest emotivele de fapt retinute de … in cuprinsul deciziei contestate, apreciaza reclamantul ca sunt nereale si nefondate, nefiind sustinute de acte sau probe, situatiain care nu sunt indeplinite conditiile legale de angajare a raspunderii solidare.
Mai sustine reclamantul ca, faptul ca dina nul 2009 asociatia nu a mai inregistrat venituri –acestea constituindu-se in principal din cotizatia membrilor –nu conduce automat la concluzia ca adminsitratorul asociatiei a provocat insolvabilitatea acesteia.
In drept, cererea a fost intemeiata pe Leg.nr.554/2004 si OG nr.92/2003.
In dovedirea cererii au fost depuse inscrisuri.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata. A aratat parata ca motivele invocate de reclamant sunt neintemeiate intrucat din bilantul asociatiei rezulta ca in anul 2009 asociatia a realizat venituri care insa nu au fost folosite pentru plata obligatiilro la bugetul de stat desi existenta acestora era cunoscutade reclamant intrucat executarea silita a inceput inca din iulie 2009.
Prin raspunsul la intampinare formulat la data de 16.01.2014 reclamantul a aratat ca intelege sa renunte la capatul de cerere privind suspendarea executarii deciziei de angajare a raspunderii solidare motivat de imprejurarea ca nu dispune de resurse financiare pentru achitarea cautiunii.
Instanta a incuviintat adminsitrarea probei cu inscrisuri .
Analizand actele dosarului instanta retine urmatoarele :
In temeiul art.176 Cod proc.fiscala, prin procesul verbal nr.24056/3.06.2013 a fost declarata starea de insolvabilitate a debitoarei ....( fila 220 vol.inscrisuri).
Prin decizia de atragere a raspunderii solidare nr.31178/30.07.2013 , in temeiul art.27 alin.2 lit.b si d din OG nr.92/2003 s-a dispus atragerea raspunderii solidare cu debitorul principal ..., a reclamantului ..., in calitate de presedinte al asociatiei, in vederea recuperarii creantei fiscale in cuantum de 135.209 lei.( fila 114)
In motivarea deciziei s-a retinut ca « contribuabilul nu a intreprins niciun demers pentru depasirea dezechilibrului patrimonial in care se afla societatea, fapt pentru care se prezuma ca a provocat si in acest sens cu rea-credinta insolvabilitatea debitorului . »
Impotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestatie administrativa care, a fost respinsa prin decizia nr.35613 din 6.09.2013.
In motivarea deciziei de respingere, parata a retinut ca vina reclamantului in calitate de presedinte al asociatiei rezulta din disp.art.31 pct.1 si 2 din Statut potrivit carora « presedintele si directorul executiv reprezinta interesele ... la nivelul institutiilor guvernamentalecentrale, Parlamentului, patronate si alte institutii neguvernamentale, si conduc si controleaza activitatea asociatiei pe perioada mandatului. »
Conditiile si persoanele care raspund solidar cu debitorul si retinute ca temei legal de organul fiscal in decizia de atragere a raspunderii solidare sunt prevazute in art.27 din OG 92/3003:
2)Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
b)administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului
d)administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale
Din proba cu inscrisuri administrata in cauza ( vol.inscrisuri), instanta retine ca organul fiscal a constatat ca asociatia debitoare nu detine bunuri care sa poata fi urmarite silit si nu are disponibil in conturi la banci, aspect rezultat din raspunsul emis de BCR la adresa de infiintare a popririi asupra conturilor debitoarei principale, motiv pentru care a identificat persoanele a caror raspundere solidara cu debitorul principal poate fi angajata.
Fata de prevederile art.27 alin.2 lit.b din OG 92/2003 retine instanta ca reclamantul nu se incadreaza in ipoteza normativa in conditiile in care nu au fost identificate active ale debitorului principal care sa fi fost ascunse sau instrainate cu rea-credinta.
Instanta apreciaza ca, potrivit dispozitiilor legale incidente in cauza, respectiv art.27 alin.2 lit.b si c din OG 92/2003, pentru atragerea raspunderii solidare , legea prevede expres ca este necesar sa se faca dovada ca administratorul cu rea credinta a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare.
Reaua-credinta trebuie dovedita in timp ce buna-credinta se prezuma conform art.12 din OG 92/2003.
Retine instanta insa ca in motivarea deciziei de atragere a raspunderii solidare, organul fiscal a prezumat reaua-credinta a administratorului, fara sa faca nicio dovada in acest sens. Simpla existenta a unor creante bugetare neachitate nu fac dovada relei-credinte a administratorului asociatiei.
Mai mult, textul legal aplicat de organul fiscal prevede ca insolvabilitatea persoanei juridica se fie provocata prin prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului, ori, din documentatia aferenta actelor contestate depusa de parata, nu rezulta instrainarea sau ascunderea unor active ale debitorului ....
Lit.c alin.2 a art.27 prevede de asemenea nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta, cu rea-credinta a obligatiilor fiscale .
Existenta in ultimul bilant prescurtat la data de 31.12.2009 a veniturilor din activitati fara scop patrimonial in suma de 10.138 lei, aspecte retinute in referatul nr.31178/30.07.2013 privind propunerea de angajare a raspunderii solidare ( fila 231-vol.inscrisuri) nu reprezinta o dovada certa in constatarea relei-credinte pentru neachitarea creantelor fiscale de catre asociatie.
Retine instanta ca reclamantul a facut dovada prin chitante de incasare ca, pe parcursul functionarii asociatiei debitoare a creditat asociatia cu diferite sume de bani din care mai are de recuperat suma de 24.474,28 lei , conform balantei de verificare din ianuarie 2013 aflata la fila 107.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta ,constatand ca organul fiscal nu a facut dovada indeplinirii conditiilor atragerii raspunderii solidare a reclamantului prevazute de art.27 din OG 92/2003, va admite cererea si va dispune anularea deciziei nr.35613/6.09.2013 si a decizieide angajare a raspunderii solidare nr.31178/ 30.07.2013.
2. Decizii de impunere emise in urma unor reverificari multiple de catre organul fiscal. Nelegalitate.
Sentinta civila nr. 889/14 Martie 2014
Finanţe. Financiar. Implicaţii ale Min. Finanţelor
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta-sectia contencios administrative si fiscal la data de 30.04.2013 sub nr.4798/118/2013 reclamanta ... in contradictoriu cu ... a solicitat anularea in parte a deciziei nr.112/15.03.2013 emisa de parata in ceea ce priveste masura de reverificare a perioadei 1.05.2011-31.10.2011 sub aspectul sumei de 19.986,96 lei reprezentand TVA de rambursat afferent relatiei comerciale cu furnizorul ... , cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii a aratat reclamanta ca are ca principla obiect de activitate depozitarea si manipularea de fier vechi si alte minereuri, iar in scopul desfasurarii obiectului de activitate a incheiat mai multe relatii comerciale printre care si firma de paza si protectie ... care, a asigurat servicii de paza a sediului societatii reclamante si a punctului de lucru din Portul Constanta.
In cadrul acestei relatii comerciale furnizorul ... a emis periodic facturi, achitate de fiecare data prin ordin de plata.
Facturile in cauza au intrat periodic in deconturile lunare de TVA supuse verificarii si aprobarii din partea organelor fiscale.
Intr-o prima faza, urmare a inspectiilor fiscale lunare, parata a aprobat rambursarile de TVA inclusive cel afferent facturilor emise de ..., emitandu-se in acest sens, in mod consecutive, decizii de rambursare a TVA.
Ulterior, uzand de prev.art.105 Cod proc.fiscala parata a emis o decizie de reverificare-decizia nr.2736/20.03.2012 dispunand reverificarea sumei de 19.986,96 lei reprezentand TVA provenind din facturile fiscale emise de ... in perioada 1.05.2011-31.10.2011.
Prin raportul de inspectie fiscala organul fiscal a retinut ca in mod eronat s-a aprobat rambursarea sumei de 19.986,96 lei intrucat in perioada in care s-au emis facturile fiscale pentru suma respective, firma ... nu isi depusese propriile deconturi de TVA precum si declaratiile informative incepand cu 1.05.2011.
In consecinta, parata a emis doua decizii, decizia nr.3179/28.03.2012 de nemodificare a bazei de impunere pentru perioada 1.01.2012-31.01.2012 si decizia de impunere nr.3179/28.03.2012 privind obligatiile de plata suplimentare stabilite de inspectia fiscala pentru suma de 19.987 lei impreuna cu accesoriile aferente.
Mai arata reclamanta ca impotriva deciziei de impunere 3179/2012 a formulat contestatie administrative solutionata prin decizia nr.142/29.05.2012 prin care parata a decis desfiintarea deciziei contestate, motivate de faptul ca masura dispusa este neargumentata si nejustificata legal.
Cu toate acestea, organul de solutionare a contestatiei dispune o noua reverificare a aceleasi situatii fiscale.
Are loc o noua inspectie fiscala, soldata cu un nou raport de inspectie fiscala si cu o noua decizie de impunere cu nr.8335/2.08.2012 privind obligatia de plata a aceleasi sume, pentru aceleasi motive.
Arata reclamanta ca a formulat din nou contestatie administrative impotriva noii decizii de impunere, contestatie solutionata din nou favorabil prin decizia nr.319/1.10.2012.
In virtutea art.216 Cod proc.fiscala, parata dispune prin decizia de solutionare a contestatiei o noua reverificare ( a treia), sustinand ca, consecinta desfiintarii deciziei de impunere nu poate fi decat o noua reverificare.
In urma acestei situatii, sustine reclamanta ca s-a gandit sa atace decizia ce a stat la baza primei reverificari, solutionata prin decizia nr.112/15.03.2013, decizie prin care se statueaza ca la emiterea deciziei initiale de reverificare din 20.03.2012 nu au existat elemente noi necunoscute organului fiscal si mai mult, pentru faptul ca ... nu si-a indeplinit propriile obligatii nu poate fi penalizata societatea contestatoare.
In ciuda acestei recunoasteri, in dispozitivul deciziei, parata reia masura de reverificare pentru a patra oara a situatiei fiscale pentru perioada si suma analizata.
Considera reclamanta ca din coroborarea disp.art.105 si 1051 Cod proc.fiscala o situatie fiscala nu poate fi verificata la nesfarsit de catre un organ fiscal.
In sustinere au fost depuse inscrisuri.
La termenul de judecata din data de 28.11.2013 instanta a luat act ca, in temeiul disp.HG nr.520/2012 si art.11 din OUG nr.74/2012 a operat subrogarea legala a ....
La data de 12.12.2013 parata a formulat intampinare ( fila 157) prin care a solicitat respingerea actiunii.
In motivare a aratat ca, contrar sustinerilor reclamantei contestatia administrative formulate impotriva deciziei de reverificare 2736/20.03.2012 a fost solutionata prin decizia nr.112/15.03.2013 exclusiv pe exceptia de fond privind reverificarea, apreciind xa la inceperea actiunii de control organul fiscal avea obligatia sa comunice contribuabilului decizia de reverificare nr.2736/20.03.2012 fundamentata si argumentata potrivit legii.
Sustine parata ca prin actiunea in contencios administrative reclamanta nu poate solicita mai mult decat a solicitat in procedura prealabila. Prin calea de atac prealabila nu s-a solicitat anularea masurii de reverificare sub aspectul sumei de 19.986,96 lei.
Prin urmare, instanta de fond nu poate trece peste o etapa care priveste efectuarea controlului fiscal printr-o noua reverificare, control care terbuie sa aiba in vedere anumite elemente neavute in vedere la efectuarea inspectiilor fiscale initiale.
Astfel, organul fiscal a retinut prin decizia nr.112/15.03.2013 faptul ca la ... au intervenit schimbari in ce priveste actionariatul, fiind formulata plangere penala pentru evaziune fiscala de catre asociatul unic al societatii in ce priveste realitatea si legalitatea tranzactiilor effectuate cu reclamanta din cauza.
Prin incheierea de sedinta din data de 13.12.2013 pronuntata in dosarul nr.6104/118/2013 instanta a dispus conexarea la prezentul dosar , in temeiul art.139 Cod proc.civila.
Prin cererea formulata in dosarul nr.6104/118/2013 reclamanta ... a solicitat obligarea paratei ... la rambursarea sumei de 19.986, 96 lei , cu cheltuieli de judecata, iar in subsidira rambursarea sumei mentionate prin compensare cu alte obligatii fiscale.
In motivare a fost expusa aceeasi situatie de fapt si aceeasi argumentatie ca in cererea principala.
In cererea conexata, parata nu a formulat intampinare.
Analizand actele dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin raportul de inspectie fiscala din data de 26.07.2011 s-a verificat soldul sumei negative a TVA la data de 31.05.2011 solicitat la rambursare de reclamanta. Prin cap.IV –alte constatari- s-a retinut ca potrivit OMFP nr.1121/2005 s-a constatat ca nu exista neconcordante intre evidenta fiscala si evidenta contribuabilului privind taxa pe valoarea adaugata.
Prin raportul de inspectie fiscala din 23.08.2011 s-a verificat soldul sumei negative a TVA la data de 30.06.2011.
Prin raportul de inspectie fiscala din 6.10.2011 s-a verificat soldul sumei negative a TVA la data de 31.07.2011.
Prin raportul de inspectie fiscala din 18.10.2011 s-a verificat soldul sumei negative a TVA la data de 31.08.2011.
Prin raportul de inspectie fiscala din 17.11.2011 s-a verificat soldul sumei negative a TVA la data de 30.09.2011.
Prin raportul de inspectie fiscala din 19.12.2011 s-a verificat soldul sumei negative a TVA la data de 31.10.2011.
Se retine ca in urma fiecarui raport de inspectie fiscala lunara a fost emisa decizie de rambursare a TVA.
La data de 19.03.2012 se emite decizia de reverificare nr.2736/20.03.2012 ( fila 67) prin care se dispune reverificarea TVA pentru perioada 1.05.2011-39.10.2011 , motivata de faptul ca de la data ultimei verificari si pana in present au aparut elemente suplimentare/au aparut erori de calcul, care influienteaza rezultatele inspectiei fiscale anterioare, cu privire la TVA dedus in suma de 19.986,96 lei in baza facturilor de prestari servicii emise de ..., societate care nu a depus deconturile de TVA pentru perioada 1.05.2011-31.10.2011.
Dispozitia de reverificare a fost emisa in temeiul art.105 1 alin.2 din OG 92/2003.
In baza acestei dispozitii de reverificare s-a efectuat o noua inspectie fiscala la sediul reclamantei , concretizata in raportul de inspectie fiscala din data de 27.03.2012 ( fila 73) prin care se retine, printre altele, ca in perioada 1.05.2011-31.10.2011 societatea deduce in mod eronat in baza facturilor emise de ... TVA in suma de 19.987 lei, intrucat ... nu a depus deconturile de TVA si declaratiile informative privind livrarile si achizitiile pe teritoriul Romaniei.
In data de 2.04.2012 reclamantei I se comunica raportul de inspectie fiscala din 27.03.2012, decizia de impunere nr.392/27.03.2012 privind TVA supliemntar in valoare de 19987 lei si accesoriile aferente ( fila 70) si decizia privind nemodificarea bazei de impunere ( fila 68).
Impotriva acestei decizii de impunere reclamanta a formulat, in temeiul art.205 Cod proc.fiscala , contestatie administrative, solutionata prin Decizia nr.142/29.05.2012.( fila 82)
Prin decizia nr.142/29.05.2012 Serviciul de solutionare contestatii decide desfiintarea in totalitate a deciziei de impunere nr.392/27.03.2012 si a raportului de inspectie fiscala din data de 27.03.2012 pentru suma de 19987 lei reprezentand TVA suplimentara de plata si accesoriile aferente.
In considerentele deciziei nr.142 s-a retinut ca “masura dispusa de catre organul de inspectie fiscala cu privire la neacordarea dreptului de deducere al TVA in suma de 19.987 lei este neargumentata si nejustificata din punct de vedere legal. ( fila 87-par.3).
La data de 12.06.2012 reclamantei I se comunica o instiintare privind stingerea creantelor fiscale in care figureaza la data de 26.04.2012 suma de 19.987 lei achitata cu OP nr.342/26.04.2012 insa cu titlu de “profit”.(fila 92), iar conform deciziei de impunere nr.392/2.04.2012 achitata suma de 105 lei reprezentand TVA.
La data de 19.07.2012 parata emite o Decizie privind compensarea obligatiilor fiscale in care iarasi figureaza compensate suma de 19.807 lei conform deciziei de impunere nr.392/2.04.2012.
Desi prin decizia nr.142/29.05.2012 a fost desfiintata in totalitate decizia de impunere nr.392, ulterior, organul fiscal procedeaza la compensarea sumelor stabilite prin decizia de impunere desfiintata.
La data de 1.08.2012 , urmare a solutiei data prin decizia nr.142/29.05.2012 societatea reclamanta este reverificata sub aspectul TVA rezultat din relatiile comerciale cu ....
Prin raportul de inspectie fiscala din data de 1.08.2012 inspectorul fiscal reia cu fidelitate constatarile din raportul fiscal anterior desfiintat de serviciul pentru solutionarea contestatiilor, mentionand in plus ca la data de 5.07.2012 s-a efectuat plangere penala la Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta impotriva ... , procedand la reincadrarea formei tranzactiilor effectuate de catre reclamanta cu furnizorul ... , fara a argumenta si justifica legal masura reincadrarii formei tranzactiilor.
In vederea concretizarii raportului de inspectie fiscala a fost emisa decizia de impunere 945/1.08.2012 inregistrata sub nr.8335/2.08.2012 ( fila 104) prin care s-au stability obligatii de plata privind TVA si accesorii identice cu cele din decizia desfiintata.
Impotriva acestei decizii de impunere, reclamanta a formulat contestatie administrativa solutionata prin Decizia nr.319/1.10.2012. ( fila 108).
Decizia nr.319/1.10.2012 este amplu motivate de catre serviciul de solutionare a contestatiilor, retinandu-se, printre altele, ca din analiza raportului de inspectie fiscala nu rezulta daca organelle de inspectie la stabilirea caracterului nedeductibil al TVA au verificat indeplinirea tuturor conditiilor cumulative si obligatorii impuse de legea fiscala, daca au analizat facturile de achizitie , necesitatea efectuarii acestor cheltuieli, daca societatea justifica cu documente prestarea efectiva a serviciilor si daca aceste prestari au fost effectuate in scopul realizarii de operatiuni taxabile.
Se retine totodata in considerentele deciziei nr.319/2012 , la fila 115-paragraf 3 –ca “nu poate fi retinuta constatarea organelor de inspectie fiscala potrivit careia societatea nu poate beneficia de exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata inscrisa in facturile emise de ... pe motiv ca furnizorul nu depune deconturile de TVA si declaratiile informative privind livrarile/prestarile si achizitiile effectuate pe teritoriul Romaniei( D394) de la 1.05.2011 si pana in present “acesta comportandu-se ca inactive” intrucat dreptul de deducere este conditionat de indeplinirea tuturor conditiilor cu character cumulative si obligatoriu impuse de legea fiscala.”
Retine instanta ca prin aceeasi decizie 319 serviciul de solutionare a contestatiilor invoca jurisprudenta CEJ in materie , respective cauzele conexate C-80/11 si C-142/11 prin care Curtea a statuat ca “ articolul 168 litera a , articolul 178 litera a , articolul 220 punctul 1 si articolul 226 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practice nationale in temeiul careia autoritatea fiscala refuza unei persoane impozabile dreptul de a deduce din valoarea taxei pe valoarea adaugata pe care o datoreaza valoarea taxei datorate si achitate pentru serviciile care i-au fost furnizate pentru motivul ca emitentul facturii aferente acestor servicii sau unul dintre prestatorii sai a savarsit nereguli, fara ca aceasta autoritate sa dovedeasca avand in vedere elemente obiective ca persoana impozabila respective stia sau ar fi trebuit sa stie ca operatiunea invocate pentru a justifica dreptul de deducere era implicate intr-o frauda savarsita de emitentul mentionat sau de un alt operator care intervine in amonte in lantul de prestatii.”
Prin urmare, fata de aceste analize profunde si intemeiate , prin decizia 319/2012 parata decide desfiintarea in totalitate a Deciziei de impunere nr.945/1.08.2012 si a raportului de inspectie fiscala din 1.08.2012 .
Desi in dispozitivul deciziei nu se dispune o noua reverificare a reclamantei, in penultimul paragraph al considerentelor se face trimitere la dispozitiile legale care prevad reverificarea in caz de desfiintare totala sau partiala a actului atacat.
La data de 28.12.2012 parata comunica reclamantei decizia de reverificare nr.2736/20.03.2012 , fata de care reclamanta formuleaza contestatie adminsitrativa, solutionata prin decizia nr.112/15.03.2013, contestata in prezenta cauza.
Aceasta fiind starea de fapt care a generat prezentul litigiu, sub un prim aspect, instanta apreciaza ca prin aceasta modalitate de reverificare continua fara o finalitate clara si precisa pentru contribuabil, organul fiscal incalca principiul bunei credinte prevazut de art. 12 Cod proc.fiscala potrivit caruia relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta, in scopul realizarii cerintelor legii.
Reverificarea multipla cu privire la aceeasi perioada, la care a fost supusa reclamanta este de natura sa incalce principiul minimei afectari a activitatii contribuabilului si sa o mentina intr-o permanenta stare de incertitudine cu privire la dreptul de a i se rambursa o suma reprezentand TVA.
Art. 105 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscala- Reguli privind inspecţia fiscală
(1)Inspecţia fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
(2)Inspecţia fiscală va fi efectuată în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea curentă a contribuabililor şi să utilizeze eficient timpul destinat inspecţiei fiscale.
3)Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Potrivit art.1051 din OG 92/2003 :
Art. 1051 : Reguli privind reverificarea
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 105 alin. (3), conducătorul inspecţiei fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade.
(2)Prin reverificare se înţelege inspecţia fiscală efectuată ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influenţează rezultatele acestora.
(3)Prin date suplimentare se înţelege informaţii, documente sau alte înscrisuri obţinute ca urmare a unor controale încrucişate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorităţi publice ori obţinute în orice mod de organele de inspecţie, de natură să modifice rezultatele inspecţiei fiscale anterioare.
(4)La începerea acţiunii de reverificare, organul de inspecţie fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia de reverificare, care poate fi contestată în condiţiile prezentului cod. Dispoziţiile referitoare la conţinutul şi comunicarea avizului de inspecţie sunt aplicabile în mod corespunzător şi deciziei de reverificare.
Aceste dispozitii reglementand o situatie de exceptie sunt de stricta interpretare, astfel incat reluarea inspectiei fiscale, se poate face doar in conditiile expres prevazute de lege.
Decizia prin care s-a dispus reverificarea este supusa astfel, cerintei motivarii inclusiv sub aspectul indicarii in cuprinsul acesteia a uneia din ipotezele prevazute de lege pentru justificarea reverificarii.
In speta, nu s-au identiifcat erori de calcul si nici date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor. Raportul contractual cu ... era cunoscut inspectorilor fiscali inca de la prima verificare fiscala.
De altfel, instanta observa ca toate reverificarile au acelasi continut si aceeasi concluzie, fara a se identifica elemente noi, iar prin decizia de desfiintare a deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala, nu se indica aspectele ce trebuie avute in vedere la reverificare ci se indica faptul ca reverificarea este consecinta prevazuta de lege in urma desfiintarii deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala .
Lipsa motivarii asupra elemnetelor ce trebuie avute in vedere in cadrul reverificarii, a determinat de fiecare data organul fiscal ce efectua reverificarea sa reia cu fidelitate datele din raportul fiscal de inspectie anulat, fara elemente noi.
Sustinerea paratei formulata prin intampinare in sensul ca desfiintarea in totalitate a deciziei de impunere are ca si consecinta obligatorie referificarea aceleiasi perioade, nu poate fi primita , in acelasi sens fiind si normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala care, la punctul 102.5 prevad :
« In cazul in care, ca urmare a desfiintarii actului administrativ conform art.216 alin.3 din Codul de procedura fiscala, este necesara reverificarea unei perioade impozabile, aceasta se va efectua de cat reo alta echipa de inspectie fiscala decat cea care a incheiat actul contestat”
Prin urmare, se observa ca reverificarea in urma desfiintarii actului administrativ atacat nu este obligatorie ci presupune conditia existentei unei necesitati, necesitate care in cauza nu a fost nici invocata, nici dovedita.
Asertiunile paratei referitoare la incidenta jurisprudentei CEJ din cauzele conexate C-80/11 si C-142/11 ,mentionate mai sus, sunt intemeiate si retinute si de catre instanta, insa, in timpul reverificarii, organul de inspectie fiscala a ignorat incidenta acestor dispozitii.
Instanta reaminteste ca, asa cum a statuat si CEJ in mod constant in deciziile sale, obligatia respectarii jurisprudentei Curtii Europene de Justitie nu revine doar judecatorului national ci si autoritatilor publice, insa invocarea doar teoretica a acestor cauze fara respectarea lor in procedura inspectiei fiscale , ramane fara efect.
Constata instanta ca desi organul fiscal retine incidenta art.105 alin.3 din OG 92/2003 ca o exceptie de fond, in final, contrar continutului art.105 alin.3 din OG 92/2003 dispune reverificarea pentru aceeasi perioada.
Parata prin intampinare sustine ca prin decizia nr.112 nu s-a solicitat anularea masurii de reverificare sub aspectul sumei de 19.986,96 lei rezultata din raporturile contractuale cu .... Instanta nu va retine aceasta aparare intrucat toate masurile de reverificare dispuse si ulterior anulate au vizat aceasta suma rezultata din operatiunile economice cu ... in perioada mai-octombrie 2011.
Din plangerea penala aflata la fila 173 rezulta ca ... nu a depus nici bilantul contabil pe 2010, inainte de schimbarea actionariatului, fapt care, in egala masura nu poate fi imputat reclamantei.
Comunicarea tardiva a deciziei de reverificare invocata de parata in aparare, are incidenta numai in ceea ce priveste dreptul contribuabilului de a formula contestatie administrativa si nu poate determina nulitatea deciziei insasi si a constatarilor efectuate , doar pentru ca a fost comunicata tardiv.
Se retine ca art.105 alin.4 Cod proc.fiscala invocat de parata in decizia nr.112/2013 este abrogat prin art.I, pct.7 din OUG nr.19/2008.
Potrivit Deciziei nr.2/2008 a Comisiei de proceduri fiscale aprobata prin Ordinul presedintelui ANAF nr.1754/2008 « 5.In aplicarea art.19 din OG nr.70/1997 privind controlul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si a art.105 alin.3 coroborat cu art.213 din OG 92/2003, republicata cu modificarile si compeltarile ulterioare : « in situatia conetestatiilor formulate impotriva actelor de inspectie fiscala prin care au fost reverificate aceeasi perioada si acelasi tip de obligatie fiscala si pentru care s-a constatat ca nu au existat date suplimentare necunoscute organelor fiscale la data efectuarii verificarii anterioare potrivit art.105 alin.3 din Codul de procedura fiscal, se vor mentine obligatiile fiscale stabilite prin actele de inspectie fiscala anterioare. »
Fata de considerentele expuse, comune atat asupra cererii principale cat si a cererii conexate , instanta va admite atat cererea principala cat si cererea conexata si in consecinta , va anula in parte Decizia nr.112/15.03.2013 numai in ceea ce priveste masura de reverificare a perioadei 1.05.2011-31.10.2011 sub aspectul sumei de 19.986,96 lei reprezentand TVA aferent relatiei comerciale cu ... si va obliga parata sa ramburseze reclamantei suma de 19.986,96 lei reprezentand TVA prin plata efectiva sau prin compensare cu alte obligatii fiscale. Instanta apreciaza ca prin anularea masurii de reverificare dispusa prin decizia nr.112/2013 raman valabile deciziile de rambursare emise in urma inspectiilor fiscale lunare, astfel cum au fost evidentiate mai sus, decizii de rambursare initiale prin care fusese aprobat la rambursare TVA-ul aferent perioadei mai-octombrie 2011 rezultat din relatia comerciala cu ....
3. Proces verbal de control emis de I.T.M. Nelegalitate. Incapacitatea temporara de munca prevazuta in art.31 lit.a din Legea nr.319/2006 de clasificare a accidentelor de munca, are ca premisa existenta anterioara a unui accident de munca si nicidecum existenta unei incapacitati de munca nu determina invariabil calificarea incidentului medical ca eveniment sau accident de munca pentru care sa existe obligatia raportarii la ITM.
Sentinţa civilă Nr. 466/13 Februarie 2014
Acte ale autorităţilor publice
Prin cererea inregistrat ape rolul Tribunalului Constanta-sectia contencios administrative si fiscal la data de 23.10.2013 sub nr.9117/118/2013 reclamanta ... , in temeiul art.8 alin.1 si art.11 alin.1 lit.a din Leg.554/2004 a solicitat anularea in parte a procesului verbal de control seria CT nr.0015975 din 19.08.2013 , respectiv a mentiunilor din anexa de constatare a neconformitatilor si a masurilor dispuse in domeniul decuritatii si sanatatii in munca, cu privire la nerespectarea disp.art.27 alin.1 lit.a din Leg.319/2006.
In motivarea in fapt a cererii s-a aratat ca in data de 5.08.2012 numita ...-angajata bancii , a acuzat o stare de rau in timpul programului de lucru. Desi colegele sale au vrut sa cheme salvarea aceasta a refuzat, sub pretextul ca stie care este motivul starii de rau . Cu toate acestea a fost chemata salvarea, dar aceasta nu a asteptat salvarea si a plecat inainte de sosirea salvarii , mergand ulterior la ITM unde a facut o sesizare, urmare careia a fost efectuat un control si s-a incheiat procesul verbal ce face obiectul prezentei actiuni.
Prin procesul verbal contestat se imputa societtaii ca nu a comunicat de indata la ITM … evenimentul produs la data de 5.08.2013 in care a fost implicate salariata ..., incalcandu-se art.27 alin.1 lit.a din Leg.319/2006.
Apreciaza reclamanta ca temeiul de drept indicat in procesul verbal nu este in concordanta cu starea de fapt .
Definitia notiunii de “eveniment” este data de art.5 lit.f din leg.319/2006 si solicita sa se observe ca evenimentul din data de 5.08.2013 nu se incadreaza in niciuna din situatiile mentionate in textul legal, intrucat nu este vorba despre un accident care sa fi antrenat decesul angajatei sau vatamarea corporala si nici nu poat efi vorba de un caz susceptibil de boala profesionala sau legat ade profesiune . Confirmarea bolii profesionale se face de catre medicul de medicina muncii.
In drept, cererea a fost intemeiat ape art.8 alin.1 si art.11 alin.1 lit.a din Leg.554/2004 si textile legale invocate in cerere.
In dovedire a solicitat incuviintarea probei cu inscrisurile atasate cererii: process verbal de control, certificate medical, fisa de aptitudine, plangere prealabila.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii.
In motivare s-a aratat ca inspectorii de munca au initiat un control petentei urmare a sesizarii numitului ... din data de 17.09.2013. Din verificarea documentelor puse la dispozitie a rezultat faptul ca reclamanta , in calitatea sa de angajator avea obligatia comunicarii de indata a evenimentului produs la data de 5.08.2013 conform prev.Legii 319/2006. Conform art.27 alin.1 lit.a din Leg.319/2006 angajatorul are obligatia legala sa comunice evenimentele, de indata, inspectoratelor teritoriale de munca, toate evenimentele asa cum sunt definite de art.5 lit.J din aceeasi lege, obligatie legal ace nu a fost respectata de reclamanta.
Invederaza parata ca potrivit art.29 alin.1 lit.a din leg.319/2006 in completare cu HG 1425/2006-norme de aplicare, cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza de catre angajator in cazul in care s-a produs o incapacitate temporara de munca, cazul salariatei pentru care s-a emis certificate medical pentru perioada 6.08.2013-12.08.2013.
Incadrarea unui eveniment ca accident de munca se face numai dupa efectuarea cercetarii prealabile care are ca scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care au condus la producerea evenimentului, si astfel se putea determina caracterul evenimentului.
Mai arata parata ca, in considerarea art.6 CEDO , din actele depuse odata cu inatmpinare, rezulta fara echivoc savarsirea faptei cu vinovatie
In dovedire a depus documentatia aferenta procesului verbal de control contestat.
A fost incuviintata si administrate proba cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de control nr.8227/19.08.2013 incheiat de ITM, s-a constatat incalcarea art.27 alin.1 lit.a din Legea nr.319/2006 si s-a dispus ca masura, cu termen de realizare 19.08.2013, ca angajatorul sa comunice la ITM … evenimentul produs in data de 5.08.2013 in care a fost implicata lucratoarea ... .
Controlul a fost initiat urmare a sesizarii salariatei ….
Impotriva procesului verbal de control reclamanta a formulat plangere prealabila , respinsa prin adresa nr.18357/18.09.2013 apreciindu-se de catre parata ca masura a fost dipusa in mod correct de catre inspectorii de munca.
In fapt, instanta retine atat din sustinerile reclamantei cat si din declaratia data de numita ... la ITM …-depusa la dosar, ca in data de 5.08.2013, la sfarsitul programului de lucru la … unde aceasta isi desfasura activitatea, ca salariata ... a acuzat o durere de cap accentuata, fiind transportata la Spitalul Judetean –Unitatea Primiri Urgente.
Conform fisei UPU intocmita in urma controlului s-a retinut ca diagnostic cefalee cu debut in cursul zilei pe fond de oboseala si stress cu recomandarea de a fi indrumata de medicul de familie.
Potrivit certificatului de concediu medical depus la dosar, numita ... a beneficiat de concediu medical in perioada 6.08.2013-12.08.2013.
Reclamanta nu a anuntat acest eveniment la ITM … apreciind ca nu reprezinta un accident de munca potrivit legii.
Parata apreciaza ca potrivit art.27 alin.1 lit.a din leg.319/2006 orice eveniment trebuie comunicat de catre angajator la ITM.
In drept, dispozitiile legale incidente in cauza sunt:
Art. 27. - (1) Angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum urmeaza:
a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate evenimentele asa cum sunt definite la art. 5 lit. f);
Art. 5. - In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatorul inteles:
(…);
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;
Art. 29. - (1)Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa cum urmeaza:
a) de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;
Problema de drept abordata diferit de partile litigante este data de notiunea de „eveniment” astfel cum e definit la art.5 lit.f , in sensul daca cefaleea salariatei ... se incadreaza in notiunea de eveniment pentru care angajatorul are obligatia de a raporta la ITM .
In raport de diagnosticul stabilit prin fisa UPU instanta apreciaza ca incidentul medical al numitei … nu se incadreaza in notiunea de eveniment astfel cum e definita prin disp.art.5 lit.f din leg.319/2006.
Referitor la existenta unui concediu medical, aspect ce presupune o incapacitate temporara de munca, instanta apreciaza ca incapacitatea temporara de munca prevazuta in art.31 lit.a din Legea nr.319/2006 de clasificare a accidentelor de munca, are ca premisa existenta anterioara a unui accident de munca si nicidecum existenta unei incapacitati de munca determina invariabil calificarea incidentului medical ca eveniment sau accident de munca.
Potrivit art. 31. din Leg.319/2006 - Accidentele de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in:
a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza.
Prin urmare, in raport de situatia de fapt retinuta si de dispozitiile legale incidente, instanta apreciaza ca interpretarea data de parata in sensul ca pentru absolut orice eveniment de natura medicala ,exista obligatia raportarii la ITM excede dispozitiilor legale, reprezentand o adaugare nepermisa la lege.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta va admite cererea astfel cum a fost formulata si va anula procesul verbal de control seria CT nr.0015973/19.08.2012 in parte, numai cu privire la masura dispusa in domeniul sanatatii si securitatii in munca in temeiul art.27 alin.1 lit.a din Leg.319/2006, respectiv de raportare imediata a evenimentului la ITM.
4. Functionar public. Contestarea sanctiunii disciplinare a destituirii din functia publica confom art.77 alin.3 lit.e din Legea nr.188/1999. Prerogativa instantei de a dispune înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicate cu respectarea dispozitiilor alin.4 al art.77 din Legea nr.188/1999.
Sentinţa civilă Nr. 926/20 Martie 2014
Numirea în, suspendarea sau eliberarea din funcţii
Despagubiri.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta-sectia contencios administrativ si fiscal la data de 24.10.2013 sub nr.9180/118/2013 reclamantul ... a chemat in judecata parata ... solicitand constatarea nulitatii absolute a Deciziei nr.102/4.10.2013 si a actelor subsecvente acesteia si sa se dispuna reintegrarea sa pe functia detinuta pana la destituire, obligarea paratei la plata despagubirilor constand in salarii si alte drepturi indexate si actualizate cu rata inflatiei pana la data achitarii acestora, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata. In subsidiar a solicitat anularea deciziei de incetare a raportului de serviciu si inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicate cu o sanctiune mai usoara.
In fapt, a aratat ca prin decizia nr.102/2.04.2013 … constatat faptul ca a dat dovada de neglijenta si superficialitate in mod repetat in verificarile efectuate la angajatori si nu a tinut cont de complexitatea obiectivelor stabilite potrivit tematicilor de control si a procedurilor de control, ca a incalcat procedurile de control din domeniul relatiilor de munca, a atributiilor din fisa postului, intrand sub incidenta art.77 alin.2 lit.b si k din Leg.nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, aplicandu-i-se sanctiunea disciplinara prevazuta de art.77 alin.3 lit.e din Leg.188/1999-destituirea din functia publica cu incetarea raporturilor de serviciu.
Considera reclamantul ca in cauza sunt aplicabile atat prev.legii 188/1999 cat si Codul Muncii intrucat in legea nr.188/1999 art.117 teza I se prevede ca dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii. Asadar, sustine reclamantul ca decizia nr.102/4.10.2013 a fost emisa cu incalcarea art.252 alin.2 lit.c din Codul Muncii, in sensul ca decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
In subsidiar a solicitat reclamantul sa se dispuna anularea deciziei nr.102/4.10.2013 de incetare a raportului de serviciu prin destituire si inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicate cu o sanctiune mai usoara, motivat de faptul ca i-a fost aplicata sanctiunea cea mai grava dintre sanctiunile disciplinare prevazute de lege fara a se face o aplicare riguroar aa art.77 alin.4 din leg.188/1999 cu privire la individualizarea sanctiunii disciplinare.
La individualizarea sanctiunii aplicate nu s-a tinut cont de faptul ca gravitatea caestor abateri nu a adus prejudicii nici societtailro controlat enici statului deoarece persoanele identificate aveau CIM incheiate in forma scrisa si transmise in mod corect in Revisal iar fisele de identiifcare aveau corecturi datorita faptului ca persoanele identificate aveau o slaba pregatire si au facut corecturile datorita unor greseli de ortografie ca urmare a emotiilor.
Nu s-a tinut cont de comportamnetul sau in timpul serviciului, de faptul ca nu a avut alte sanctiuni disciplinare, cu atat mai mult cu cat in ultimii 3 ani a obtinut numai calificative de FOARTE BINE la evaluarile anuale facute de conducerea institutiei.
In drept, cererea a fost intemeiata pe Leg.188/1999-art.1, 3, 76 alin.1, 77 alin.3 si 4, 80, 117, Leg.554/2004-art.1 alin.1, art.18 alin.2 ,Codul Muncii, art.1, 252 alin.2 lit.c.
In sustinerea cererii a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriu si proba testimoniala cu martorii ..., ....
Parata ... a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Pe cale de exceptie a solicitat respingerea contestatiei ca fiind nula in raport de art.82 si urm. din Codul de procedura civila.
Pe fondul cauzei a invederat instantei ca reclamantul a avut functia de inspector de munca clasa I grad profesional superior in cadrul … relatii de munca din cadrul ..., conform fisei postului nr.62 sens in care a avut competentele stabilite prin legea nr.108/1999 privind organizarea si functionarea Inspectiei Muncii, HG nr.1377/2009 privind Regulamentul de organizare si functionare a Inspectiei Muncii.
Comisia de disciplina din cadrul ... constituita in baza deciziei nr.51/5.04.2013 a procedat la verificarea celor sesizate prin sesizarea 19355/3.09.3013 cu privire la stabilirea raspunderii inspectorului de munca ... . Documentele supuse verificarii au fost analizate de comisia de disciplina in mod independent si cu respectarea procedurilor cercetarii administrative prevazute de HG nr.1344/2007 art.30-49.
Invederaza instantei ca emiterea deciziei contestate este legala si temeinica, avand in vedere abaterile sesizate in Raportul de control al …, iar comisia de disciplina a constatat faptul ca inspectorul de munca a incalcat cu vinovatie indatoririle de serviciu si a rezultat neglijenta repetata la incheierea actelor de control potrivit fisei postului.
Desi a declarat ca a luat la cunostinta de procedurile aplicabile in activitatea de control, de atributiile stabilite prin fisa postului si d elegislatiia in domeniul relatiilor de munca, din raspunsurile formulate la interogatoriu rezulta faptul ca exista lacune serioase in pregatirea acestuia sau acest eprevederi au fost incalcat ecu buna stiinta.
In dovedire a fost anexata documentatia aferenta decizie contestate.
Prin raspuns la intampinare reclamantul a solicitat respingerea exceptiei nulitatii cererii intrucat ar eposibilitatea sa se prezinte in fat ainstantei de judecata si sa semneze personal cerera de chemare in judecata, iar in situatia in care ar eangajat un parator care sa il asiste in cauza, acesta va depune la primul termen de judecata imputernicire avocatiala.
Cu privire la fonddul cauzei a reiterat apararile din cererea introductiva.
La termenul de judecata din data de 30.01.2014 instanta a incuviintat pentru reclamant proba cu inscrisurile solicitate si proba testimoniala cu martorul ..., iar pentru parat proba cu inscrisurile depuse la dosar.
La teremnul din data de 13.03.2014 a fost audiat martorul ... a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosarul cauzei ( fila 26-27 vol II ).
Analizand actele dosarului instanta retine urmatoarele:
Reclamantul ... - inspector de muncă clasa I s-a aflat în raporturi de serviciu cu parata .... Acesta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul …, având atribuţiile stabilite potrivit fişei postului ( fila 49 vol I).
Conform rapoartelor de evaluare anuale aflate la filele 31-36 vol.I, intocmite de parata ... reclamantul a obtinut in perioada 2010-2012 calificativul profesional „FOARTE BINE”.
În perioada 16-19.07.2013 şi 31.07-2.08.2013, inspectori din cadrul Direcţiei Corp Control al Calităţii Inspecţiei şi Îndrumare Metodologică a Unităţilor Subordonate au efectuat un control al activităţii ....
Constatările şi concluziile desprinse în urma controlului au fost materializate în Raportul nr.549/CCCI/13.08.2013 - care surprinde deficienţele constatate, măsurile şi termenele pentru remediere ( fila 96 vol I ).
În cuprinsul Raportului, la pct.16 (fila 102 vol I ) se dispune următoarea măsură :
„Va fi sesizată comisia de disciplină în vederea stabilirii răspunderii inspectorilor de muncă ... şi ..., pentru neconcordanţele existente între aspectele consemnate în PVC seria CT nr.073830/5.03.2013 încheiat la ... şi în PVC nr.074843/19.04.2013 încheiat la ..., PVC seria CT nr.075653/25.04.2013 încheiat la … şi aspectele constatate în urma verificărilor efectuate, pentru utilizarea de către aceştia a ordinelor de deplasare neînregistrate la inspectoratul teritorial de muncă şi neaprobate de conducătorul unităţii şi pentru neconcordanţele existente între datele înscrise în ordinele de deplasare şi datele controalelor efectuate la angajatorii respectivi, sau neîncheierea niciunui document de control cu ocazia deplasării la angajatorii în cauză şi vor fi luate măsuri în consecinţă”.
Comisia de disciplină - constituită potrivit Deciziei nr.51 emisă de …şef al … la 5.04.2013, sesizată prin adresa nr.19355/3.09.2013 (f.94), a procedat la ascultarea inspectorilor de muncă ... şi ..., care au răspuns în scris la interogatoriu (f.75 vol I), a iniţiat corespondenţa necesară cu diverse compartimente ale instituţiei pârâte pentru obţinerea datelor cu relevanţă în cercetarea disciplinară desfăşurată .
Comisia de disciplină constată că abaterile sesizate în Raportul Comisiei de Control al … sunt reale, că cei doi inspectori de muncă au încălcat cu vinovăţie îndatoririle de serviciu, prin neglijenţă repetată la încheierea actelor de control şi înaintează conducătorului instituţiei, Raportul nr.52/30.9.2013 – cu propunerea de aplicare a sancţiunii destituirii din funcţia publică a inspectorilor de muncă ... şi ....
Prin Decizia nr.102/4.10.2013, avand in vedere raportul comisiei de disciplina constituita in baza deciziei inspectorului sef nr.51/5.04.2013, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al inspectorului de muncă ....
Se retine ca raporturile de serviciu ale reclamantului / funcţionar public cu statut special intră în sfera de reglementare a Legii nr.188/1999, care dispune „ cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor în care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”
Decizia nr.102/4.10.2013 contestata in cauza a fost emisa în considerarea prevederilor art. 77 alin.(1) (2) lit.b), j) , k) şi alin.3 lit.e) din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.
Prin art.77 al Legii nr.188/1999 se dispune:
(1) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.
(2)Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
a)întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b ) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c)absenţe nemotivate de la serviciu;
d)nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
e)intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;
f)nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;
g)manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;
h)desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
i)refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici;
k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.
(3)Sancţiunile disciplinare sunt:
a)mustrare scrisă;
b)diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;
hc)suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
d) retrogadarea în funcţia publică pe o perioadă de până la un an;
e) destituirea din funcţia publică.
(4) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentei legi.
Instanta apreciaza că nu sunt întemeiate criticile aduse actului administrativ contestat de catre reclamant, sub aspectul respectării cerinţelor de ordin formal consacrate de lege.
Este adevarat ca prin art.117 din Legea nr.188/1999 se prevede că „ dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin funcţiei publice”.
Printre elementele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu decizia de sancţionare, sub sancţiunea nulităţii – în reglementarea art.252 alin.2 din Codul muncii, sunt enumerate la lit.”a” şi „c”– descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea.
Prin art.50 alin.3 din HG.1344/2007 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a inspecţiei muncii se dispune:
„ Sub sancţiunea nulităţii absolute, actul administrativ de sancţionare va cuprinde în mod obligatoriu:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;
c)motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situaţia prevăzută la alin. (2);
d)termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată; e)instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară”.
Analiza coroborată a dispoziţiilor legale menţionate, impune concluzia că descrierea faptei ce constituie abatere reprezintă o condiţie obligatorie şi distinctă a actului administrativ de sancţionare, constituindu-se ca o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice ce se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective.
Este adevărat că ignorarea argumentelor persoanei cercetate constituie o carenţă a motivării actului administrativ, în condiţiile în care cercetarea disciplinară se efectuează în raport cu o faptă şi acuzaţie concretă, susceptibilă de a fi explicată şi analizată în cazul contestării sale.
În situaţia de speţă, nu se poate susţine cu temei că se impune a se constata nulitatea actului administrativ contestat, de vreme ce apărările reclamantului contestator au fost supuse analizei punctual de către Comisia de disciplină ( fiind înlăturate cu motivarea că „ nu clarifică nici unul dintre aspectele sesizate”), ale cărei concluzii au fost însuşite de conducătorul instituţiei – care dispune de prerogativă disciplinară.
Elementele de fapt şi de drept pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ au menirea de a-i permite destinatarului actului să cunoască şi să evalueze temeiurile sale, să facă posibil controlul de legalitate, iar în situaţia de speţă critica reclamantului adusă Deciziei în cuprinsul căreia nu sunt reiterate motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale, nu este de natură a face imposibil controlul de legalitate.
În exercitarea controlului contencios de plină jurisdicţie, instanţa constată că în procedura cercetării administrative prealabile aplicării sancţiunii disciplinare au fost respectate dispoziţiile legale imperative şi apreciază că în mod judicios, prin Decizia nr.102/4.10.2013 s-a reţinut că reclamantul contestator se face vinovat de săvârşirea abaterilor disciplinare prev. de art.77 lit.b), j) şi k) din Legea nr.188/1999 R.
Spre a concluziona în acest sens, Tribunalul constată că nu există la dosar nicio probă care să infirme starea de fapt reţinută de către organele abilitate ale instituţiei pârâtei.
Declaratia martorului ... audiat in cauza nu este de natura sa conduca la o alta concluzie, instanta avand in vedere si latura subiectiva a declarateii martorului audiat in cauza, care a fost in egala masura sanctionat pentru aceleasi fapte si se afla in raporturi litigioase cu parata sub acelasi aspect.
Raspunsurile la interogatoriul administrat de comisia de disciplina nu au fost sustinute probator nici in fata comisiei de disciplina, nici in fata instantei de judecata.
Prin urmare, instanta retine că faptele reţinute în sarcina reclamantului întrunesc elementele abaterilor disciplinare, iar aplicarea unei sancţiuni disciplinare se impunea.
Tribunalul constată însă că la stabilirea sanctiunii aplicabile nu au fost respectate dispoziţiile art.77 alin.4 din Legea nr.188/1999 care prevad ca „La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentei legi.”
Faptul că în unanimitate membrii Comisiei de disciplină au propus aplicarea sancţiunii disciplinare prev. de art.77 alin.3 lit.”e” din Legea nr.188/1999 nu este de natură a suplini cerinţa impusă de lege, care obligă la analiza criteriilor în raport cu care se dispune sancţiunea disciplinară.
Prin prisma criteriile consacrate de art.77 alin.4 din Legea nr.188/1999, Tribunalul apreciază că se impune reindividualizarea sancţiunii disciplinare.
Astfel, chiar dacă s-a reţinut de către pârâtă, în sarcina reclamantului, „ neglijenţa repetată la încheierea actelor de control”/ concluzie asupra căreia se opreşte şi instanţa, analiza relevă că prin raportare la împrejurările în care au fost săvârşite faptele ce i-au fost imputate, aplicarea celei mai grave sancţiuni disciplinare nu se justifică.
Astfel, în referire la atât la circumstanţele reale în care au fost săvârşite „ neregulile” pentru care s-a declanşat acţiunea disciplinară, instanta constată că:
Chiar dacă nu exonerantă de răspundere, la nivelul instituţiei pârâte exista o anumită „practică” – constatată de echipa de control din cadrul …, privitoare la utilizarea ordinelor de deplasare/delegare, neînregistrate şi nesemnate de conducătorul inspectoratului şi necorelate cu eliberarea bonurilor de consum (menţiuni consemnate la f.3-5 din cuprinsul raportului /„cu privire la deplasarea inspectorilor de muncă la unităţile controlate, s-a constatat că în majoritatea cazurilor aceştia nu întocmesc ordine de deplasare aprobate de conducătorul instituţiei…”).
Sub aspectul deficienţelor constatate cu privire la controlul efectuat la…chiar echipa de control din cadrul …, nu surprinde doar neregulile din cuprinsul procesului verbal ci atrage atenţia supra faptului că în raport de locaţia verificată şi de societatea controlată ”nu se poate efectua un control eficient în ceea ce priveşte identificarea şi combaterea muncii nedeclarate cu doar doi inspectori de muncă”.
Sub aspectul consecinţelor abaterilor reţinute în sarcina reclamantului contestator, relevantă este adresa ce emană de la … – înregistrată la ... sub nr.25349/21.11.2013, prin care activitatea instituţiei pârâte a fost evaluată – pe 9 luni în anul 2013, cu calificativul „foarte bine”.
Parata a recunoscut ca reclamantul anterior nu a mai fost sanctionat disciplinar.
„Lacunele serioase în pregătirea profesională” a reclamantului,cu referire la legislaţia în domeniul relaţiilor de muncă - invocate de Comisia de disciplină ar putea fi circumscrise, în măsura în care evaluarea profesională confirmă, unei necorespunderi profesionale, iar nu ca temei al sancţionării disciplinare. Instanţa de contencios administrativ a concluzionat că a fost justificată sancţionarea disciplinară a reclamantului exclusiv în considerarea întrunirii elementelor constitutive ale abaterilor reţinute în sarcina reclamantului, prin raportare la prev. de art.77 alin.2 lit.b),j) şi k).
Nu doar că instituţia pârâtă a recunoscut că reclamantul nu a mai fost sancţionat disciplinar, dar a şi evaluat activitatea desfăşurată de reclamant cu calificativul „foarte bine”, sens în care stau „Rapoartele de evaluare a performanţelor profesionale individuale” aferente perioadei 1.12.2009-31.12.2012.
Concluzionând, Tribunalul constată că sancţiunea aplicată este disproporţionată în raport elementele de individualizare analizate şi, prin urmare, modificarea actului administrativ contestat din această perspectivă se justifică.
Instanţa are prerogativa de a dispune înlocuirea sancţiunii disciplinare, concluzie statuata de Decizia nr. 11/10.06.2013 pronuntata de ICCJ in recusr in interesul legii, prin care instanţa supremă a statuat - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. 5 raportat la art. 250 din Codul muncii, că „ Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia salariatului împotriva sancţiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greşit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancţiune disciplinară”
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, Tribunalul va admite în parte contestaţia , în sensul înlocuirii sancţiunii aplicate cu sancţiunea prev. de art.77 alin.3 lit.”b” din Legea nr.188/1999, dispunând reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior emiterii Deciziei nr.102/4.10.2013.
Potrivit art. 18 al.(3) din Legea 554/2004 „ În cazul soluţionării cererii instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daune materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru” , în vreme ce prin art.106 din Legea nr.188/1999 R se dispune că funcţionarul public poate solicita instanţei şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate.
Ca efect al admiterii în parte a acţiunii deduse judecăţii, în temeiul dispoziţiilor legale sus menţionate, instituţia pârâtă va fi obligată la plata către reclamant – până la efectiva reintegrare, a drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit, actualizate cu indicele de inflaţie, diminuate cu 20% pentru o perioada de 3 luni, urmare a aplicarii sanctiunii disciplinare..
În temeiul art.453 c.pr.civ., pârâta va fi obligată la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei –cheltuieli de judecată (onorariu avocat, redus de la 2000 lei la 1500 lei conform art.451 alin.2 c.pr.civ)
Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, acţiunea dedusă judecăţii va fi admisă în parte.
| ← Eroarea obstacol – cauză de nulitate absolută.... | Stabilire program vizită minor.. Jurisprudență Minori → |
|---|
